Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 1.458/102/2017 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.641D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise referitoare la neconstituţionalitatea textului de lege criticat. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în temeiul prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea modului de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecată este opţiunea exclusivă a legiuitorului. De asemenea, invocă Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că stabilirea competenţei materiale a tribunalelor/completurilor specializate se face în funcţie de natura, obiectul ori valoarea pretenţiei deduse judecăţii, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţile raportului juridic. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.458/102/2017, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile în pretenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reglementarea competenţei completurilor specializate, în cadrul secţiilor civile ale instanţelor, de a judeca anumite categorii de litigii între profesionişti, precum cele enumerate exemplificativ în textul de lege criticat, creează premisele judecării cauzei de alţi magistraţi decât cei care sunt specializaţi pe domeniul litigiilor cu profesionişti. Se arată că, în cauza dedusă soluţionării instanţei de fond, nu a fost declinată competenţa instanţei civile către instanţa specializată în litigii cu profesionişti, provenită din reorganizarea fostului tribunal comercial, specializat în judecarea litigiilor între comercianţi. Se mai susţine că la alte instanţe, unde fostele secţii comerciale s-au transformat în secţii civile, litigiile cu profesionişti sunt judecate de magistraţi specializaţi în domeniul comercial. În acest sens se susţine că prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece creează premisele unei judecăţi diferite pentru acelaşi tip de speţe, în funcţie de specializarea magistraţilor în acest domeniu specific, respectiv al raporturilor între profesionişti. Se mai susţine că în acest mod este restricţionat şi accesul liber la justiţie, prin îngrădirea accesului la instanţa specializată, cu atât mai mult cu cât încheierea prin care instanţa se declară competentă poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză, în condiţiile art. 132 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Se mai susţine şi încălcarea dreptului la apărare, dat fiind faptul că partea nu îşi poate formula apărările în faţa unor magistraţi specializaţi pe domeniul litigiilor cu profesionişti. 7. Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, singurul aspect criticabil fiind neclaritatea acestuia, înlăturate însă ca urmare a interpretării date prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată asupra unui recurs în interesul legii. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate stabilesc criterii în funcţie de care se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, completuri specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, obiectul şi natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii. Invocă cele statuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată asupra unui recurs în interesul legii, în legătură cu modalitatea de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat referitor la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecată, respectiv Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit căruia: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad-hoc; b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.“ 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 24 - Dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică soluţia legislativă din perspectiva faptului că anumite litigii cu profesionişti pot fi judecate de către completuri specializate din cadrul secţiilor civile ale instanţelor, iar nu de tribunalele specializate în litigii cu profesionişti, provenite din reorganizarea fostelor tribunale comerciale. Se susţine că, în acest mod, sunt încălcate principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece se creează premisele unei judecăţi diferite pentru acelaşi tip de speţe, precum şi principiile constituţionale ale accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, prin îngrădirea accesului la instanţa specializată, astfel încât partea nu îşi poate formula apărările în faţa unor magistraţi specializaţi pe domeniul litigiilor cu profesionişti. 15. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în materia dreptului substanţial, Codul civil din 2009 nu mai face distincţie între materia civilă şi materia comercială, instituind, în art. 3, aplicabilitatea directă a acestuia atât raporturilor dintre profesionişti, cât şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, respectiv exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Aşadar, Codul civil nu distinge nici între profesionişti, în funcţie de statutul lor juridic, de comercianţi sau necomercianţi, astfel încât toţi aceştia sunt supuşi regulilor de drept civil. Prin urmare, categoria profesioniştilor, în sensul Codului civil, include atât profesioniştii - comercianţi, întreprinzători, operatori economici [în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011], cât şi categoria profesioniştilor - necomercianţi, care desfăşoară o activitate organizată, fără caracter lucrativ (profesiile liberale sau reglementate, instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale, regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole etc). Nici în plan procedural legiuitorul nu a distins între profesionişti şi neprofesionişti, din perspectiva competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti. Astfel, prin art. 219 pct. I din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă anterior, care se referea la competenţă în cauzele comerciale, iar actualul Cod de procedură civilă nu cuprinde reguli derogatorii de competenţă pentru fostele litigii comerciale şi reglementează, în mod general, competenţa în materia litigiilor cu profesionişti [art. 94 pct. 1 lit. k) sau art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă]. 16. Legea de punere în aplicare a Codului civil nr. 71/2011, prin dispoziţiile tranzitorii, a pus în acord această opţiune de drept substanţial a legiuitorului, cu normele de competenţă existente, până la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă (15 februarie 2013). Astfel, potrivit art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, secţiile comerciale existente în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se reorganizează în secţii civile sau, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente. Potrivit art. 227 din Legea nr. 71/2011, în ceea ce priveşte cauzele care, potrivit legii speciale, erau de competenţa tribunalelor comerciale ori a secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa a revenit tribunalelor specializate, respectiv secţiilor civile reorganizate potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011. 17. În ceea ce priveşte problema stabilirii concrete a competenţei materiale, respectiv a instanţelor competente să judece litigiile cu profesionişti, având în vedere faptul că, lato sensu, toate litigiile cu profesionişti sunt litigii civile şi ţinând cont de lipsa unei norme exprese, procesuale, atributive de competenţă, prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Astfel, în sensul deciziei menţionate, calitatea de profesionist a părţii nu constituie prin ea însăşi un criteriu pentru stabilirea competenţei tribunalelor/completurilor specializate, prin urmare, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt date de natura, obiectul ori valoarea pretenţiei deduse judecăţii, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţile raportului juridic. 18. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că anumite litigii, de natura celor enumerate exemplificativ în textul de lege criticat, sunt judecate de completuri specializate din cadrul secţiilor civile ale instanţelor, iar nu de fostele tribunale comerciale, reorganizate ca tribunale specializate. 19. Or, având în vedere faptul că, aşa cum s-a reţinut şi anterior, în conformitate cu jurisprudenţa menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în stabilirea competenţei materiale a tribunalelor/completurilor specializate, criteriul determinant este cel al obiectului pricinii, iar nu al calităţii de profesionist a părţilor, Curtea reţine că, în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, legiuitorul a optat, în ceea ce priveşte judecarea anumitor litigii, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ în textul de lege criticat, de către completuri specializate din cadrul secţiilor civile, iar nu de tribunalele specializate, ţinând cont, între alte criterii, potrivit art. 226 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, tocmai de specializarea judecătorilor, precum şi de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora. Aşadar, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, experienţa profesională specifică a judecătorilor a constituit un criteriu relevant pentru judecarea acestor categorii de litigii de către completuri specializate din cadrul secţiilor civile, care au fost reorganizate din fostele secţii comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil, potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011. Pentru aceste considerente nu pot fi reţinute susţinerile autoarei excepţiei referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, din perspectiva îngrădirii accesului la instanţa specializată, compusă din magistraţi specializaţi pe domeniul litigiilor cu profesionişti. 20. De asemenea, în analiza opţiunii legiuitorului, în ceea ce priveşte delimitarea competenţei între secţiile specializate/ tribunalele specializate, relevante sunt şi dispoziţiile art. 228 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora numărul şi natura cauzelor, precum şi volumul de activitate al instanţei au constituit criterii determinante în reorganizarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate sau, după caz, în completuri specializate, în cadrul secţiilor civile, în condiţiile art. 226. 21. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că textul de lege criticat ar crea premisele judecării cauzei de alţi magistraţi decât cei specializaţi pe domeniul litigiilor cu profesionişti, Curtea reţine că, potrivit art. 226 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, dintre criteriile determinante, la înfiinţarea completurilor specializate, potrivit alin. (1) al art. 226, textul de lege criticat în cauză, au fost tocmai specializarea judecătorilor, precum şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, astfel încât susţinerile autoarei excepţiei nu pot fi reţinute. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 1.458/102/2017 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
