Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) şi art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 1.888/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.217D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de domnul avocat Ciob Dragoş-Mihai, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Consiliul Local al Comunei Cochirleanca, prin care se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Susţine că infracţiunea de conflict de interese a fost reglementată, pentru prima dată, prin Legea nr. 278/2006, sub imperiul vechiului Cod civil şi al vechiului Cod al familiei, potrivit cărora soţii se aflau sub regimul comunităţii de bunuri. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil şi a abrogării Codului familiei, infracţiunea de conflict de interese ar fi trebuit corelată cu noile prevederi ale legislaţiei civile, care permit soţilor să opteze fie pentru regimul comunităţii de bunuri, fie pentru cel al separaţiei de bunuri. În lipsa acestei corelări, dispoziţiile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi cele ale art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale. Arată că raţiunea incriminării conflictului de interese pentru situaţia soţilor a dispărut odată ce soţii, potrivit noii reglementări civile, optează pentru regimul separaţiei de bunuri. De asemenea, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, apreciază că neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate este determinată şi de lipsa unui prag al folosului patrimonial. Pentru aceste motive apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care acestea sunt aplicate soţilor aflaţi sub regimul separaţiei de bunuri. În continuare, susţine că şi dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal sunt neconstituţionale. Arată că termenul de intrare în vigoare a Codului penal a fost prorogat de mai multe ori, iar prin legea de punere în aplicare a acestuia a fost abrogată Legea nr. 301/2004, lege care nu a intrat niciodată în vigoare. Astfel, pentru a se respecta normele de tehnică legislativă, pentru a putea fi abrogată, Legea nr. 301/2004 trebuia să fie în vigoare. 4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal este inadmisibilă, acestea neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal apreciază că aceasta este neîntemeiată. Arată că, în cazul infracţiunii de conflict de interese, ceea ce contează, din perspectiva incidenţei normei penale, este obţinerea de servicii sau foloase de orice natură, de către funcţionarul public, pentru sine sau pentru una dintre categoriile de persoane enumerate limitativ de textul de lege. Aşadar, este lipsită de relevanţă distincţia realizată de autorul excepţiei cu privire la existenţa sau nu a comunităţii de bunuri. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 susţine că dispoziţiile criticate în cauza de faţă nu cuprind vreo sintagmă precum cea prevăzută de infracţiunea de abuz în serviciu, neputând fi vorba despre stabilirea vreunui prag al folosului patrimonial procurat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.888/114/2015, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) şi art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Ilie Nicolae cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că infracţiunea de conflict de interese a fost introdusă în legislaţia penală naţională prin Legea nr. 278/2006, sub forma articolului 253^1 din Codul penal din 1969 şi preluată cu unele nuanţe în noul Cod penal, sub forma art. 301. Astfel, incriminarea în legislaţia naţională a infracţiunii de conflict de interese s-a făcut în perioada în care erau în vigoare vechiul Cod civil şi vechiul Cod al familiei, care reglementau exclusiv regimul comunităţii de bunuri. În aceste condiţii, autorul excepţiei apreciază că legislaţia penală ar trebui corelată cu actuala legislaţie în materia comunităţii de bunuri, în sensul existenţei infracţiunii de conflict de interese numai atunci când soţii se află sub regimul comunităţii de bunuri. Plecând de la aceste premise, susţine că sintagma „soţul său“, care se regăseşte atât în vechiul, cât şi în noul Cod penal, este neconstituţională. În situaţia în care soţii se află sub regimul separaţiei de bunuri, soţul, ce are calitatea de funcţionar, nu mai are niciun beneficiu în urma îndeplinirii unui act ori a participării la luarea unei decizii prin care celălalt soţ, direct sau indirect, obţine un folos patrimonial. 7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale din perspectiva modalităţii de intrare în vigoare a noului Cod penal, pe de-o parte, şi a modalităţii de abrogare a Legii nr. 301/2004, pe de altă parte. Arată că o lege nu poate fi abrogată dacă aceasta nu a intrat în vigoare. Astfel, Legea nr. 301/2004 nu putea fi abrogată prin dispoziţiile noului Cod penal, decât cu încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie. 8. Tribunalul Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituţională a statuat că noţiunea „soţ“ nu este definită de Codul penal, fiindu-i aplicabilă definiţia dată acestei noţiuni în Codul civil, respectiv art. 258 alin. (4). Astfel, instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile criticate întrunesc exigenţele de claritate şi previzibilitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, făcând referire la conţinutul art. 58 din Legea nr. 24/2000, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Guvernul arată că previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Astfel, în cazul analizat, textul de lege sancţionează fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă, ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. Textul se referă la reguli de îndeplinire a atribuţiilor funcţionarilor publici, enumeră în mod clar şi distinct categoriile de persoane avute în vedere şi actele interzise, neputându-se susţine în mod rezonabil că destinatarul normei juridice nu cunoaşte înţelesul noţiunii de „soţ“, indiferent care ar fi modul de reglementare a raporturilor juridice dintre aceştia în Codul civil. În continuare, susţine că, potrivit art. 73 alin.(3) lit. h) din Constituţie, „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora“ se stabilesc prin lege organică, revenind legiuitorului să reglementeze care este conţinutul infracţiunilor şi tratamentul sancţionator aplicat acestora, atât timp cât acestea sunt stabilite prin texte de lege clare, accesibile şi previzibile şi nu contravin principiilor constituţionale. 11. Avocatul Poporului susţine că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte, astfel că dispoziţiile art. 253^1 din Codul penal din 1969 trebuie corelate cu cele ale art. 145 şi art. 147 din acelaşi act normativ, iar prevederile art. 301 din Codul penal trebuie corelate cu cele ale art. 175 din acelaşi act normativ. Interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. În ceea ce priveşte sintagma „soţi“ din cuprinsul textelor legale criticate, Avocatul Poporului arată că, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituţională a statuat că noţiunile de „soţ“, „rudă“ şi „afin“, precum şi cele de „raporturi de muncă“ şi „raporturi comerciale“ nu sunt definite în cuprinsul Codului penal, fiind aplicabile, prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 301 din Codul penal, definiţiile date acestora în celelalte ramuri de drept şi care constituie legi generale în raport cu dispoziţiile dreptului penal în vigoare. 12. Referitor la dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, care stabilesc momentul intrării în vigoare a acestuia, precum şi abrogarea vechiului Cod penal, Avocatul Poporului apreciază că acestea sunt constituţionale, critica autorului excepţiei fiind formulată din perspectiva modului în care s-a făcut aplicarea legii penale în cauza sa, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) şi art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu următorul conţinut: - Art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.“; – Art. 301 alin. (1) din Codul penal: „(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“; – Art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal: „(1) Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu excepţia dispoziţiilor alin. (2) şi alin. (3), care intră în vigoare la 4 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod. (2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.“ 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi art. 15 referitor la universalitate. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că infracţiunea de conflict de interese a fost reglementată pentru prima dată în legislaţia penală românească, într-o formă similară celei prevăzute la art. 301 din Codul penal în vigoare, prin art. 253^1 din Codul penal din 1969, articol introdus în cuprinsul acestui din urmă cod prin art. 1 pct. 61 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. 18. În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea reţine că acesta desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv şi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală şi a da naştere raportului penal de conflict. Deci, conţinutul constitutiv al infracţiunii îl constituie totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii. 19. Astfel, pentru a putea fi reţinută realizarea laturii obiective a infracţiunii de conflict de interese trebuie ca îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii să genereze şi un folos patrimonial [folos material potrivit art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969] în favoarea uneia dintre persoanele enumerate în textul legal, care devin beneficiare ale acestui folos. 20. Potrivit dispoziţiei criticate, beneficiar al folosului patrimonial poate fi însuşi funcţionarul public care îndeplineşte actul ori participă la luarea unei decizii, soţul acestuia, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv al acestuia, o persoană cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia funcţionarul public a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. 21. Referitor la noţiunea de „soţ“, Curtea observă că, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 18, a statuat că aceasta nu este definită în cuprinsul titlului X al părţii generale a Codului penal, fiind aplicabilă, prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 301 din Codul penal, definiţia dată acesteia în celelalte ramuri de drept şi care constituie legi generale în raport cu dispoziţiile dreptului penal în vigoare. Astfel, Curtea a statuat că prin soţi se înţelege, conform art. 258 alin. (4) din Codul civil, bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie. 22. În continuarea celor statuate prin decizia anterior referită, Curtea reţine că, potrivit art. 259 alin. (1) din Codul civil, căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii, iar, potrivit art. 312 alin. (1) din acelaşi act normativ, viitorii soţi pot alege regimul matrimonial prevăzut de lege (comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională). 23. Astfel, se observă că izvorul/fundamentul regimului matrimonial este reprezentat de căsătorie, acesta neputând exista în afara căsătoriei. Opţiunea referitoare la regimul matrimonial aplicabil căsătoriei nu afectează, însă, premisele încheierii acesteia, regimul matrimonial ales având relevanţă din perspectiva relaţiilor patrimoniale pe care soţii le stabilesc cu terţii. Tocmai de aceea Codul civil a prevăzut, la art. 313 alin. (2) şi (3), obligativitatea îndeplinirii formalităţilor de publicitate a regimului matrimonial ales de către soţi, în acest mod asigurându-se opozabilitatea faţă de terţi. 24. Pe de altă parte, Curtea observă că textul de lege criticat are în vedere obţinerea unui folos patrimonial nu doar de către soţul funcţionarului public, ci şi de alte persoane, de exemplu rude ori un afin până la gradul II inclusiv, persoane cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea cărora funcţionarul public a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. 25. Din această enumerare rezultă că, în cazul incriminării conflictului de interese, legiuitorul nu a avut în vedere regimul matrimonial al soţilor sau regimul juridic al bunurilor deţinute de funcţionarul public în raport cu persoanele enumerate de dispoziţiile de lege criticate. Incriminarea conflictului de interese nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor bunuri, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată. 26. Astfel, prin reglementarea infracţiunii de conflict de interese, legiuitorul a avut în vedere interesele, relaţiile personale sau diverse forme de colaborare dezvoltate de funcţionarul public cu alte persoane, independent de exercitarea dreptului de proprietate de către acesta. Din perspectiva constatării săvârşirii infracţiunii de conflict de interese nu prezintă, deci, relevanţă juridică existenţa vreunei legături între patrimoniul funcţionarului public şi patrimoniul vreuneia dintre persoanele enumerate de dispoziţia criticată, din perspectiva modalităţilor de dobândire a dreptului de proprietate. 27. Aşa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută excepţia de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi cele ale art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale deoarece nu fac distincţie în funcţie de regimul matrimonial al soţilor. 28. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal, Curtea observă că acestea dispun, pe de-o parte, în legătură cu data intrării în vigoare a Codului penal, iar, pe de altă parte, în legătură cu abrogarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare. 29. Curtea constată că Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, iar potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Astfel, intrarea în vigoare a Codului penal a survenit la o dată ulterioară publicării acestuia în Monitorul Oficial al României. Or, potrivit art. 78 din Constituţie, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. 30. În ceea ce priveşte abrogarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal, Curtea reţine că această lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004. În forma iniţială a actului normativ se prevedea, la art. 512, că acesta intră în vigoare la un an de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ulterior, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 şi prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2008, termenul de intrare în vigoare, prevăzut de art. 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, a fost prorogat, succesiv, pentru data de 1 septembrie 2006, 1 septembrie 2008, respectiv 1 septembrie 2009. 31. Potrivit art. 446 alin. (2) din Codul penal, text care a intrat în vigoare la 4 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică la data de 27 iulie 2009, Legea nr. 301/2004 - Codul penal a fost abrogată. Astfel, Curtea constată că abrogarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal a survenit anterior intrării sale în vigoare. 32. Or, potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „În situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ“. 33. Astfel, Curtea constată că abrogarea actelor normative în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare este un eveniment legislativ permis de dispoziţiile legii privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Aşa fiind, apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal sunt neconstituţionale din perspectiva modalităţii de intrare în vigoare a noului Cod penal, pe de-o parte, şi a modalităţii de abrogare a Legii nr. 301/2004, pe de altă parte. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 1.888/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) şi art. 446 alin. (1) şi (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
