Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Mihai Sturdza şi Alexandra Irina Ana Pop Jora, în calitate de moştenitoare a defunctului Nicolae Emanoil Rudeanu, în Dosarul nr. 923/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 714D/2018. 2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei Alexandra Irina Ana Pop Jora, domnul avocat Vladimir Florin Iacobescu din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi, pentru autorul excepţiei Mihai Sturdza, doamna avocat Delia Dragomir din Baroul Arad. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate Alexandra Irina Ana Pop Jora solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece modificările aduse prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 limitează cuantumul despăgubirilor acordate persoanelor fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, sau moştenitorilor acestora, în sensul că recalcularea valorii acţiunilor deţinute la data preluării abuzive se face fără aplicarea coeficientului de inflaţie. Ca urmare, discriminarea este creată între două categorii de cetăţeni, respectiv persoanele îndreptăţite cărora li s-au soluţionat cererile de despăgubire prin acordarea de despăgubiri stabilite cu aplicarea indicelui de inflaţie, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare înainte de modificarea acestuia prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, pe de o parte, şi, pe de altă parte, persoanele îndreptăţite cărora nu li s-au soluţionat cererile de despăgubire anterior intrării în vigoare a textului de lege criticat şi care vor fi îndreptăţite la restituirea despăgubirilor calculate fără aplicarea indicelui de inflaţie, în acord cu forma actuală a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificat prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Invocă în acest sens cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 3 aprilie 2014, potrivit căreia modul de calcul al despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite în condiţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, implică utilizarea coeficientului de actualizare a valorii leului pentru perioada 11 iunie 1948-14 februarie 2001, precum şi indicele de inflaţie aferent perioadei 2001 - până în anul acordării efective a măsurilor reparatorii, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia cetăţenii statelor membre sunt egali în faţa legii, iar legiuitorul nu poate să modifice în mod discriminatoriu legislaţia în vigoare. De asemenea, invocă în acelaşi sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Se mai arată că, după parcurgerea procedurii administrative şi judecătoreşti prin care s-a constatat dreptul persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, modificarea legislativă intervenită prin textul de lege criticat este neprevizibilă pentru justiţiabili. 4. Reprezentanta autorului excepţiei de neconstituţionalitate Mihai Sturdza solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 - Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin Legea nr. 103/2006, iar paragraful 30 din raportul explicativ al Protocolului nr. 12, care are valoarea unei interpretări autentice legale, arată în mod expres că prevederile sale vizează atât autoritatea legiuitoare, cât şi toate instituţiile publice. Prin urmare, precizează că acest protocol se aplică în mod direct sistemului juridic românesc, cu consecinţa invalidării oricăror norme juridice interne contrare. Se mai susţine că norma legală criticată introduce o dublă discriminare, faţă de persoanele cărora li s-a soluţionat cererea de despăgubire înainte de modificarea normei legale aplicabile, prin eliminarea aplicării indicelui de inflaţie, fără un scop legitim, iar, pe de altă parte, discriminarea este actuală, dat fiind faptul că scopul legilor reparatorii este restituirea bunurilor în natură, iar despăgubirile au un caracter subsidiar. Or, potrivit practicii jurisdicţionale constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, despăgubirile acordate trebuie să asigure o reparaţie completă, astfel încât actualizarea despăgubirilor inclusiv cu valoarea indicelui de inflaţie asigură o reparaţie echitabilă, în acord cu jurisprudenţa instanţei europene. 5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. În acest sens arată că sunt formulate argumente ce privesc strict conţinutul reglementării legale, prin sugestii de modificare a acesteia. Pe fondul reglementării criticate, se susţine că legiuitorul are abilitarea constituţională să stabilească modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, iar reglementarea criticată nu încalcă principiul nediscriminării, această limitare a despăgubirilor acordate nefiind singulară, pe fondul legislaţiilor europene. 6. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei Alexandra Irina Ana Pop Jora arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1992. Se mai susţine că motivarea excepţiei este o veritabilă critică de neconstituţionalitate, invocând din nou, pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, arătând că legiuitorul are dreptul constituţional să modifice legislaţia în vigoare, însă în mod raţional şi judicios. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 29 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 923/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată de Mihai Sturdza şi Alexandra Irina Ana Pop Jora, în calitate de moştenitoare a defunctului Nicolae Emanoil Rudeanu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, împotriva Deciziei nr. 136 din 19 decembrie 2016 a Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că modificarea adusă prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, prin eliminarea din calculul valorii despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la restituire, în funcţie de data calculării valorii despăgubirilor, respectiv înainte sau după modificarea introdusă prin textul de lege criticat. În opinia autorilor excepţiei, discriminarea este creată între două categorii de persoane care sunt îndreptăţite la restituire, respectiv persoanele îndreptăţite cărora li s-au soluţionat cererile de despăgubire prin acordarea de despăgubiri stabilite cu aplicarea indicelui de inflaţie, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare înainte de modificarea acestuia prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, pe de o parte, şi, pe de altă parte, persoanele îndreptăţite cărora nu li s-au soluţionat cererile de despăgubire anterior intrării în vigoare a textului de lege criticat şi care vor fi îndreptăţite la restituirea despăgubirilor calculate fără aplicarea indicelui de inflaţie, în acord cu forma actuală a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificat prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. 9. În acest sens se mai arată că, prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra modalităţii de aplicare a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, forma anterioară modificării acestuia prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, şi a statuat că la calculul despăgubirilor se aplică şi indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică. 10. Se mai susţine că încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi nu este bazată pe o cauză obiectivă şi se datorează exclusiv autorităţilor implicate în soluţionarea notificărilor şi contestaţiilor, prin modul neperformant şi tardiv de acţiune, astfel încât rezultă o discriminare a cetăţenilor care vor primi o valoare mai mică a despăgubirilor, neactualizată cu indicele de inflaţie. Se invocă în acest sens, în mod generic, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la discriminarea persoanelor aflate în situaţii analoage sau similare, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă. De asemenea, se arată că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a stabilit şi a dezvoltat exigenţe constituţionale sporite în sensul asigurării unei protecţii efective a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi a reevaluat standardul de protecţie asigurat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, statuând că un tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Or, se susţine că, în cazul textului de lege criticat, aceste exigenţe constituţionale sunt vădit încălcate, dat fiind faptul că cetăţenii cărora le era recunoscută calitatea de persoane îndreptăţite sunt discriminaţi în funcţie de data intrării în vigoare a art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, care înlătură calcularea despăgubirilor prin aplicarea indicelui de inflaţie. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legislaţia nouadoptată de legiuitor constituie modalitatea prin care acesta a înţeles să intervină în cazul interpretării neunitare a unor dispoziţii de drept, situaţie reflectată în expunerea de motive a actului normativ criticat, în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, care modifică art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. 16. Potrivit art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, astfel încât Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, care au următorul cuprins: „(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Recalcularea se face până la data de 14 februarie 2001.“ 17. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice ce deţinea imobile şi alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primind notificarea, instituţia publică implicată în privatizare are obligaţia să stabilească valoarea recalculată a acţiunilor ce au aparţinut persoanei îndreptăţite sau succesorilor acesteia şi să emită decizie motivată de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, plata despăgubirilor făcându-se în condiţiile cap. V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, despăgubirile urmând a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, modalitatea de despăgubire este cea reglementată prin cap. III - Acordarea de măsuri compensatorii din acest act normativ. Potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în forma anterioară completării acestui text de lege prin dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare (dispoziţii ce se coroborează cu pct. 32.5 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, respectiv cu pct. 31.5 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), recalcularea valorii acţiunilor se face de către instituţia publică implicată în privatizare, în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil. Astfel, potrivit modalităţii de calcul exemplificate în normele metodologice amintite, pentru cuantificarea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite se calculează mai întâi valoarea aferentă cotei deţinute de persoana îndreptăţită/moştenitorii acesteia din activul net corespunzător ultimului bilanţ contabil. La valoarea astfel rezultată se aplică coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, stabilit, în conformitate cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, coeficient ce are întotdeauna o valoare fixă. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluţionării notificării. 19. Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, Curtea reţine că formula de calcul era structurată în funcţie de trei elemente, şi anume: (i) coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001, (ii) indicele inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi (iii) prevederile Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni. După intrarea în vigoare a art. 49 din Legea nr. 165/2013, ce a modificat art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere introducerea sintagmei potrivit căreia „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“, a existat o anumită dificultate în interpretarea şi aplicarea acestor din urmă prevederi legale de către instituţiile cu competenţe în calcularea şi acordarea despăgubirilor, datorate impreciziei de redactare a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată, în sensul neclarităţii perioadei până la care se face recalcularea acţiunilor deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de stat, prin aplicarea indicelui de inflaţie, respectiv fie până la data de 14 februarie 2001, fie până în anul acordării efective a măsurilor reparatorii. 20. Prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 23 iunie 2014, paragrafele 21-24, Curtea Constituţională a procedat la o analiză amplă a modalităţii de calcul al despăgubirilor, în temeiul art. 31 alin. (4) din legea criticată, în forma modificată, şi a reţinut, în esenţă, că, în realitate, ipoteza normativă a textului de lege criticat a rămas aceeaşi ca în forma iniţială a Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că „actualizarea“ la care face referire textul de lege nou-introdus nu are în vedere calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, ci se referă la coeficientul de actualizare stabilit prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, care şi iniţial avea ca perioadă de referinţă pentru actualizarea valorii leului perioada 11 iunie 1948-14 februarie 2001. Curtea a reţinut că operaţiunea de „actualizare“ nu poate privi obligativitatea calculării indicelui de inflaţie doar până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru că, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi trebuit eliminată referirea la utilizarea indicelui de inflaţie din prima teză a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 49 din Legea nr. 165/2013. 21. În concluzie, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate au caracter precizator şi vizează exclusiv utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001, coeficient cu valoare fixă, referindu-se la actualizarea valorii leului la data recunoaşterii dreptului la despăgubire prin actul normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 10/2001, şi nu va afecta nici pe viitor utilizarea indicelui de inflaţie în modul de calcul al despăgubirii. Cu alte cuvinte, şi după intrarea în vigoare a textului de lege criticat, cuprins în Legea nr. 165/2013, care a completat art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, modul de calcul al despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite în condiţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, rămâne neschimbat, respectiv se utilizează acelaşi coeficient de actualizare a valorii leului pentru perioada 11 iunie 1948-14 februarie 2001, precum şi indicele de inflaţie aferent perioadei 2001 - până în anul acordării efective a măsurilor reparatorii. 22. Ulterior, prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, textul de lege criticat în prezenta cauză, art. 31 alin. (4), a fost modificat, astfel cum reiese din expunerea de motive a acestui act normativ, tocmai „pentru a rezulta fără echivoc perioada pentru care se face recalcularea acţiunilor deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de statul român“. Modificarea a fost în sensul eliminării exprese din formula de calcul a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, element existent în forma iniţială a textului de lege criticat, precum şi în forma rezultată după modificarea prin art. 49 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, sintagma „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“ a devenit „Recalcularea se face până la data de 14 februarie 2001.“, tocmai pentru a se sublinia faptul că despăgubirile cuvenite se recalculează, prin stabilirea valorii acţiunilor deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de stat, fără a mai fi actualizate cu indicele de inflaţie. 23. În speţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au atacat în instanţă decizia administrativă emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), respectiv Decizia nr. 136 din 19 decembrie 2016, fiind nemulţumiţi de cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent aferente acţiunilor deţinute, propuse spre acordare prin decizia autorităţii administrative, în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, cuantum ce a rezultat din aplicarea modalităţii de calcul instituite prin prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 şi care, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, este cu mult diminuat faţă de cuantumul ce ar fi rezultat prin aplicarea modalităţii de calcul existente înainte de intrarea în vigoare a textului de lege criticat şi care prevedea actualizarea cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică. 24. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că eliminarea indicelui de inflaţie din calculul valorii despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la restituire, în funcţie de data calculării valorii despăgubirilor, respectiv înainte sau după modificarea introdusă prin textul de lege criticat. 25. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, discriminarea invocată de autorii excepţiei se referă la două categorii de persoane îndreptăţite la restituire, respectiv persoanele îndreptăţite cărora li s-au soluţionat cererile de despăgubire, prin acordarea de despăgubiri stabilite cu aplicarea indicelui de inflaţie, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, redactarea în vigoare înainte de modificarea acestuia prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, pe de o parte, şi, pe de altă parte, persoanele îndreptăţite cărora nu li s-au soluţionat cererile de despăgubire anterior intrării în vigoare a textului de lege criticat şi care vor fi îndreptăţite la restituirea despăgubirilor calculate fără aplicarea indicelui de inflaţie, în acord cu forma actuală a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificat prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Cu alte cuvinte, modificarea cadrului legislativ în materie a condus la inegalitatea de fapt invocată în cauză, în funcţie de data soluţionării cererilor de despăgubire. 26. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31). Astfel, în acord cu cele statuate în jurisprudenţa mai sus amintită, Curtea reţine că cele două categorii de persoane se află într-o situaţie juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale aplicabile, fiind firesc ca, din acest punct de vedere, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative. Mai mult, reglementarea diferită a modalităţii de calcul al despăgubirilor şi implicit cuantumul final al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speţă fiind vorba de recalcularea valorii acţiunilor deţinute la societăţi comerciale preluate în mod abuziv, intră în marja de apreciere a legiuitorului, cu atât mai mult cu cât prevederile legale criticate nu neagă dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptăţite, şi este rezultatul opţiunii legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze asupra contextului economico-financiar al adoptării măsurii legislative criticate. 27. De asemenea, în legătură cu opţiunea legiuitorului de a nu actualiza cu indicele de inflaţie despăgubirea cuvenită persoanelor îndreptăţite, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie numai parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piaţă integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 şi din 8 iulie 1986, pronunţate în cauzele James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, şi, respectiv, Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120). Totodată, potrivit Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragrafele 174 şi 175, în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfinţite de lege - şi de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiţia ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporţională cu valoarea bunului. 28. Astfel, în prezenta cauză, Curtea reţine că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele reţinute de Curte în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 31, potrivit cărora, prin neactualizarea sumelor aferente despăgubirilor cuvenite pentru acţiunile deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de stat, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor. Este o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii“ (paragraful 235). În consecinţă, ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărei impact asupra întregii ţări este considerabil, „autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Sturdza şi Alexandra Irina Ana Pop Jora, în calitate de moştenitoare a defunctului Nicolae Emanoil Rudeanu, în Dosarul nr. 923/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
