Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 29/2023 privind numirea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor din Senatul României. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.869 din 29 noiembrie 2023 şi constituie obiectul Dosarului nr. 3.308L/2/2023. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Hotărârea Parlamentului României nr. 29/2023 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât Parlamentul avea obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, astfel încât în cadrul Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) să fie respectată configuraţia politică a celor două Camere ale Parlamentului, prin raportare la numărul de membri alocat pentru propunerile formulate de grupurile parlamentare. 4. Autorul sesizării precizează că această condiţie este imperativă şi trebuia respectată la momentul supunerii la vot a propunerilor pentru ocuparea unui loc în cadrul Colegiului CNSAS. Arată că, în cauza care formează obiectul prezentei sesizări, Parlamentul a ignorat cu desăvârşire prevederile art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, care prevăd o condiţie obiectivă, şi a procedat la votarea unui membru în Colegiul CNSAS într-o modalitate care a condus la nerespectarea configuraţiei politice a celor două Camere ale Parlamentului, în pofida faptului că, atât în comisii, cât şi în plen, această condiţie a fost invocată şi s-a cerut să fie respectată. 5. Mai mult decât atât, norma prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 are o fizionomie juridică foarte clară, impunând obligaţia respectării configuraţiei politice a celor două Camere ale Parlamentului prin raportare la numărul total de membri ai Colegiului CNSAS propuşi de către grupurile parlamentare ale celor două Camere ale Parlamentului, mai exact prin raportare la numărul de 9 membri pe care acestea le pot propune. 6. În acest sens, arată că, la data adoptării hotărârii criticate, în Colegiul CNSAS nu există niciun membru care să fie propus de grupurile parlamentare ale Partidului Alianţa pentru Unirea Românilor, iar, odată cu vacantarea unui loc, acesta putea fi ocupat doar de candidatul grupurilor parlamentare care nu aveau un membru desemnat. Or, prin numirea persoanei propuse de grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, s-a ajuns în situaţia în care prin hotărârea contestată a fost încălcată condiţia reprezentativităţii în cadrul Colegiului CNSAS, condiţie stabilită expres şi imperativ de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel că, prin adoptarea acestei hotărâri, Parlamentul nu a respectat legea, deşi Constituţia prevede că respectarea legilor este obligatorie. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a comunica punctele de vedere ale celor două birouri permanente. 8. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor precizează, în prealabil, că, în opinia sa, sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece demersul de contestare a constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 29/2023 este tardiv şi afectează principiul securităţii raporturilor juridice, având în vedere că între momentul adoptării actului supus controlului instanţei de contencios constituţional şi momentul formulării contestaţiei s-au produs efecte juridice. Activitatea parlamentară, inclusiv dreptul de contestare a constituţionalităţii unui act, trebuie să se circumscrie principiului diligenţei şi al cooperării şi colaborării loiale, astfel încât formularea actului de contestare ar trebui realizată imediat după adoptarea actului, nu după 5 luni, cum este cazul prezentei sesizări de neconstituţionalitate. Neprecizarea unui termen de contestare a unei hotărâri, care să limiteze sau să minimizeze producerea efectelor juridice, poate duce la concluzia că un astfel de act ar putea fi contestat chiar şi după încheierea mandatului de numire. 9. De asemenea, consideră că autorul acesteia invocă în mod formal încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cu privire la numirea membrilor Colegiului CNSAS, fără a argumenta respectivele încălcări sub forma unui conţinut concret şi efectiv, relevant din punct de vedere constituţional. Astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, criticile de neconstituţionalitate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea prevederilor Legii fundamentale pretins încălcate nu trebuie să aibă un caracter pur formal, aspect care nu este îndeplinit de către autorul sesizării (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, Decizia nr. 59 din 16 februarie 2022, Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, Decizia nr. 234 din 2 iunie 2020 sau Decizia nr. 18 din 14 ianuarie 2021). 10. Din perspectiva particularităţilor obiectului prezentei sesizări de neconstituţionalitate, arată că hotărârea criticată nu vizează o instituţie de rang constituţional, iar procedura de numire a membrilor Colegiului CNSAS este de rang legal. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a nuanţat competenţa jurisdicţională acordată în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, apreciind că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai acele hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 sau Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013). Mai mult, precizează că hotărârea criticată are caracter individual, înscriindu-se în rândul celor privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea dintr-o funcţie, precum şi al celor referitoare la validarea în funcţii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, acest tip de hotărâri nu sunt supuse controlului de constituţionalitate. 11. Cu privire la criticile formulate referitor la pretinsele încălcări ale dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, solicită respingerea acestora ca nefondate, având în vedere că numirea doamnei Sulfina Barbu ca membru al Colegiului CNSAS s-a realizat cu respectarea principiului configuraţiei politice. 12. În acest sens, precizează că, ţinând cont că în data de 30 iunie 2023 expira mandatul doamnei Sulfina Barbu, membru al Colegiului CNSAS birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reunite în şedinţa din 18 mai 2023, au hotărât declanşarea procedurii de numire a unui membru în Colegiul CNSAS şi, totodată, transmiterea propunerilor nominale către comisiile juridice din cele două Camere ale Parlamentului, în conformitate cu prevederile art. 11 şi 12 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. 13. Conform prevederilor art. 17 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, membrii Colegiului CNSAS sunt numiţi la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a celor două Camere ale Parlamentului, dar în limita numărului stabilit potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 17. Astfel, grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat care puteau face nominalizări, conform configuraţiei politice, erau grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Alianţei pentru Unirea Românilor din Senat şi Camera Deputaţilor. 14. În consecinţă, grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal din Senat şi Camera Deputaţilor au transmis nominalizarea doamnei Sulfina Barbu, iar grupurile parlamentare ale Alianţei pentru Unirea Românilor din Senat şi Camera Deputaţilor, pe cea a domnului Marius-Gheorghe Oprea. 15. În data de 7 iunie 2023, comisiile juridice ale celor două Camere ale Parlamentului s-au întrunit în şedinţă comună, au analizat documentele transmise, au audiat candidaţii şi au constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale, hotărând, cu majoritate de voturi, să avizeze favorabil cele două propuneri, urmând ca plenul reunit să decidă numirea unui membru în Colegiul CNSAS, potrivit art. 13 pct. 21 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, şi art. 17 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Subliniază, aşadar, că plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului are competenţa exclusivă de a numi membrii Colegiului CNSAS. 16. În data de 27 iunie 2023 a avut loc şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, având pe ordinea de zi şi Hotărârea Parlamentului României privind numirea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Procedura de vot s-a realizat prin apel nominal, conform art. 17 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, iar, în urma votului exprimat de către deputaţi şi senatori, doamna Sulfina Barbu a întrunit majoritatea de voturi necesară pentru numirea în funcţie. 17. Susţine, în concluzie, că afirmaţiile autorului sesizării nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci acesta foloseşte procedura contestării constituţionalităţii hotărârii doar pentru că propriul candidat nu a reuşit să obţină voturile necesare numirii în funcţie. Or, acest aspect nu se poate transforma într-o contestare a constituţionalităţii hotărârii de numire, autorul sesizării fiind nemulţumit, în concret, de faptul că grupurile parlamentare ale Alianţei pentru Unirea Românilor din Camera Deputaţilor şi Senat nu au un reprezentant la nivelul Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 18. În punctul său de vedere, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor menţionează, de asemenea, că legiuitorul a statuat clar, în art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, că în compunerea Colegiului CNSAS intră 9 membri, „la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a celor două Camere“, ceea ce nu înseamnă că revine de drept fiecărui grup parlamentar câte un loc, ci că se conferă dreptul fiecărui grup parlamentar să nominalizeze câte un reprezentant şi să garanteze grupurilor parlamentare posibilitatea atât de a depune candidaturi, cât şi de a le susţine. 19. Conform rezultatului votului din plenul reunit, domnul Oprea Marius-Gheorghe nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi numit membru al Colegiului CNSAS. Astfel, numirea în funcţie a doamnei Sulfina Barbu s-a realizat cu respectarea tuturor prevederilor legale şi regulamentare, statuate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, respectiv de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Potrivit documentelor înregistrate în cadrul procedurii parlamentare, forul legislativ a respectat atât configuraţia politică a celor două Camere, cât şi toate etapele şi termenele reglementate atât în textele constituţionale, cât şi în cele legale şi regulamentare incidente în ceea ce priveşte procedura de numire. 20. Având în vedere cele mai sus expuse, apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, actul supus controlului de contencios constituţional fiind în concordanţă cu Legea fundamentală. 21. Anexează punctului de vedere transmis şi următoarele documente: anexa nr. 1 - Adresa grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal din Senat şi Camera Deputaţilor; anexa nr. 2 - Adresa grupurilor parlamentare ale Alianţei pentru Unirea Românilor din Senat şi Camera Deputaţilor; anexa nr. 3 - Raportul comun nr. 8/RC din 7 iunie 2023; anexa nr. 4 - Extras din stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 iunie 2023. 22. Biroul permanent al Senatului nu a transmis punctul său de vedere cu privire la prezenta sesizare de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 24. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 29/2023 privind numirea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 28 iunie 2023, potrivit căreia: „Articol unic. - Doamna Sulfina Barbu se numeşte membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la propunerea grupurilor parlamentare ale PNL din Camera Deputaţilor şi Senat, pentru un mandat de 6 ani, începând cu data de 30 iunie 2023.“ 25. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării legii, prin raportare la prevederile art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, potrivit cărora: „(2) Membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sunt numiţi de Parlament, după cum urmează: (...) c) 9 membri, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a celor două Camere.“ 26. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, admisibilitatea acesteia se analizează prin prisma obiectului şi a titularilor dreptului de sesizare. Astfel, pentru a fi admisibilă, sesizarea trebuie să aibă ca obiect o hotărâre parlamentară - adoptată de Senat, de Camera Deputaţilor sau de cele două Camere ale Parlamentului întrunite în şedinţă comună -, cu excepţia celor care privesc regulamentele parlamentare, şi să fie formulată de unul dintre preşedinţii celor două Camere sau de un grup parlamentar ori de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. 27. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că este îndeplinită condiţia de admisibilitate impusă de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 29/2023 fiind formulată de un grup parlamentar, respectiv cel al Alianţei pentru Unirea Românilor din Senatul României. 28. Din perspectiva obiectului sesizării, Curtea observă că aceasta vizează o hotărâre a plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, şi anume Hotărârea Parlamentului României nr. 29/2023 privind numirea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, încadrându-se, la modul generic, în cerinţa cuprinsă în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea a decelat însă şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost deduse pe cale jurisprudenţială. 29. Astfel, Curtea a reţinut că art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale prin prisma domeniului în care au fost adoptate ori a caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi supuse controlului de constituţionalitate, în virtutea regulii de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile (de exemplu, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, Decizia nr. 434 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, sau Decizia nr. 41 din 22 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 20 martie 2023). 30. În cauza de faţă, hotărârea criticată are caracter individual, dar, în considerarea celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa mai sus citată, rezultă că acest caracter individual nu se constituie într-o cauză de inadmisibilitate a sesizării. 31. În vederea clarificării problematicii admisibilităţii prezentei sesizări, Curtea reţine, în continuare, că, în jurisprudenţa sa, a statuat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, sau Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, precitată, sau Decizia nr. 640 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 27 decembrie 2023, paragraful 24). 32. Curtea a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu doar una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. În plus, Curtea a reţinut, în privinţa hotărârilor care, prin obiectul lor, vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, că norma de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una de rang infraconstituţional, ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie însă formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 640 din 21 noiembrie 2023, precitată). 33. Având în vedere aceste considerente, în cauza de faţă Curtea reţine, referitor la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că acesta nu este o autoritate de rang constituţional, care să fie explicit reglementată la nivelul Legii fundamentale, aşa cum sunt, de exemplu, Avocatul Poporului şi Curtea de Conturi, ori măcar implicit, aşa cum este cazul Societăţii Române de Televiziune, în legătură cu care Curtea Constituţională a remarcat că, deşi nu este nominalizată în Constituţie ca formă de organizare, totuşi, serviciul public de televiziune, ca atare, precum şi activitatea pe care acesta îl prestează sunt prevăzute în mod expres de art. 31 alin. (5) din Constituţie (Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată). 34. În consecinţă, pentru a verifica admisibilitatea sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului prin care a fost desemnat un membru în colegiul director al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Curtea urmează să analizeze dacă criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie sunt efective şi prezintă o reală relevanţă constituţională, pretinzând încălcarea unor texte legale ce reglementează condiţii imperative, cu caracter obiectiv, referitoare la constituirea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 35. Din această perspectivă, Curtea Constituţională s-a considerat nu de puţine ori competentă să exercite controlul de constituţionalitate asupra unor hotărâri ale Parlamentului referitoare la autorităţi care nu sunt de rang constituţional, dar cu privire la care au fost formulate critici care au satisfăcut exigenţele mai sus descrise. Este cazul, de exemplu, al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (Decizia nr. 640 din 21 noiembrie 2023, precitată, sau Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 9 octombrie 2023), al Consiliului Naţional al Audiovizualului (Decizia nr. 255 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 13 iunie 2023), al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (Decizia nr. 41 din 22 februarie 2023, precitată, deciziile nr. 433 şi nr. 434 din 21 iunie 2018, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018), al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (Decizia nr. 136 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 27 aprilie 2022, Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 20 mai 2020), al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019), al Autorităţii de Supraveghere Financiară (Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 12 martie 2019, Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, precitată, Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 17 iulie 2014, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, precitată), sau Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Decizia nr. 469 din 7 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 26 iulie 2021). 36. În cauza de faţă, invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie se face prin prisma pretinsei nesocotiri a prevederilor art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, conform cărora membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sunt numiţi de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a celor două Camere, susţinându-se că nu ar fi fost respectată configuraţia politică a celor două Camere pentru desemnarea persoanei care să ocupe locul vacant existent în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 37. Faţă de aceste critici, Curtea constată că prevederile legale de ordin infraconstituţional la care se face trimitere prin prisma art. 1 alin. (1) şi (5) din Legea fundamentală nu constituie o normă legală care să reglementeze condiţii obiective şi care să prezinte caracter imperativ. Configuraţia politică a Camerelor Parlamentului, la care se face referire în textul de lege invocat, este un concept dinamic, fluid, fiind o realitate ce poate suferi modificări chiar în cadrul aceleiaşi legislaturi. Consistenţa acesteia depinde de fluctuaţiile din cadrul Parlamentului, determinate de posibilitatea liberă a membrilor celor două Camere ca, în virtutea mandatului reprezentativ consacrat de Legea fundamentală, să devină membri ai unui anumit grup parlamentar, în funcţie de opţiunile proprii, să se afilieze ulterior la un alt grup parlamentar, în cazul în care părăsesc grupul parlamentar iniţial, sau să se declare independenţi faţă de toate grupurile parlamentare. Singura limitare vizează situaţia în care constituirea unui grup parlamentar, ca urmare a acestor afilieri, renunţări şi noi afilieri, ar avea ca efect reprezentarea în Parlament a unui partid politic care nu a reuşit, prin alegeri, să trimită în Parlament niciun candidat. În jurisprudenţa sa, Curtea a confirmat această facultate ce rezultă din valorificarea plenară a mandatului reprezentativ consacrat prin art. 69 din Constituţie, observând că Legea fundamentală nu prevede nicio sancţiune pentru părăsirea unui grup parlamentar şi, implicit, a unui partid politic reprezentat în Parlament de către candidaţii aleşi pe listele acestuia, mandatul parlamentar fiind irevocabil (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993). 38. De asemenea, relativitatea configuraţiei politice a celor două Camere ale Parlamentului rezultă şi din observaţiile Curţii Constituţionale referitoare la mutaţiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migraţiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutaţii posibile în condiţiile în care Constituţia stabileşte expres că orice mandat imperativ este nul (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010). 39. În acest context, negocierea politică devine instrumentul prin care, în interiorul Parlamentului, se conciliază interesele diverselor grupuri parlamentare, în funcţie de obiectivele imediate sau de cele care presupun un orizont de timp mai îndelungat pentru realizare (pentru analiza modalităţii concrete în care fiecare grup parlamentar îşi exercită abilităţile de negociere, a se vedea, mutatis mutandis, cele reţinute în Decizia nr. 393 din 6 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragraful 49). 40. În concluzie, sintagma „potrivit configuraţiei politice a celor două Camere“ cuprinsă în art. 17 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 are un pronunţat caracter variabil, fiind esenţialmente influenţată de elemente conjuncturale, specifice cadrului conturat în interiorul Parlamentului prin dialogul permanent, din care rezultă înţelegeri şi concesii reciproce care, în limitele Constituţiei, definesc dezbaterea parlamentară. Prin urmare, Curtea constată că această problemă excedează competenţei sale constituţionale de control, neexistând criterii obiective în funcţie de care să poată evalua măsura în care a fost sau nu respectată configuraţia politică a celor două Camere ale Parlamentului în ceea ce priveşte desemnarea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 41. Ca atare, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate conturată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la reala relevanţă constituţională a criticilor formulate prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate este făcută prin raportare la pretinsa încălcare a unui text de lege care nu reglementează condiţii imperative, cu caracter obiectiv, referitoare la constituirea unei anumite autorităţi care nu este de rang constituţional, ci, dimpotrivă, este esenţialmente subiectiv şi variabil. 42. În fine, obiter dictum, Curtea observă că nici Constituţia, nici Legea nr. 47/1992 nu stabilesc vreun termen în care titularilor dreptului de sesizare să le fie impus să acţioneze, singura condiţionalitate temporală fiind stabilită pe cale jurisprudenţială de Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, precitată, prin care a statuat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului adoptate după conferirea noii competenţe. Totuşi, în cauza de faţă, nu poate trece neobservat decalajul temporal dintre momentul adoptării hotărârii criticate (27 iunie 2023) şi cel al sesizării Curţii Constituţionale (29 noiembrie 2023). Or, dreptul de a solicita verificarea constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului ar trebui exercitat în spiritul bunei-credinţe şi al loialităţii constituţionale, în condiţiile în care hotărârea contestată a produs efecte imediate. De altfel, în contextul particular al criticii formulate prin invocarea pretinsei nerespectări a configuraţiei politice a celor două Camere ale Parlamentului, nici nu ar fi clar la care moment s-ar referi autorul sesizării în analiza acesteia, respectiv cel al adoptării hotărârii sau cel al sesizării Curţii Constituţionale. 43. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 29/2023 privind numirea unui membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
