Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 559 din 31 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 559 din 31 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1033 din 15 octombrie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, excepţie ridicată de Nicolae Duţoiu în Dosarul nr. 27.089/300/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 243D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile criticate au un conţinut clar, lipsit de echivoc, definesc termenii şi noţiunile utilizate în cuprinsul actului normativ, stabilesc competenţele şi atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice ca autoritate de reglementare competentă pentru serviciul de alimentare cu energie termică. De asemenea, elaborarea şi aprobarea prin ordin a normelor tehnice privind repartizarea consumului de energie termică, metodologia-cadru, precum şi eliberarea autorizaţiilor se fac în temeiul şi în limitele legii, cu respectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 27.089/300/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Duţoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită (i) anularea unei adrese (nr. 224.408/D.C. din 6 noiembrie 2014) emise de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.) prin care se interzice utilizarea contoarelor de energie termică drept repartitoare de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum din proprietăţile pe care le deţine autorul excepţiei şi (ii) recunoaşterea dreptului de a utiliza aceste repartitoare de costuri.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că: (i) prevederile criticate permit adoptarea unor acte normative infralegale, a căror natură nu este clară, respectiv dacă sunt cu caracter normativ general sau individual, şi care nu se limitează la conţinutul normativ al legii în aplicarea cărora sunt adoptate, ci impun condiţii dincolo de cele stabilite prin lege, fiind nelegale şi discriminatorii şi ducând în eroare consumatorii; autorităţile îndrituite cu aplicarea legislaţiei în materia serviciului public de alimentare cu energie termică, spre exemplu, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), emit adrese prin care interzic utilizarea contoarelor de energie termică drept repartitoare de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum din proprietăţile pe care le deţine proprietarul (pentru determinarea cu mijloace legale de măsurare a cantităţii de energie termică cumpărată şi consumată individual din sistemul centralizat de furnizare a energiei termice cu repartizarea cheltuielilor pe consumuri individuale de către administratorul condominiului fără a genera profit pentru persoane juridice autorizate); (ii) dispoziţiile art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31 din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 sunt neconstituţionale, deoarece nu protejează consumatorii, nu respectă legislaţia europeană şi naţională în materie de protecţie a consumatorilor şi nici normele de tehnică legislativă, fiind contrare normelor de calitate a legii şi art. 53 din Constituţie; (ii) dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 autorizează, prin Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C. ) şi prin Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), persoane juridice private cu răspundere limitată în scopul repartizării costurilor pe proprietăţi individuale, prin sisteme de repartizare a costurilor numai în spaţiile cu destinaţie de locuinţe, cu restrângerea unor drepturi, iar, prin abuz de putere, atribuie autorităţilor antemenţionate competenţe care depăşesc sfera de activitate a acestora, întrucât nu au atribuţii de administrare a unor condominii; prin urmare, restrâng drepturile asociaţiei de proprietari de a se administra şi organiza independent în ceea ce priveşte facturarea şi repartizarea costurilor cu serviciile de utilităţi publice şi favorizează persoanele juridice autorizate care au legătură cu vânzarea, montajul şi exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol în materie; aceste aspecte sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 40, 44, 53 şi 135 din Constituţie; (iii) dispoziţiile art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică sunt neconstituţionale, în măsura în care prin repartitoare de costuri se înţelege aparatul definit de standardul (SR EN 834) care măsoară temperaturi, şi nu energie termică, deoarece energia termică este un produs comercializat şi achiziţionat de consumatorul final, iar determinarea cantităţii produselor vândute trebuie realizată cu mijloace de măsurare legale; or, repartizarea costurilor în sistemul prevăzut de dispoziţiile criticate conduc la o sarcină pecuniară suplimentară a locatarilor, ceea ce este contrar art. 53 şi art. 56 alin. (3) din Constituţie, sistemul pauşal - procedeu utilizat de asociaţiile de proprietari anterior legiferării prevederilor criticate - fiind unul corect; fiecare administrator de condominiu ar putea repartiza costurile cu energia termică, în condiţiile în care A.N.R.S.C./A.N.R.E. ar emite acte administrative normative corecte, simple, fără discriminări, mai ales că actele normative naţionale şi europene în materie stipulează faptul că facturarea serviciilor de utilitate publică şi accesul la informaţiile conţinute de acestea sunt gratuite; (iv) dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, însă nu din perspectiva criticilor formulate în prezenta cauză, iar instanţa de contencios constituţional nu a antamat problematica ţinând seama de cadrul legislativ extins în materie; de altfel problematica a fost dedusă judecăţii şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la instanţele judecătoreşti; (v) din evaluarea întregului cadru legislativ reiese clar şi fără echivoc că orice administrator de condominiu poate repartiza costurile, la fel de uşor ca persoanele juridice private, cu ajutorul repartitoarelor de costuri, fără a genera profit; însă normele în discuţie dau posibilitatea autorităţilor [A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.)] să autorizeze persoane juridice private pentru vânzarea, montarea şi, mai ales, exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol, transformat în cartel, pentru utilizarea unor aparate de măsură ilegale, folosite la repartizarea neechitabilă a costurilor în sistem pauşal, impunând o sarcină pecuniară suplimentară şi obligatorie pentru consumatorul final.
    6. În acest context, se învederează că nu sunt garantate dreptatea şi egalitatea în drepturi şi că se încalcă principiul „beneficiarul plăteşte“, astfel că prevederile criticate, în coroborare cu hotărâri ale Guvernului, date în aplicarea legilor din care fac parte dispoziţiile criticate, precum şi cu acte şi norme ale autorităţilor mai sus menţionate sunt contrare Legii fundamentale şi, prin prisma prevederilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, sunt contrare mai multor reglementări naţionale (spre exemplu, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative), europene şi internaţionale (spre exemplu: Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE; Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului; Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; protocoalele nr. 1 şi 12 adiţionale la Convenţie; ordine ale preşedintelui A.N.R.S.C. şi legislaţie conexă, emisă şi adoptată în dinamica legislativă).
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 27 iulie 2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 1 august 2014. Ulterior sesizării, în dinamica legislativă, prevederile criticate au fost modificate, completate şi, după caz, republicate, având o arhitectură, o structură şi un conţinut care diferă de varianta criticată. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale în forma criticată. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
    - Art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31 din Legea nr. 325/2006:
    "În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    (...)
    4. autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor; (...)
    27. repartitor de costuri - aparat cu indicaţii adimensionale, destinat utilizării în cadrul sistemelor de repartizare a costurilor, în scopul măsurării indirecte a:
    a) energiei termice consumate de corpul de încălzire pe care acesta este montat;
    b) energiei termice conţinute în apa caldă de consum şi volumul apei calde de consum care trece prin aparat;
    28. repartizare a costurilor - totalitatea acţiunilor şi activităţilor desfăşurate de o persoană juridică, autorizată de autoritatea competentă, în scopul repartizării costurilor pe proprietăţi individuale din imobilele tip condominiu; (...)
    31. sisteme de repartizare a costurilor - ansamblu format din mai multe repartitoare de costuri, de acelaşi fel, armăturile şi instalaţiile aferente, montate în imobile de tip condominiu, care funcţionează şi este exploatat pe baza unui program de calcul specializat;"

    – Art. 14 alin. (2) lit. h) şi k) din Legea nr. 325/2006:
    "(2) A.N.R.S.C. are următoarele atribuţii şi competenţe:
    (...)
    h) elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum; (...)
    k) eliberează autorizaţii pentru montarea, punerea în funcţiune, repararea şi exploatarea sistemelor de repartizare a costurilor;“;"

    – Art. 29 din Legea nr. 325/2006:
    "(1) În cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentaţi printr-un branşament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri şi stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociaţiei de proprietari/locatari, în baza metodologiei-cadru elaborate de A.N.R.S.C.
(2) Repartitoarele de costuri fac parte integrantă din instalaţiile de utilizare aferente proprietăţii.
(3) Montarea, întreţinerea şi exploatarea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, atât pentru încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum, se efectuează numai de către persoane juridice autorizate de A.N.R.S.C.“;"

    – Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006:
    "(2) Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:
    a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală;
    b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;
    c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte.“;"

    – Art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 51/2006: „(6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie: [...] b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale.“;
    – Art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014: „(5) În imobilele de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică este obligatorie montarea contoarelor până la 31 decembrie 2016 pentru individualizarea consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie. În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor este obligatorie montarea repartitoarelor individuale de costuri pe toate corpurile de încălzire din fiecare unitate imobiliară în parte.“

    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 56 alin. (3) referitor la interzicerea oricăror prestaţii, în afara celor stabilite prin lege în situaţii excepţionale, ale art. 135 - Economia şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană (în componenta privind prioritatea normelor europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare). De asemenea, având în vedere conţinutul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, în esenţă, este nemulţumit de faptul că serviciul public de alimentare cu energie termică, serviciile comunitare de utilităţi publice şi aspectele legate de eficienţa energetică sunt reglementate prin lege într-un sistem integrat, iar activitatea ce derivă din actele normative criticate se desfăşoară sub monitorizarea unor entităţi stabilite prin lege şi nu lasă la îndemâna cetăţenilor aplicarea directă a acestor acte normative.
    14. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că prevederile criticate fac parte din acte normative ce reglementează cu privire la: (i) serviciul public de alimentare cu energie termică, (ii) serviciile comunitare de utilităţi publice şi (iii) eficienţa energetică.
    15. Astfel, Legea nr. 325/2006 reglementează desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică în sistem centralizat şi prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiţii de eficienţă şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie şi cu respectarea normelor de protecţie a mediului, sănătăţii populaţiei şi dezvoltării durabile. Prevederile acestei legi se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înfiinţat şi organizat la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor şi judeţelor sau la nivelul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau adunării generale a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, după caz, pentru asigurarea unui mediu concurenţial pentru producătorii de energie termică în vederea asigurării unor condiţii de locuit sigure şi sănătoase, prin asigurarea confortului termic consumatorilor de energie termică. În contextul acestei legi, dispoziţiile criticate, în mod concret, stabilesc: (i) semnificaţia unor noţiuni utilizate în cuprinsul legii (autorizaţie, repartitor de costuri, care are scopul măsurării indirecte a energiei termice consumate de corpul de încălzire pe care acesta este montat şi a energiei termice conţinute în apa caldă de consum şi volumul apei calde de consum care trece prin aparat, sisteme de repartizare a costurilor); (ii) atribuţii şi competenţe ale A.N.R.S.C. (elaborarea şi aprobarea unor norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum; eliberarea unor autorizaţii pentru montarea, punerea în funcţiune, repararea şi exploatarea sistemelor de repartizare a costurilor); (iii) unele aspecte ce ţin de obligaţia consumatorilor dintr-un condominiu, alimentaţi printr-un branşament termic comun (montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri şi stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociaţiei de proprietari/locatari; montarea, întreţinerea şi exploatarea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, atât pentru încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum se efectuează numai de către persoane juridice autorizate de A.N.R.S.C.; deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu care se face cu respectarea unor condiţii cumulative stabilite prin lege, cum ar fi: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, acordul scris al asociaţiei de proprietari, anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte).
    16. De asemenea, Legea nr. 51/2006 stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice. În înţelesul acestei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice (denumite servicii de utilităţi publice) sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin această lege şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la: alimentarea cu apă; canalizarea şi epurarea apelor uzate; procesarea apelor uzate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale printr-un serviciu public inteligent alternativ; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităţilor; iluminatul public; alimentarea cu gaze naturale; transportul public local de călători. Serviciile de utilităţi publice constituie obiectul unor obligaţii specifice de serviciu public în scopul asigurării unui nivel ridicat al calităţii siguranţei şi accesibilităţii, egalităţii de tratament, promovării accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor şi au următoarele particularităţi: au caracter economico-social; răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică; au caracter tehnico-edilitar; au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu; regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol; presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate; aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene; sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale; modalitatea de gestiune este stabilită prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale; sunt furnizate/prestate pe baza principiului „beneficiarul plăteşte“; recuperarea costurilor de exploatare şi de investiţie se face prin preţuri şi tarife sau taxe şi, după caz, din alocaţii bugetare. Măsura poate implica elemente de natura ajutorului de stat, situaţie în care autorităţile administraţiei publice locale solicită avizul Consiliului Concurenţei. În contextul acestei legi, dispoziţiile criticate, în mod concret, statuează că, în cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale, fie cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale.
    17. Totodată, Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică are drept scop crearea cadrului legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii naţionale în domeniul eficienţei energetice în vederea atingerii obiectivului naţional de creştere a eficienţei energetice, iar măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întregul lanţ: resurse primare, producere, distribuţie, furnizare, transport şi consum final. Politica de eficienţă energetică, ce are în vedere îmbunătăţirea eficienţei energetice, este un obiectiv strategic al politicii energetice naţionale, datorită contribuţiei majore pe care o are la realizarea siguranţei alimentării cu energie, dezvoltării durabile şi competitivităţii, la economisirea resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Politica naţională de eficienţă energetică este parte integrantă a politicii energetice a statului şi urmăreşte: eliminarea barierelor în calea promovării eficienţei energetice; promovarea mecanismelor de eficienţă energetică şi a instrumentelor financiare pentru economia de energie; educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice; cooperarea dintre consumatorii finali, producătorii, furnizorii, distribuitorii de energie şi organismele publice în vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica naţională de eficienţă energetică; promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei. Politica naţională de eficienţă energetică defineşte obiectivele privind îmbunătăţirea eficienţei energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice aferente, în toate sectoarele economiei naţionale, cu referiri speciale privind: introducerea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsură şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuă a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice; promovarea utilizării la consumatorii finali a echipamentelor şi aparaturii eficiente din punct de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie; reducerea impactului asupra mediului al activităţilor industriale şi de producere, transport, distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie; aplicarea principiilor moderne de management energetic; acordarea de stimulente financiare şi fiscale, în condiţiile legii; dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice. De asemenea, această lege se referă la energie ca reprezentând toate formele de produse energetice, combustibili, energie termică, energie din surse regenerabile, energie electrică sau orice altă formă de energie, astfel cum sunt definite în art. 2 lit. (d) din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 304 din 14 noiembrie 2008. În contextul acestei legi, dispoziţiile criticate, în mod concret, se referă la situaţia imobilelor de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică pentru care a fost obligatorie montarea contoarelor pentru individualizarea consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, iar în cazul în care utilizarea de contoare individuale nu a fost fezabilă din punct de vedere tehnic sau eficientă din punctul de vedere al costurilor, montarea repartitoarelor individuale de costuri pe toate corpurile de încălzire din fiecare unitate imobiliară în parte era obligatorie.
    18. Cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituţie, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituţională a constatat, în jurisprudenţa sa, că autoritatea legiuitoare are obligaţia de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“. Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
    19. Faţă de conţinutul normativ mai sus prezentat, Curtea constată că prevederile criticate reprezintă o aplicare a dispoziţiilor constituţionale privind principiul legalităţii, în componentele sale, inclusiv a normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 25 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite. Or, dispoziţiile art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31 din Legea nr. 325/2006 tocmai aceste cerinţe le pun în aplicare în contextul reglementărilor serviciului public de alimentare cu energie termică, stabilind care este sensul termenilor şi expresiilor utilizate de această lege. Pentru identitate de raţiune, considerentele mai sus amintite referitoare la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte: (i) dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. h) şi k) din Legea nr. 325/2006, acestea stabilind în mod concret care sunt atribuţiile şi competenţele A.N.R.S.C. (elaborarea şi aprobarea unor norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie şi eliberarea unor autorizaţii pentru montarea, punerea în funcţiune, repararea şi exploatarea sistemelor de repartizare a costurilor), iar art. 14 alin. (1) din Legea nr. 325/2006 stabileşte faptul că reglementările A.N.R.E. au caracter normativ şi sunt obligatorii la nivel naţional; (ii) dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 325/2006, care dispun clar şi fără echivoc anumite obligaţii pentru consumatorii dintr-un condominiu, alimentaţi printr-un branşament termic comun (obligaţia montării de către proprietari a repartitoarelor de costuri şi stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociaţiei de proprietari/locatari, în baza metodologiei-cadru elaborate de A.N.R.S.C.); (iii) dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 prevăd în mod clar condiţii cumulative în care se poate proceda la deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu; (iv) dispoziţiile art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 51/2006 dispun cu privire la modalitatea de individualizare a consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării, în cazul imobilelor condominiale existente (se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat); (v) dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 se referă la obligativitatea montării unor contoare, până la data stabilită prin lege, pentru individualizarea consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, pentru imobilele de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică.
    20. În ceea ce priveşte celelalte prevederi constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de conţinutul normativ mai sus prezentat, Curtea constată că prevederile criticate reprezintă o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure: protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ale art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, potrivit căruia dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, în componenta privind prioritatea normelor europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, având în vedere că unele dintre dispoziţiile criticate transpun acte normative europene, astfel cum este, spre exemplu, Legea nr. 121/2014, care transpune Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 315 din 14 noiembrie 2012.
    21. Prin urmare, având în vedere scopul acestor legi ce reglementează aspecte legate de serviciile publice care sunt în sistem centralizat, faţă de care statul are atât obligaţia, cât şi dreptul de a le reglementa în concordanţă cu prevederile constituţionale antereferite, este firesc ca acestea să se desfăşoare sub monitorizarea unor autorităţi de reglementare competente, care să supravegheze aplicarea în mod corespunzător a ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional şi european necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale, şi nu numai, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, fără ca prin normele criticate să se încalce dreptul de proprietate al consumatorilor sau egalitatea în drepturi a acestora în raport cu autorităţile de reglementare ori să fie afectate dispoziţiile constituţionale care reglementează dreptul de asociere şi interzicerea oricăror prestaţii pecuniare, în afara celor stabilite de lege.
    22. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă că aceste norme constituţionale stabilesc limitele şi condiţiile exercitării dreptului recunoscut persoanei vătămate de o autoritate publică în dreptul său ori într-un interes legitim de a se adresa justiţiei sau autorităţilor administrative, care se stabilesc prin lege organică. Atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au admis posibilitatea unor limitări aduse prin lege exercitării accesului liber la justiţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004; Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Or, Legea nr. 325/2006 cuprinde capitolul VII: Drepturile şi obligaţiile operatorilor serviciului şi ale utilizatorilor de energie termică, printre acestea regăsindu-se la art. 32 lit. g) şi dreptul de a contesta, în contencios administrativ, actele emise de autoritatea de reglementare competentă sau de autorităţile administraţiei publice locale, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte controlul celorlalte acte pe care le are în vedere autorul excepţiei de neconstituţionalitate (decizii ale Curţii Constituţionale, hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau hotărâri ale instanţelor de drept comun), acestea au o procedură constituţională distinctă [deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii - art. 146 şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie date în atribuţia de interpretare şi aplicare unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti au efectele prevăzute de normele procedurale în materie - art. 126 alin. (3) din Constituţie, iar celelalte hotărâri pronunţate în realizarea justiţiei sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege - art. 129 din Constituţie].
    23. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale dezvoltate în dinamica controlului de constituţionalitate, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 224 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 18 iulie 2023, paragraful 35).
    24. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale, convenţionale şi europene menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    25. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte celelalte aspecte relevate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acesta este nemulţumit de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile de reglementare, context în care converteşte criticile de nelegalitate aduse actelor infralegale, emise de către aceste autorităţi de reglementare în executarea legii, în critici de neconstituţionalitate, aspecte pe care instanţa de contencios constituţional nu este îndrituită să le analizeze, aceasta ţinând de resortul instanţelor de judecată, astfel cum s-a arătat mai sus.
    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Duţoiu în Dosarul nr. 27.089/300/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 559 din 31 octombrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"