Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2015, excepţie ridicată de Societatea Tractor Point - S.R.L. (fostă Trading Trust - S.R.L.) în Dosarul nr. 1.293/238/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.038D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.293/238/2017, Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Tractor Point - S.R.L. (fostă Trading Trust - S.R.L.) într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 şi cele ale art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece anterior intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 nu se impunea unităţii administrativ-teritoriale sau beneficiarului căii de acces să obţină autorizaţia de construire sau, după caz, acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces la drumul public, emisă de administratorul drumului respectiv. Însă, prin modificările aduse de art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2015, se impune, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor contravenţionale din lege, cu efect retroactiv, beneficiarilor căilor de acces de orice fel, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, să efectueze demersurile juridice prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, pentru realizarea căii de acces, creându-se, astfel, premisele aplicării legii contravenţionale unor fapte şi situaţii juridice anterioare intrării în vigoare a legii. Se susţine, de asemenea, că sancţionarea utilizării căilor de acces realizate anterior intrării în vigoare a legii creează, practic, un efect retroactiv de aplicare a legii, atât sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru realizarea căii de acces, cât şi sub aspectul atragerii răspunderii contravenţionale pentru o stare juridică existentă anterior intrării în vigoare a legii. Învederează, astfel, că principiul neretroactivităţii legii, aşa cum a fost interpretat în practica constantă a Curţii Constituţionale, garantează că o conduită licită anterioară intrării în vigoare a unei legi nu va fi sancţionată direct sau indirect prin aplicarea unor norme ulterioare. 6. Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şia exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015. 11. Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepţiei, în ceea ce priveşte art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, Curtea observă că este criticat numai alin. (1) al acestui articol, astfel încât constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa, prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 şi cele ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, cu următorul cuprins normativ: - Art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997: „Utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, este interzisă deţinătorilor obiectivelor deservite de aceste amenajări.“; – Art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010: „Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, sunt obligaţi să facă demersurile în vederea obţinerii acestora şi încheierii contractului de utilizare şi acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoarea legii de aprobare a prezentei ordonanţe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“ 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din data de 1 noiembrie 2019, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 14. Raportat la prezenta cauză, Curtea reţine că autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că prin modificările aduse de art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 se impune, cu efect retroactiv, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor contravenţionale din lege, beneficiarilor căilor de acces de orice fel, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, să efectueze demersurile juridice prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 pentru realizarea căii de acces, creânduse astfel premisele aplicării legii contravenţionale unor fapte şi situaţii juridice anterioare intrării în vigoare a legii. 15. Din evaluarea cadrului legislativ în materie, prin Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, precitată, Curtea a observat că prin normele circumscrise domeniului în discuţie a fost conturat regimul drumurilor, acesta reglementând în mod unitar administrarea drumurilor publice şi private, dobândirea şi folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor în legătură cu drumurile publice, fiind instituite anumite reguli care se aplică integral tuturor drumurilor publice şi, parţial, drumurilor de utilitate privată. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la aprobarea amplasării de construcţii şi instalaţii în zona drumului public, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, capitolul II Administrarea drumurilor, secţiunea a 5-a, prin art. 46 alin. (12) din aceeaşi ordonanţă se statuează că „Utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, este interzisă deţinătorilor obiectivelor deservite de aceste amenajări.“ 16. În acest context, Curtea a reţinut că prin art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 s-a reglementat şi situaţia beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceştia sunt obligaţi să facă toate demersurile în vederea obţinerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentaţie tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului de utilizare şi acces în zona drumului, în caz contrar, administratorul drumului având dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Curtea a observat că în redactarea iniţială a art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 era reglementată situaţia beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceştia erau obligaţi să facă toate demersurile în vederea obţinerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentaţie tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la art. 46 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, în caz contrar, administratorul drumului având dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Ulterior, prin Legea nr. 198/2015 a fost instituit un nou termen, respectiv de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010. Mai mult, în cazul în care beneficiarii deţin acord prealabil şi autorizaţie de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public şi nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public, aceştia sunt obligaţi să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanţe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997. 17. În acest context, prin decizia precitată, Curtea a reţinut că prin instituirea unor termene succesive legiuitorul a creat posibilitatea tuturor celor interesaţi să intre în legalitatea circumscrisă de normele care reglementează regimul drumurilor. Aceste norme sunt clare, precise şi previzibile, din cuprinsul acestora se desprinde cu uşurinţă conduita pe care trebuie să o adopte beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative. Aşadar, sunt îndeplinite condiţiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 18. De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea principiului neretroactivităţii, Curtea a apreciat că din cele expuse mai sus nu reiese că prevederile criticate conţin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior şi nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002). 19. Referitor la regimul drumurilor, Curtea a subliniat, totodată, că este evident că primează interesul general, respectiv că statul trebuie să asigure în deplină siguranţă circulaţia pe drumurile publice, fiind firesc şi normal ca, în temeiul art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea să nu fie permisă fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului. Aşa fiind, obligaţia prealabilă de a încheia contractul constituie o garanţie pentru administratorul drumului public că lucrările pe care le va efectua beneficiarul autorizaţiei nu vor periclita siguranţa circulaţiei şi nu vor afecta în niciun mod funcţionalitatea drumului public. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Distinct de cele mai sus prezentate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din coroborarea art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 cu art. 46 alin. (12) din aceeaşi ordonanţă, este interzisă utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea de către deţinătorii obiectivelor deservite de aceste amenajări, fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, o atare faptă constituind contravenţie şi atrăgând răspunderea contravenţională a beneficiarilor căii de acces. 22. Astfel cum rezultă din nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997, Curtea observă că raţiunea măsurilor legislative preconizate prin acest act normativ a fost complexă, legiuitorul delegat apreciind că normele edictate conduc la îmbunătăţirea condiţiilor de efectuare a transporturilor rutiere şi, implicit, la un efect pozitiv asupra mediului de afaceri. În acelaşi timp, a arătat că prin introducerea unor prevederi foarte clare privind stabilirea condiţiilor care trebuie respectate în cazul realizării anumitor construcţii şi instalaţii în zona drumurilor publice, infrastructura rutieră nu se va mai degrada într-un ritm accentuat, iar acest lucru va produce efecte pozitive atât în ceea ce priveşte derularea activităţii de către operatorii economici, cât mai ales în privinţa nivelului siguranţei rutiere pentru utilizatorii infrastructurii rutiere şi, nu în ultimul rând, pentru eficientizarea activităţii de control. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Tractor Point - S.R.L. (fostă Trading Trust - S.R.L.) în Dosarul nr. 1.293/238/2017 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi cele ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
