Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 622/64/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.261D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Radu Daniel Precup. Lipseşte partea Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Radu Daniel Precup, care solicită, în prealabil, conexarea Dosarului nr. 3.130D/2019 la prezentul dosar. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.130D/2019 se află în stadiul de raport. Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public susţine că nu ajută la soluţionarea prezentei cauze conexarea Dosarului nr. 3.130D/2019. Curtea respinge cererea de conexare, întrucât cele două dosare se află în stadii diferite. 4. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că este beneficiarul unei sentinţe judecătoreşti definitive de anulare a unui act administrativ normativ, publicată în Monitorul Oficial al României, dar Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu respectă această hotărâre judecătorească, invocând dispoziţiile de lege criticate. Se susţine, în esenţă, că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece creează discriminare între cetăţeni în funcţie de tipul hotărârii judecătoreşti de care beneficiază. Astfel, paguba adusă justiţiabilului nu poate fi reparată, în condiţiile în care nu se poate executa silit hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil. Mai mult, se aduce atingere şi dreptului său la muncă, precum şi libertăţii economice. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând, în esenţă, că textul de lege criticat nu instituie discriminări, deoarece se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei de lege. Totodată, arată că art. 23 din Legea nr. 554/2004 consacră efectele erga omnes ale hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 622/64/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Radu Daniel Precup în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de partea Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca inadmisibilă. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea Sentinţei civile nr. 113 din 11 iulie 2016, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2.857 din 19 septembrie 2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2018, în sensul aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului instituţiei pârâte şi stabilirii de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, că art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este limitativ şi creează discriminare între cetăţenii ce au obţinut o sentinţă favorabilă, executarea făcându-se doar în cazul în care autoritatea publică este obligată „să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative“. Acest text de lege a avut în vedere actele administrative ordinare şi nu pe cele cu caracter normativ, cum este Sentinţa nr. 113 din 11 iulie 2016 a Curţii de Apel Braşov. Astfel, în cazul de faţă, s-au anulat articolele solicitate din Ordinul nr. 700/2014, iar prin publicarea în Monitorul Oficial al României s-a realizat opozabilitatea faţă de toţi cetăţenii, dar autoritatea ce a fost obligată să îl anuleze îl aplică şi după anulare. În această situaţie, în limita art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autorul excepţiei arată că nu ar putea cere executarea sentinţei, pe motiv că instanţa nu a dispus şi alte operaţiuni, astfel creându-se o discriminare între cetăţenii care au obţinut o sentinţă „cu“ obligarea la alte operaţiuni, respectiv cei „fără alte“ operaţiuni enumerate de textul criticat. Se mai arată că prin anularea articolelor din Ordinul nr. 700/2014 se înţelege şi obligaţia autorităţii de a nu mai aplica acest articol şi de a face tot ce îi stă în putinţă pentru a aplica sentinţa, dar, din cauză că instanţa nu a menţionat acest lucru (deşi din punctul său de vedere nu ar fi trebuit, sentinţa fiind obligatorie în totalitate, cu privire şi la considerente şi la dispozitiv), ar fi fost limitat să solicite executarea sentinţei, după cum a invocat Curtea de Apel Braşov pe fond. 8. Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituţie, autorul excepţiei arată că, având în vedere enumerarea limitativă din textul de lege criticat, nu poate să acţioneze precum ceilalţi cetăţeni care au o sentinţă ce nu se respectă, dar care au şi alte obligaţii date de instanţă conform enumerării din textul criticat. Or, prin această limitare, i se îngrădeşte accesul la justiţie, neputând să se adreseze justiţiei în vederea executării sentinţei ce nu se respectă în fapt. Prin urmare, autorul consideră că nu beneficiază de un proces echitabil. De asemenea, consideră că instanţa are obligaţia de a dispune în raport cu ceea ce s-a solicitat, fără a dispune alte operaţiuni dacă nu s-au solicitat, iar un articol de lege care constrânge o cale de atac pe motiv că instanţa nu a dispus alte prevederi conduce la inechitate şi la imposibilitatea aplicării executării unei sentinţe, precum cea care face obiectul prezentului dosar, lăsând la latitudinea autorităţii publice respectarea hotărârii judecătoreşti. Mai arată că autoritatea este obligată să facă anumite operaţiuni pentru care este competentă, fără dispunerea instanţei, chiar din oficiu, pentru a respecta în totalitate sentinţa definitivă. Or, în cazul de faţă, autoritatea interpretează prevederile legale în acelaşi sens ca cel dat de articolul anulat de instanţă, deşi a fost clarificată aplicarea legii de către instanţele de fond şi de recurs. 9. Referitor la încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituţie, autorul excepţiei arată că, drept urmare a anulării actului administrativ cu caracter normativ, nu i s-a reparat paguba, deşi acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Repararea pagubei s-ar realiza în măsura în care interpretarea articolelor privind întocmirea documentaţiilor de primă înregistrare ar fi făcută întocmai cu considerentele, dar autoritatea, deşi ar trebui să aplice sentinţa în totalitate, nu a făcut nimic pentru a opri neaplicarea sentinţei de către oficiile teritoriale subordonate, după cum reiese din Adresa nr. 25.348 din 27 august 2019. Conducătorul nu a dispus controale, nu a dispus sancţiuni, nu a modificat aplicaţia electronică astfel încât să nu se poată încălca sentinţa. Sub pretextul faptului că instanţa nu a dispus alte operaţiuni şi că art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 limitează executarea sentinţei, autoritatea nu a respectat şi aplicat Sentinţa nr. 113 din 11 iulie 2016. 10. Cu privire la încălcarea art. 41 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, autorul excepţiei arată că, prin enumerarea limitativă a situaţiilor în care se solicită executarea sentinţei şi prin neexecutarea ei în fapt de către autoritatea publică, se ajunge la încălcarea dreptului său la muncă, deoarece majoritatea lucrărilor depuse în baza dispoziţiilor anulate au fost respinse, precum şi la limitarea activităţii sale economice, ca rezultat al neexercitării profesiei reglementate de Ordinul nr. 107/2010, respectiv Ordinul nr. 700/2014, ambele emise de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, potrivit cărora are obligaţii cu privire la verificarea actelor şi documentarea în vederea realizării de documentaţii tehnice şi cadastrale. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Dispoziţiile art. 24 alin. (1) sunt incluse în cap. III - Procedura de executare din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Acesta prevede, în art. 23 - Obligaţia publicării, referitor la hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, care sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, că se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti. În art. 24 - Obligaţia executării se prevede că, în situaţia în care în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Opţiunea legiuitorului, raportat la soluţiile pronunţate în contencios administrativ, pe de o parte, în acţiunile în anularea unui act administrativ cu caracter normativ, pe de altă parte, în acţiunile prin care s-a solicitat obligarea autorităţii publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, determinată de efectele produse de hotărârile judecătoreşti pronunţate ca urmare a acestor acţiuni, nu încalcă niciuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate. Prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează situaţia în care în sarcina unei autorităţi publice a fost instituită obligaţia de a face, constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea actului administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operaţiuni administrative, şi se impune ca executarea hotărârii definitive să se facă de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru a oferi eficacitate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestora, iar cele ale art. 23 consacră efectele erga omnes ale hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 45 privind libertatea economică şi art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu denumirea Obligaţia executării, din perspectiva inexistenţei, în opinia sa, a efectului obligatoriu al hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, fiind nemulţumit, în realitate, de faptul că, după anularea de către instanţa judecătorească a unui act administrativ normativ, autoritatea emitentă continuă să aplice acest act. 18. Curtea reţine că efectele erga omnes şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ sunt prevăzute de art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia „Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.“ Art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vizează doar situaţiile în care, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. 19. Având în vedere acestea, criticile autorului excepţiei privind imposibilitatea de executare a unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unui act administrativ normativ nu pot fi primite, deoarece este evident că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes şi numai pentru viitor. Prin urmare, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, autoritatea competentă nu mai poate emite acte sau măsuri individuale în aplicarea normelor anulate. 20. Mai mult, prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015, s-a stabilit că „Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti“. În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redată în cuprinsul acestei decizii, s-a considerat că, „fiind parte în procesul în care a fost pronunţată hotărârea prin care a fost anulat un act administrativ-normativ, autoritatea emitentă nu se poate prevala de nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial, ca un argument în justificarea refuzului de rezolvare a unei cereri“. 21. Cu privire la critica ce vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 554/2004 nu instituie discriminări între cetăţeni, deoarece legea prevede - atât în cazul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter individual, cât şi în cazul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ - obligaţia executării acestor hotărâri. 22. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că şi această critică este neîntemeiată, deoarece părţile beneficiază de acces neîngrădit la justiţie şi de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia autorul excepţiei nu ar avea posibilitatea de a cere executarea hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, Curtea reţine că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece efectul obligatoriu al unei astfel de hotărâri judecătoreşti este prevăzut de lege. 23. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 29 august 2011, dispoziţiile criticate din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice, în acest context legiuitorul stabilind că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de „a face“ trebuie să fie realizată într-un anumit termen. 24. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 45 din Constituţie, Curtea constată că dreptul la muncă şi libertatea economică nu au legătură cu normele de procedură ce vizează executarea unei hotărâri judecătoreşti. 25. În final, cu privire la criticile referitoare la aplicarea în continuare de către autoritatea emitentă a actului administrativ normativ anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, după anularea acestuia, Curtea constată că acestea vizează aspecte care ţin de competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu de constituţionalitatea textului de lege criticat, nefiind, aşadar, de competenţa Curţii Constituţionale. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 622/64/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
