Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a prevederilor art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 3.063/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 735D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Nicoleta Daniela Andreescu, din Baroul Bucureşti. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentanta autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, pe fondul cauzei, sesizarea formulată de autorul excepţiei priveşte activitatea unui judecător de cameră preliminară, iar unul dintre aspectele pentru care a fost sesizată Inspecţia Judiciară este faptul că persoana în cauză, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a fost cercetat pentru o modalitate a faptei, a fost trimis în judecată pentru altă modalitate a aceleiaşi fapte, iar judecătorul a omis să se pronunţe asupra acestui aspect, în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară. Or, potrivit art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, doar dacă nu s-ar fi motivat complet încheierea astfel pronunţată se putea vorbi despre atragerea răspunderii disciplinare a magistratului în cauză, astfel încât, în opinia sa, această prevedere legală încalcă art. 1 alin. (5) şi (6) din Constituţie, lăsând fără substanţă acest tip de abatere disciplinară. Se mai invocă şi lipsa unei corelări legislative între specializarea inspectorului judiciar, pe de o parte, şi domeniul de specializare al magistratului cercetat, pe de altă parte. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. În acest sens arată că sunt formulate argumente ce privesc modul de interpretare şi aplicare al normei legale, iar susţinerile formulate pot constitui apărări în cadrul litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată sau propuneri de lege ferenda. Se mai arată că textul de lege criticat este clar formulat, legiuitorul dorind să sancţioneze tocmai nemotivarea totală a actelor jurisdicţionale. De asemenea, arată că legiuitorul nu poate include într-o prevedere legală toate situaţiile particulare ce pot apărea în aplicarea acesteia, legea având un caracter general, iar modul în care este reglementată acţiunea disciplinară constituie o garantare a respectării drepturilor magistraţilor. 5. Având cuvântul în replică, reprezentanta autorului excepţiei arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1992. Se mai arată că excepţia de neconstituţionalitate vizează tocmai sintagma „lipsa totală a motivării“, faţă de formele anterioare ale aceluiaşi text de lege, care cuprindeau sintagma „lipsa motivării“. Se susţine că motivarea excepţiei nu a pus în discuţie atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, ci faptul că, prin înfiinţarea Inspecţiei Judiciare, s-a creat o procedură prin care se adaugă la art. 134 din Constituţie, referitor la atribuţiile acestuia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Sentinţa nr. 133 din 17 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.063/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a prevederilor art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost invocată de Valerian Azamfire într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 5958/IJ/3226/DIJ/2016 din data de 24 februarie 2017, emisă de Inspecţia Judiciară. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti“, cuprinsă în art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, este lipsită de previzibilitate şi accesibilitate, în condiţiile în care Inspecţia Judiciară aplică această sintagmă doar prin interpretarea gramaticală a acesteia, fără a ţine seama de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia respectarea legilor este obligatorie, de principiul încrederii legitime, astfel cum acesta reiese din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, sau de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens se arată că, în speţă, sesizarea vizează pretinse abateri disciplinare săvârşite de un judecător, despre care se susţine că a pronunţat o hotărâre fără respectarea legislaţiei penale şi a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia camerei preliminare. 8. Se mai susţine că, prin nedefinirea sintagmei „lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti (...)“ cuprinsă în art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, se încalcă accesul liber la justiţie, garanţiile la care se referă art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care o motivare parţială a hotărârii judecătoreşti este nelegală. 9. În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, se susţine că acestea sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate şi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 134 alin. (2) privind atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, prin adăugarea unei etape preliminare răspunderii disciplinare, care nu era prevăzută de Constituţie, respectiv delegarea către Inspecţia Judiciară a unei atribuţii care aparţine Consiliului Superior al Magistraturii, cu nerespectarea ierarhiei actelor juridice sau a competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii. În acest context se arată că nu este clar în ce constă verificarea prealabilă efectuată de inspectorii judiciari, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, reglementată de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, iar acest text de lege nu defineşte sintagma „indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare“. 10. În acest sens se mai susţine că prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 încalcă caracterul independent şi imparţial al justiţiei, reglementat de art. 124 alin. (2) din Constituţie, al cărui garant este Consiliul Superior al Magistraturii, dat fiind faptul că acest text constituţional impune ca inspectorul judiciar să aibă măcar un grad egal cu al magistratului pe care îl controlează şi să fie specializat în domeniul în care activează acesta din urmă. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu obligă legiuitorul cu privire la un anumit conţinut al reglementării abaterilor disciplinare săvârşite de magistraţi şi nu interzic reglementarea unei verificări prealabile promovării acţiunii disciplinare. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. 16. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 152 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că aceste dispoziţii de lege sunt aplicabile cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, Curtea urmează să se pronunţe asupra textului de lege criticat, în redactarea anterioară modificării prin legea amintită. 17. De asemenea, Curtea mai reţine că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 45 alin. (3) au fost modificate prin art. I pct. 37 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. Având în vedere că soluţia legislativă este, în principiu, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate în redactarea actuală, care au următorul cuprins: - Art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004: „Constituie abateri disciplinare: (…) r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;“; – Art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004: „(6) În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare de către Inspecţia Judiciară.“; – Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004: „(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.“ 18. Prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 fac referire la dispoziţiile art. 45 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: „(1) Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.“ 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi la caracterul unitar, imparţial şi egalitar al acesteia, art. 125 - Statutul judecătorilor şi art. 134 alin. (2) privind atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, criticate din aceeaşi perspectivă, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 161 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 6 iunie 2018, respingând excepţia ca neîntemeiată. Prin această decizie, paragrafele 16 şi 17, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile legale criticate definesc ca fiind abatere disciplinară neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu a judecătorului, constând în lipsa oricărei motivări („lipsa totală“) a hotărârilor judecătoreşti. Astfel, textul de lege criticat reglementează o abatere disciplinară, sancţionând conduita judecătorului, constând în nerespectarea obligaţiei legale referitoare la motivarea hotărârii, şi nu se referă la sancţionarea acestuia pentru modul în care interpretează sau aplică legea. Analizând existenţa abaterii disciplinare reglementate de textul de lege criticat, inspectorul judiciar verifică dacă motivarea hotărârii este inexistentă, apreciind dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare, respectiv dacă sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa faptei, în speţă lipsa totală a motivării hotărârii judecătoreşti, şi la săvârşirea abaterii cu vinovăţie, prin neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, constând în nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Răspunderea disciplinară nu poate fi angajată decât în condiţiile săvârşirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, astfel încât modul concret de aplicare a normelor de drept material şi procesual, în procesul interpretării şi aplicării legii, nu poate fi analizat în cadrul procedurii de angajare a răspunderii disciplinare. Verificarea modului de înfăptuire a justiţiei de către judecător, în condiţiile existenţei unei minime motivări a actului jurisdicţional, nu intră în sfera răspunderii disciplinare, ci priveşte conţinutul hotărârilor judecătoreşti, intrând în sfera controlului judecătoresc, prin intermediul căilor de atac. Astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin lipsa examinării tuturor motivelor de fapt şi de drept, respectiv nemotivarea hotărârii judecătoreşti, constituie motiv de casare şi de exercitare a căii de atac a recursului. Motivarea actului jurisdicţional constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva examinării motivelor de fapt şi de drept pe care acesta s-a întemeiat, şi totodată este necesară pentru exercitarea controlului declanşat în cadrul căilor de atac. 21. Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut şi faptul că, potrivit jurisprudenţei sale în materie, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu exclude, de plano, angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului. Tot astfel, recurgerea la mecanismul răspunderii disciplinare nu împiedică formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012). Prin urmare, o eventuală sancţionare disciplinară a judecătorului, în condiţiile existenţei unei minime motivări a hotărârilor judecătoreşti, ar implica o apreciere a conţinutului jurisdicţional al actelor respective şi, prin urmare, ar exceda sferei răspunderii disciplinare. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 161 din 27 martie 2018 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, prin Decizia nr. 643 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 17, a statuat că specificul reglementării aplicabile judecătorilor şi procurorilor este dat de existenţa Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenţei justiţiei, iar, potrivit art. 134 alin. (2), îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Referitor la acţiunea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă. Se asigură respectarea principiului contradictorialităţii, în acest sens, magistratul în cauză este citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, şi are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi să solicite administrarea de probe în apărare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 127 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 8 aprilie 2011). 24. Curtea reţine că nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora etapa cercetării disciplinare, realizată de către Inspecţia Judiciară, echivalează cu o încălcare a competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta întrucât, în cadrul acestei etape, nu se realizează activităţi jurisdicţionale, fiind vorba de o etapă premergătoare cercetării disciplinare, urmărindu-se stabilirea existenţei unor indicii ale săvârşirii unei abateri disciplinare, astfel încât nu este încălcat rolul de instanţă de judecată, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, ce aparţine exclusiv Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit consacrării constituţionale reglementate de art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală. 25. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la neclaritatea operaţiunilor efectuate de către inspectorii judiciari, în cadrul verificării prealabile, în condiţiile în care prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu definesc sintagma „indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare“, prin Decizia nr. 867 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 25 februarie 2016, paragrafele 14 şi 15, Curtea a reţinut că verificarea prealabilă a sesizării este o etapă premergătoare şi distinctă de cercetarea disciplinară prealabilă. În această primă etapă inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare (Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, paragraful 34), examinând, aşadar, existenţa elementelor de fapt/drept imputate judecătorului/ procurorului. O asemenea etapă premergătoare cercetării disciplinare prealabile este un aspect al reglementării care ţine de opţiunea legiuitorului, nefiind o problemă de constituţionalitate a acesteia. 26. Curtea a reţinut că reglementarea verificării prealabile nu încalcă rolul sau atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, reglementate prin art. 134 alin. (2) din Constituţie, Inspecţia Judiciară fiind parte a acestei autorităţi [structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], cu competenţe în cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de judecători/procurori. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 încalcă caracterul independent şi imparţial al justiţiei, reglementat de art. 124 alin. (2) din Constituţie, dat fiind faptul că acest text constituţional impune ca inspectorul judiciar să aibă măcar un grad egal cu al magistratului pe care îl controlează şi să fie specializat în domeniul în care activează acesta din urmă, Curtea reţine că textul constituţional invocat se referă la modul în care trebuie realizat actul de justiţie şi nu are în vedere modalitatea de organizare a Inspecţiei Judiciare, ca organism de cercetare a abaterilor disciplinare. În acest sens Curtea a reţinut că este sarcina legiuitorului de a realiza echilibrul necesar între independenţa şi responsabilitatea judecătorilor, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale în materie şi a angajamentelor pe care România şi le-a asumat prin tratatele la care este parte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 3.063/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi prevederile art. 44 alin. (6) şi ale art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
