Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 558 din 17 noiembrie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 558 din 17 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 268 din 30 martie 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Florentin Gabriel Niculescu şi Societatea Eurogama Invent - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 983/3/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.532D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.533D/2022 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Florentin Gabriel Niculescu şi de Societatea EUROGAMA INVENT - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.012/3/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă .
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.533D/2022 la Dosarul nr. 1.532D/2022, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii, respectiv Decizia nr. 197 din 31 martie 2015, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, Decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 556 din 3 mai 2011, prin care Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului pentru criteriul valoric, şi nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principiul obiectiv al procedurii insolvenţei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Sentinţa civilă nr. 1.632 din 4 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.012/3/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florentin Gabriel Niculescu şi de Societatea Eurogama Invent - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de autori împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar.
    8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.633 din 4 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 983/3/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florentin Gabriel Niculescu şi de Societatea Eurogama Invent - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de autori împotriva proceselor-verbale de licitaţie prin care s-au valorificat bunurile imobile aparţinând debitorului aflat în procedura falimentului.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile criticate nu fac o distincţie clară între atribuţiile pe care le are administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi cele ale administratorului/lichidatorului judiciar confirmat de adunarea creditorilor.
    10. Mai mult, autorii apreciază că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt neclare, deoarece nu se poate determina ce se va întâmpla în ipoteza în care, la prima adunare a creditorilor, aceştia nu confirmă lichidatorul judiciar propus cu titlu provizoriu de către instanţa de judecată. În opinia acestora, în acest caz, tot în cadrul primei adunări, creditorii vor putea propune un alt administrator/lichidator judiciar.
    11. Nu în ultimul rând, se susţine că textele criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5).
    12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, îndeplinind condiţiile de previzibilitate şi claritate. Din analiza acestor texte de lege, instanţa de judecată reţine că nu rezultă că lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu de judecătorul-sindic ar avea alte atribuţii sau atribuţii limitate în cadrul procedurii până la confirmarea de către creditori, nefiind identificată vreo distincţie în acest sens. Astfel, lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul-sindic, indiferent dacă este confirmat sau nu de creditori, îşi îndeplineşte corespunzător atribuţiile prevăzute de lege, nefiind necesară o clarificare suplimentară a dispoziţiilor criticate.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 19 şi 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
    17. Referitor la stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudenţa sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată).
    18. Prin urmare, în prezentele cauze, analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006, autorii critică doar alin. (2) al acestui articol, care reglementează modalitatea de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar. În consecinţă, urmează să fie reţinute ca obiect al excepţiei prevederile art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 din Legea nr. 85/2006.
    19. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ţinând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 din Legea nr. 85/2006. Textele criticate aveau următorul conţinut:
    - Art. 19 alin. (2): „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.“;
    – Art. 20:
    "(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:
    a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
    b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
    c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
    d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;
    e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
    f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
    g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;
    h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
    j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
    l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
    m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
    n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.
(2) Judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor stabilite la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia."


    20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi ale alin. (5) privind principiul legalităţii.
    21. În prealabil examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va verifica îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
    22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de părţile în litigiu în faţa instanţei de judecată şi are ca obiect prevederile art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 din Legea nr. 85/2006, prevederi care, deşi nu mai sunt în vigoare, produc efecte juridice în speţa dedusă controlului şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    23. În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei referitoare la existenţa unei legături între textul criticat şi soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va avea în vedere situaţia de fapt din speţa dedusă controlului. Astfel, în cadrul procedurii de faliment deschise împotriva debitorului, autorii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor care reglementează modalitatea de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, precum şi atribuţiile pe care le are administratorul judiciar în cadrul procedurii. Autorii apreciază ca fiind neclară distincţia dintre atribuţiile administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu faţă de cel confirmat de adunarea creditorilor.
    24. Având în vedere aceste împrejurări de fapt, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind aplicabile în speţa dedusă controlului, întrucât vizează şi modalitatea de desemnare/ confirmare a lichidatorului judiciar, după deschiderea procedurii de faliment de către judecătorul-sindic.
    25. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că acestea vizează exclusiv atribuţiile administratorului judiciar. Potrivit prevederilor art. 24 din aceeaşi lege, în cazul în care se dispune trecerea la procedura falimentului, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, urmând ca prevederile art. 19, 21, 22 şi 23 din lege să se aplice în mod corespunzător şi pe perioada falimentului. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 85/2006, atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul la care judecătorul-sindic desemnează şi stabileşte atribuţiile lichidatorului pe care-l numeşte cu titlu provizoriu. Cât priveşte atribuţiile lichidatorului judiciar, acestea sunt reglementate de prevederile art. 25 din legea anterior menţionată, iar prevederile art. 20 nu se aplică în mod corespunzător şi lichidatorului judiciar.
    26. Din analiza coroborată a textelor de lege de mai sus, Curtea reţine că, odată cu trecerea la faliment, este numit un lichidator judiciar provizoriu care preia activitatea debitorului, iar atribuţiile administratorului încetează. Prin urmare, prevederile art. 20, care reglementează exclusiv atribuţiile administratorului judiciar, nu sunt aplicabile în speţa dedusă controlului având în vedere că debitorul se află în procedura falimentului şi, în consecinţă, aceste prevederi nu au relevanţă în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.
    27. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, sintagma „legătură cu soluţionarea cauzei“ cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014, paragraful 25, Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 16).
    28. Mai mult, prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, şi Decizia nr. 67 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 2 iulie 2020, paragraful 14, Curtea a statuat asupra caracterului inadmisibil al excepţiei în cazurile în care s-a invocat neconstituţionalitatea în altă etapă procesuală decât cea în care este incident textul legal criticat. În acest sens, Curtea a reţinut că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Or, chiar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a acestor prevederi, decizia astfel pronunţată nu va produce niciun efect concret în cauza pendinte în care autorii au invocat prezenta excepţie.
    29. În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 85/2006 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că aceste dispoziţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, iar prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat conformitatea acestor reglementări cu prevederile constituţionale invocate. Cu acest prilej, Curtea a reţinut că procedura insolvenţei este o procedură specială, concursuală, o serie dintre drepturile procesuale fiind exercitate nu individual, ci colectiv. Acest specific a condus la crearea unor organe colective - adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, al căror rol este de a asigura promovarea intereselor ansamblului creditorilor. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege. Pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial, sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în această materie este stabilită de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Există situaţii speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
    31. În prezenta speţă dedusă controlului, Curtea observă că autorii critică dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, întrucât, în opinia acestora, ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) în sensul că acestea nu întrunesc o parte din cerinţele de calitate ale legii, respectiv claritatea şi previzibilitatea.
    32. Referitor la dispoziţiile constituţionale care consacră principiul respectării obligatorii a legii, în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014, paragraful 23), Curtea a detaliat exigenţele ce trebuie respectate în procesul de legiferare, precizând că cerinţa privind claritatea legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea privind precizia se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează.
    33. Raportând aceste considerente de principiu dezvoltate de Curte la textul criticat, instanţa de contencios constituţional constată că modalitatea de desemnare/confirmare a lichidatorului judiciar de către adunarea creditorilor a fost clar reglementată de către legiuitor, fiind îndeplinite condiţiile de calitate a legii. Astfel, comitetul creditorilor va propune în prima adunare desemnarea unui lichidator, iar adunarea, legal constituită, cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, sau creditorul care deţine singur cel puţin 50% din valoarea masei credale va putea desemna un lichidator definitiv sau va putea confirma lichidatorul judiciar provizoriu numit de judecătorul-sindic. În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate, lichidatorul judiciar provizoriu va îndeplini atribuţiile ce îi revin până la desemnarea unui lichidator judiciar definitiv.
    34. De asemenea, potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care există motive de nelegalitate, creditorii pot contesta decizia privind desemnarea lichidatorului sau confirmarea lichidatorului judiciar provizoriu, judecătorul-sindic urmând să soluţioneze, prin încheiere, contestaţia astfel formulată şi să dispună numirea lichidatorului desemnat sau să solicite adunării creditorilor/creditorului care deţine singur cel puţin 50% din valoarea masei credale să desemneze un alt lichidator judiciar.
    35. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea observă că, deşi autorii excepţiei invocă în mod formal încălcarea acestor prevederi, în realitate aceştia nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.
    36. În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale autorilor, instanţa constituţională constată că acestea excedează competenţei Curţii, fiind aspecte ce ţin de aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), instanţele judecătoreşti au competenţa exclusivă de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea legii.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Florentin Gabriel Niculescu şi de Societatea Eurogama Invent - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 983/3/2022 şi nr. 1.012/3/2022. ale Tribunalului Bucureşti - Secţia A VII-A civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia A VII-A civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca-Alexandra Buterez-Făşie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016