Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a44 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.377D/2022. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoare, domnul consilier juridic Daniel Gheorghe, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, cât timp acestea menţionează în mod expres că orice contestaţie împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar se soluţionează într-un cadru procesual format numai din contestator, administrator judiciar şi comitetul creditorilor, fiind astfel contrar dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât nu oferă debitoarei dreptul de a se apăra. Se arată că administratorul special cu drept de reprezentare este cel care ordonează plăţile, care conduce activitatea debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar al debitoarei şi indică în acest sens textele de lege care reglementează rolul acestuia în procedură. De asemenea, se susţine că, în cazul în care ar exista un conflict între administratorul special şi administratorul judiciar al debitoarei, aşa cum este cazul în speţă, atunci drepturile debitoarei ar putea fi afectate. Se consideră că textul criticat nu reprezintă adevărata voinţă a legiuitorului român, care, în opinia sa, ar fi aceea ca, în materia insolvenţei, debitoarea să fie reprezentată şi de administratorul special, atâta vreme cât acesta are drept de reprezentare. Prin urmare, luând în considerare motivele expuse anterior, precum şi cele cuprinse în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reprezentantul autoarei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că, în realitate, autoarea doreşte interpretarea şi modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează controlului realizat de Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte jurisprudenţa neunitară, acest aspect nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, existând mecanisme specifice de unificare a practicii judiciare, atât pe calea recursului în interesul legii, cât şi prin intermediul dezlegărilor unor chestiuni de drept de către completul specializat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public susţine că exercitarea dreptului de către titularul autorului din speţă nu poate avea un alt efect decât cel prestabilit de legiuitor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 483 din 3 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a44, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de apel formulate de autoare împotriva sentinţei prin care a fost admisă contestaţia împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar în procedura insolvenţei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că interpretarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 de către instanţele de judecată în sensul că administratorul special nu are calitate procesuală activă în cadrul judecării contestaţiei împotriva măsurilor luate de către administratorul judiciar afectează dreptul la apărare al autoarei, întrucât administratorul special este cel care conduce activitatea autoarei şi care cunoaşte cel mai bine contextul de fapt în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Autoarea apreciază că prevederile criticate încalcă şi accesul liber la justiţie atâta vreme cât nu permit citarea administratorului special în procedura soluţionării contestaţiei împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Se susţine că aceste prevederi au eliminat dreptul administratorului special de a se putea adresa instanţei de judecată cu o contestaţie împotriva măsurilor nelegale dispuse de administratorul judiciar. 7. De asemenea, autoarea excepţiei mai arată că practica instanţelor de judecată nu este una unitară în ceea ce priveşte cadrul procesual în care se soluţionează contestaţia împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar, enumerând diverse decizii ale instanţelor de judecată. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, Guvernul apreciază că administratorul special are calitate procesuală activă cu privire la contestaţiile împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar şi va fi citat în procedură, având în vedere calitatea sa de contestator. Însă administratorul special nu va fi citat în dosarele asociate având ca obiect o contestaţie formulată în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 dacă nu are calitatea de contestator. Prin urmare, Guvernul apreciază că prin această reglementare sunt respectate toate principiile constituţionale pretins a fi încălcate, respectiv accesul liber la justiţie, economia şi integrarea în Uniunea Europeană. Criticile aduse de autoare par a fi de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, prerogativă ce aparţine instanţelor judecătoreşti, nu Curţii Constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Însă, din motivarea cererii de sesizare a Curţii şi din concluziile reprezentantului autoarei excepţiei, Curtea observă că aceasta critică doar prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. În consecinţă, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei doar prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006. 14. Curtea menţionează că Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ţinând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. Textul criticat avea următorul conţinut: „Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate“. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia, ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 6 paragraful (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin administrator special Ştefan Movilă, a formulat apel împotriva Sentinţei civile nr. 3.943 din 20 iulie 2021, prin care instanţa de fond admisese contestaţia şi constatase că unul dintre creditori deţine o creanţă curentă în cuantum de 14.633,24 lei împotriva debitoarei. Însă Societatea debitoare Grup Transport Feroviar - S.A., prin administrator judiciar, în favoarea căreia autoarea formulase cerere de intervenţie accesorie, nu a atacat sentinţa anterior menţionată. Astfel, instanţa de judecată a reţinut că singura parte care a declarat apel este autoarea, prin administrator special, în calitatea sa de intervenient accesoriu, şi a constatat că, în lipsa exercitării căii de atac şi de către administratorul judiciar al debitoarei, partea în favoarea căreia autoarea a intervenit, devin incidente prevederile art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond“. Astfel, în temeiul art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar a respins apelul formulat de autoare, prin administrator special, ca neavenit. 17. În acest context de fapt, Curtea constată că, potrivit art. 67 alin. (2) din Codul de procedură civilă, intervenientul accesoriu are o poziţie subordonată părţii în favoarea căreia intervine, acesta putând să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit. În ceea ce priveşte posibilitatea de a contesta hotărârea pronunţată în cauza în care a intervenit, legiuitorul a stabilit că intervenientul accesoriu va putea exercita calea de atac numai în măsura în care partea în favoarea căreia acesta a intervenit a formulat cale de atac şi numai pentru elementele criticate de aceasta din urmă. 18. În continuare, Curtea reţine că textul legal în virtutea căruia instanţa de control judiciar a respins ca neavenit apelul declarat de autoare prin administrator special este cel prevăzut de art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar nu cel prevăzut de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Aşadar, în cauza dedusă controlului, autoarea nu a înţeles să critice textul de lege care a condus la respingerea apelului declarat ca fiind neavenit. 19. Or, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012 sau Decizia nr. 58 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 13 aprilie 2018, paragraful 14), Curtea Constituţională a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Prin aceeaşi jurisprudenţă, instanţa constituţională a mai reţinut că, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească ar fi trebuit să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut în situaţii similare că, indiferent de soluţia pronunţată în cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Rezultă că textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 20. Aşadar, luând în considerare faptul că, în cauza dedusă controlului, autoarea nu a criticat textul de lege care a determinat respingerea apelului formulat de aceasta ca neavenit, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia invocată fiind, aşadar, inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a44 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
