Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adolf Hedrich în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 972D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.622D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Dumitrescu-Călin în Dosarul nr. 14.876/281/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 999D/2020, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Fernbach în Dosarul nr. 19.726/271/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia penală. 6. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.233D/2020, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florica Negescu-Ţona în Dosarul nr. 11.173/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. 8. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Maria Ţugui, din Baroul Bucureşti, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.205D/2020, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Călin Tolan în Dosarul nr. 13.199/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. 10. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocat Gabriela Stegărescu din Baroul Bucureşti, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 11. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 972D/2019, nr. 1.622D/2019, nr. 999D/2020, nr. 1.233D/2020 şi nr. 2.205D/2020, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 12. Autorii excepţiei prezenţi arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. 13. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor. 14. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.622D/2019, nr. 999D/2020, nr. 1.233D/2020 şi nr. 2.205D/2020 la Dosarul nr. 972D/2019, care a fost primul înregistrat. 15. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei Adolf Hedrich, care solicită admiterea acesteia, întrucât se impune recunoaşterea accesului justiţiabililor la judecătorul de scaun în toate cauzele penale. 16. Având cuvântul, avocatul Maria Ţugui solicită, în principal, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 6 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, ale art. 20 referitor la egalitatea în faţa legii şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv ale art. 6 - referitor la dreptul la viaţă al fiecărui copil - din Convenţia cu privire la drepturile copilului, precum şi ale art. 4 şi 19 privind luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare de către statele părţi a drepturilor recunoscute de această convenţie. În subsidiar, solicită constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală în cazul infracţiunilor grave comise asupra minorilor, cum sunt infracţiunile sexuale. 17. Având cuvântul, avocatul Gabriela Stegărescu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 18. Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece condiţia incidenţei, în cauza în care a fost ridicată excepţia, a textului de lege criticat nu trebuie analizată în abstract, ci excepţia trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 530 din 11 iulie 2017 şi Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 19. Prin Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adolf Hedrich într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluţii de clasare. 20. Prin Decizia penală nr. 479 din 16 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.4876/281/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Dumitrescu-Călin într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluţii de clasare. 21. Prin Încheierea penală nr. 115/CCPF din 1 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 19.726/271/2019, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Maria Fernbach într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluţii de clasare. 22. Prin Încheierea nr. 77/CP din 16 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.173/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florica Negescu-Ţona într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva unei soluţii de clasare. 23. Prin Încheierea nr. 288/CO-CP din 21 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 13.199/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Călin Tolan într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluţii de clasare. 24. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 341 alin. (8) cu referire la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti, folosirea căilor de atac, integrarea în Uniunea Europeană, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, precum şi dreptul la libertate şi la siguranţă. Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate nu permit exercitarea unei căi ordinare de atac - apel sau contestaţie - împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume considerentele Deciziei nr. 733 din 29 octombrie 2015, paragraful 30, precum şi ale Deciziei nr. 243 din 16 aprilie 2019, paragrafele 18, 34 şi 35, apreciind că sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. Mai susţin că judecătorul sesizat cu plângerea înlocuieşte considerentele ordonanţei de clasare cu o motivare cu totul nouă, care devine imposibil de corectat în ipoteza în care este netemeinică sub toate aspectele. De asemenea, autorii excepţiei arată că scopul Convenţiei este să protejeze drepturi concrete şi efective, nu drepturi teoretice sau iluzorii, afirmaţie ce vizează în mod special dreptul de acces la o instanţă judecătorească, având în vedere locul deosebit pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică (Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunţată în Cauza Airey împotriva Irlandei, paragraful 24, şi Hotărârea din 15 februarie 2005, pronunţată în Cauza Steel şi Morris împotriva Regatului Unit, paragraful 59). În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că posibilitatea de a folosi căile de atac interne nu respectă în mod necesar imperativele art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ci mai trebuie constatat că nivelul de acces asigurat de legislaţia naţională este suficient pentru a asigura persoanelor interesate „dreptul la o instanţă“, ţinând cont de principiul preeminenţei dreptului într-o societate democratică (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 34-35, Hotărârea din 6 decembrie 2001, pronunţată în Cauza Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, paragraful 26, şi Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 35, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006). 25. Tribunalul Mureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată astfel că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece persoana interesată are acces la o instanţă independentă şi imparţială pentru a formula plângere împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, chiar dacă încheierea pronunţată rămâne definitivă în anumite situaţii, conform opţiunii legiuitorului. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 405 din 28 mai 2015 şi nr. 518 din 7 iulie 2015. 26. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 şi nr. 789 din 15 decembrie 2016. 27. Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019. 28. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că partea nemulţumită de soluţia de netrimitere în judecată are acces la instanţă, soluţionarea cauzei într-un singur grad de jurisdicţie constituind însă opţiunea legiuitorului. 29. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază - în raport cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 şi nr. 789 din 15 decembrie 2016 - că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. 30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 31. Guvernul, în punctele de vedere transmise în dosarele Curţii Constituţionale nr. 999D/2020 şi nr. 2.205D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorii excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, iar, în subsidiar, neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015, nr. 446 din 16 iunie 2015 şi nr. 530 din 11 iulie 2017. 32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare din dosarele Curţii Constituţionale nr. 972D/2019, nr. 1.622D/2019, nr. 1.233D/2020 şi nr. 2.205D/2020, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Din notele scrise ale autorilor excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din acelaşi act normativ, aşa cum este precizat obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în actul de sesizare din Dosarul nr. 999D/2020. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) [...] este definitivă.“ Dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală prevăd că: „(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;“. 35. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, precum şi ale art. 6 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, ale art. 20 referitor la egalitatea în faţa legii şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 6 - privind dreptul la viaţă al fiecărui copil - din Convenţia cu privire la drepturile copilului şi ale art. 4 şi 19 privind luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare de către statele părţi a drepturilor recunoscute de această ultimă convenţie. 36. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, cât şi în forma ulterioară acestei modificări - cu păstrarea soluţiei legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. 37. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curţii, cum ar fi deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018; nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019; nr. 487 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019; şi nr. 44 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020. 38. În motivarea soluţiei sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reţinut că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de dispoziţiile art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1 şi pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât şi cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. 39. Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală. Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror. 40. Referitor la dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 din Convenţie, prin Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, citată anterior, paragraful 44, Curtea a reţinut că acest drept nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, ci impune existenţa în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile şi libertăţile consacrate de Convenţie. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile art. 13 din Convenţie garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obţine examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenţiei şi să asigure un remediu adecvat (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 iulie 2014, pronunţată în Cauza Ališić şi alţii împotriva Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală - prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată - sunt de natură a asigura îndeplinirea acestei exigenţe convenţionale, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, citată anterior, paragraful 30. 41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 42. Având în vedere motivele menţionate mai sus, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din acelaşi act normativ nu aduc atingere nici celorlalte prevederi din Constituţie şi din convenţiile internaţionale invocate de autorii excepţiei. 43. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adolf Hedrich în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia penală, de Ştefan Dumitrescu-Călin în Dosarul nr. 14.876/281/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Maria Fernbach în Dosarul nr. 19.726/271/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia penală, de Florica Negescu-Ţona în Dosarul nr. 11.173/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Călin Tolan în Dosarul nr. 13.199/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia penală, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalului Bihor - Secţia penală, Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
