Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ion Petrică în Dosarul nr. 6.870/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic în cadrul Direcţiei juridice, Mihai Alexandru Ionescu, având delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, pe larg, susţinerile cuprinse în punctul de vedere formulat şi depus în faţa instanţei judecătoreşti, care a însoţit încheierea de sesizare a Curţii, aflat la dosarul cauzei. În plus, solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Sentinţa civilă nr. 125 din 17 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.870/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Ion Petrică într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a se stabili vreo formă de vinovăţie. Prevederile respective nu iau în considerare faptul că ofiţerii au desfăşurat activităţi în cadrul atribuţiilor de serviciu, acestea fiind înscrise în actele normative din etapa respectivă ca atribuţii ale instituţiei, ale unităţii şi ale postului pe care erau încadraţi, făcând parte din metodologia de lucru caracteristică tuturor serviciilor de informaţii. 7. Se arată că prin semnificaţia dată termenilor şi expresiilor din art. 2 al ordonanţei de urgenţă criticate se induce ideea prezumţiei de vinovăţie pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi ca urmare a apartenenţei la această structură, fapt de natură să aducă prejudicii demnităţii şi integrităţii unor persoane nevinovate, inclusiv posibile prejudicii de ordin material. Astfel, se încalcă prezumţia de nevinovăţie prevăzută de dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, aceasta fiind înlocuită cu prezumţia de vinovăţie colectivă, ceea ce contravine, în mod evident, prevederilor constituţionale menţionate. 8. Se apreciază că din lectura atentă a textului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 rezultă că aceasta creează posibilitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - CNSAS - să se substituie unei instanţe judecătoreşti, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluări şi constatări care sunt de competenţa unei instanţe judecătoreşti şi care pot produce ipso facto efecte juridice, iar instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice, ulterior, ceea ce deja a constatat această instituţie. 9. Se consideră că CNSAS-ul nu este doar o autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, aşa cum se acreditează în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ci exercită o jurisdicţie specifică, în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie şi adoptă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii care implică ipso facto şi vinovăţia de „poliţie politică“. Aşadar, CNSAS-ul are competenţa de a stabili existenţa unei vinovăţii, în rol de „primă instanţă“ cu atribuţii jurisdicţionale propriu-zise. 10. Se afirmă că CNSAS-ul nu trebuia să fie abilitat prin lege să introducă acţiuni în justiţie pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, acest drept trebuind să aparţină exclusiv cetăţeanului care se consideră vătămat ca urmare a eventualelor acţiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsură să aprecieze asupra prejudiciilor suferite. 11. Se apreciază că, prin introducerea unor acţiuni în constatare, CNSAS-ul se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală. 12. Or, aşa fiind, consacrarea, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, a dreptului CNSAS de a dispune introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia contravine art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie. Contradicţia nu rezidă într-o restrângere arbitrară, pe calea reglementării legale, a accesului liber la justiţie, ci într-o extindere nepermisă a sferei titularilor acestui drept, dincolo de limitele sale constituţionale, astfel cum rezultă din formula redacţională a textelor de referinţă. Mai mult, un asemenea demers este contrar scopului şi raţiunii de a fi ale CNSAS-ului, respectiv de autoritate administrativă autonomă care poate asigura numai dreptul de acces al cetăţeanului la propriul dosar, urmând ca, după studiere, dacă se consideră vătămat în drepturile ori în interesele lui legitime, să acţioneze în cunoştinţă de cauză. Aşa fiind, reglementarea legală criticată converteşte, nu doar fără temei constituţional, ci chiar împotriva acestuia, dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie, încălcând în mod evident prevederile art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie. 13. Se susţine că dispoziţiile art. 8 lit. a) şi cele ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin care se stipulează dreptul CNSAS de a introduce acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, sunt neconstituţionale şi în raport cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţia României, întrucât CNSAS-ul se subrogă instituţiei Avocatului Poporului, creată special pentru „apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice“, care „îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi libertăţile lor, în limitele stabilite de lege“. 14. Pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii este neconstituţională ca urmare a faptului că nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului CNSAS. 15. Se afirmă că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, cu modificările aduse de Legea nr. 293/2008, sunt neconstituţionale, întrucât instituie competenţa de soluţionare în primă instanţă a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia doar pentru Tribunalul Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de Contencios Administrativ si Fiscal, ca unice instanţe de judecată, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competentă teritorial de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 16. Astfel, prin reglementarea voit contradictorie a art. 10 alin. (2), comparativ cu art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se creează o „inegalitate de tratament juridic“, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, potrivit cărora „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“. 17. În final, se critică lipsa de competenţă materială a instanţelor de contencios administrativ de a examina sau de a se pronunţa pe aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele specifice militare. De aceea, calitatea de „ofiţer al Securităţii“ trebuie stabilită, identificată şi analizată/privită din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de regim militar, supusă regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurată pe o ierarhie şi acte de comandă, nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens se arată că nu se poate vorbi despre încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu reglementează nici infracţiuni şi nici contravenţii atunci când se referă la constatarea calităţii de lucrător ori colaborator al Securităţii. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, actul normativ criticat nu acordă atribuţii jurisdicţionale CNSAS, iar instanţa de contencios administrativ nu are un rol formal, deoarece ea este cea care analizează în concret şi stabileşte dacă acţiunea introdusă de CNSAS este întemeiată sau nu, respectiv dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii. De asemenea nu se poate reţine nici încălcarea art. 21 alin. (1) şi a art. 52 alin. (1) din Constituţie şi oricum autorul nu poate invoca încălcarea unor drepturi ale persoanelor care au făcut sesizarea în privinţa lor, ci încălcarea unor drepturi proprii. Totodată, se arată că, în materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel Bucureşti nu este o instanţă extraordinară, ci o instanţă de drept comun, iar Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu se subrogă în atribuţiile Avocatului Poporului şi nu are atribuţiile unei instanţe ori ale unui organism jurisdicţional. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. 23. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală, art. 52 alin. (1) care prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) referitor la Avocatul Poporului şi art. 126 alin. (5) privind instanţele judecătoreşti. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“, cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, referitor la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că aceste prevederi sunt neconstituţionale. Însă, în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă alte critici de neconstituţionalitate decât cele admise prin deciziile menţionate. 25. Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate, în esenţă asemănătoare, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia. În acest sens sunt Decizia nr. 290 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 14 august 2019, Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 24 august 2017, Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015, Decizia nr. 159 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, Decizia nr. 85 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 14 aprilie 2014, Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010. 26. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, precitată, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). Acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018). 27. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de vinovăţie, prin Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016, paragraful 20, şi Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, precitată, Curtea a constatat că „domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanţelor având ca temei dispoziţiile ordonanţei, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile civile privind sarcina probei se aplică şi în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului“. 28. Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica potrivit căreia CNSAS se substituie unei instanţe judecătoreşti şi a statuat că această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă judecătorească a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să plaseze CNSAS în afara cadrului constituţional şi, ca atare, nu îi conferă rolul de instanţă extraordinară (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 159 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013, şi Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată). 29. Cât priveşte posibilitatea CNSAS de a introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia fără a avea o legitimare procesuală activă, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, paragrafele 20 şi 21, Curtea a reţinut că legitimarea procesuală a acestuia izvorăşte din însăşi prevederea legală care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de CNSAS nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată, paragraful 24). Pe de altă parte, prin Decizia nr. 196 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragraful 20, Curtea a reţinut că acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată. Aşadar, în condiţii de independenţă şi imparţialitate, instanţa de judecată competentă este cea care, în urma administrării întregului probatoriu în cauză, pronunţă soluţia de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii. Procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. 30. Având în vedere cele menţionate, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 şi Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009). 31. Referitor la critica potrivit căreia CNSAS se subroga instituţiei Avocatului Poporului, se reţine că, prin Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, precitată, paragraful 25, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are CNSAS de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011). 32. Cu privire la o critică similară referitoare la competenţa exclusivă a unei instanţe judecătoreşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a observat, prin Decizia nr. 159 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, paragraful 26, şi Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 respectă exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare. 33. În jurisprudenţa sa în materie, Curtea nu a reţinut nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, statuând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). 34. În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva necompetenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii“ (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012). 35. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Petrică în Dosarul nr. 6.870/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
