Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.215/1/2020
┌──────────┬───────────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei a │
│Marian │II-a civile a Înaltei Curţi│
│Budă │de Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Eugenia │- judecător la Secţia a │
│Voicheci │II-a civilă │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elisabeta │- judecător la Secţia a │
│Roşu │II-a civilă │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Valentina │- judecător la Secţia a │
│Vrabie │II-a civilă │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a │
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a │
│Condoiu │II-a civilă │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a │
│Florentina│II-a civilă │
│Duminecă │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Roxana │- judecător la Secţia a │
│Popa │II-a civilă │
└──────────┴───────────────────────────┘
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.215/1/2020 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. Şedinţa este prezidată de domnul judecător Marian Budă, preşedintele Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, în interpretarea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poştal a convocării prin scrisoare recomandată sau de la data recepţionării efective a acesteia de către asociaţi." După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, domnul judecător Marian Budă, preşedintele completului de judecată, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 1. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 20 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.666/111/C/2017**, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată. II. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 2. Art. 195 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 31/1990), prevede următoarele: "[...] Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi." III. Expunerea succintă a procesului 3. Prin acţiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 11 decembrie 2018, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâta B anularea Hotărârii adunării generale a asociaţilor din 29 mai 2018, adoptată de asociaţii C şi D, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 şi ale actului constitutiv al B. 4. În motivarea acţiunii s-a susţinut că hotărârea adunării generale a asociaţilor este lovită de nulitate, printre altele, şi pentru că nu a fost respectat termenul de 10 zile pentru convocarea adunării generale a asociaţilor prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, având în vedere că nu a recepţionat efectiv în acest termen convocatorul ce i-a fost comunicat de intimaţi. 5. Tribunalul Bihor, prin Sentinţa nr. 257/LP/2019 din 25 septembrie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamantul A şi a dispus anularea Hotărârii adunării generale a asociaţilor din 29 mai 2018, reţinând că lipsa convocării asociatului/ neregularitatea convocării prin nerespectarea termenului de 10 zile la adunările generale, conform art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, nulitate care decurge din încălcarea gravă şi iremediabilă a drepturilor asociatului la informare şi de a lua parte la deciziile privind activitatea societară, situaţie în care este incident art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care stabileşte termenul imprescriptibil de a formula o acţiune pentru motive de nulitate absolută. 6. Totodată, s-a arătat că hotărârea adunării generale a asociaţilor luată cu nelegala convocare este nulă absolut pentru lipsa de consimţământ a asociatului reclamant al cărui drept a fost încălcat prin lipsa de informare, iar nu lovită de nulitate relativă, cum susţine pârâta, nefiind respectate prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. 7. Concluzionând, faţă de textele legale menţionate, tribunalul a constatat că nu a fost îndeplinită procedura privind legalitatea convocării adunării generale a asociaţilor B, adoptată la 21 mai 2018, fiind încălcate dispoziţiile legale cu caracter imperativ prevăzute de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor clauze derogatorii în actul constitutiv. 8. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul A, arătând că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut dovada încălcării efective a dreptului la informare şi, în mod greşit, s-a reţinut că, în speţă, ar fi incident un caz de nulitate absolută a hotărârii. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea procedurii 9. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: a) sesizarea în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă are loc în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, instanţă competentă să soluţioneze cauza în apel; b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă prezenta cauză în ultimă instanţă, dat fiind că, potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătoreasă pronunţată asupra unei acţiuni în anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor este supusă numai apelului; c) de asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde soluţionarea pe fond a cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, iar prin apelul declarat se reiterează critica privind pretinsa interpretare greşită a dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de 10 zile prevăzut de norma legală indicată, mai exact de la depunerea la poştă a convocatorului, şi nu de la data recepţionării acestuia de către destinatar; d) în ceea ce priveşte noutatea chestiunii de drept, în opinia instanţei de apel, şi aceasta este îndeplinită, întrucât, chiar dacă chestiunea de drept îşi are izvorul într-un act normativ mai vechi, aceasta nu a mai fost analizată şi nu a mai fost dedusă judecăţii anterior. Noutatea rezidă în aceea că, drept urmare a cercetărilor efectuate, nu a fost identificată decât practică judiciară izolată în materie, astfel că nu se poate impune concluzia că această chestiune a fost rezolvată jurisprudenţial. Prin urmare, există interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare; e) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme, şi asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat printr-o altă hotărâre prealabilă. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 10. Potrivit normei de drept care se impune a fi dezlegată, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“. 11. În opinia completului de judecată, termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepţionarea efectivă a convocatorului de către asociaţi. 12. Astfel, s-a apreciat că la stabilirea acestui termen intenţia legiuitorului a fost aceea de a permite asociaţilor să fie informaţi/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi şi de a putea vota în deplină cunoştinţă de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocaţi, în caz contrar fiind afectată însăşi voinţa socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. 13. Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conţinut, de exemplu, în situaţia în care unul din asociaţii convocaţi ar domicilia în altă ţară, fiind evident că scrisoarea recomandată conţinând convocatorul nu are cum să şi ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile. 14. Într-adevăr, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă“, iar conform art. 183 alin. (1) din acelaşi act normativ, „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi făcut în termen“. 15. Cu toate acestea, s-a considerat că dispoziţiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edictează vreun termen procedural în sensul Codului de procedură civilă, ci termenul de convocare a asociaţilor pentru adunările generale este un termen stabilit în favoarea asociaţilor pentru ca aceştia să poată fi informaţi în mod real şi efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi. 16. La nivelul Curţii de Apel Oradea nu s-a identificat practică judiciară cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, fiind identificate două decizii de speţă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la această problemă de drept, anume Decizia nr. 2.956 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Decizia nr. 3.807 din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială, la care face trimitere şi apelantul în cererea de apel. 17. Raportat la aceste argumente, s-a apreciat că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepţionarea efectivă a convocatorului de către asociaţi, şi nu de la data expedierii/depunerii la oficiul poştal a convocării prin scrisoare recomandată. VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 18. Apelanta a considerat că este necesară demararea procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, opinia cu privire la dezlegarea chestiunii de drept fiind aceea că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la data expedierii convocării, şi nu de la data primirii acesteia. 19. Intimatul-reclamant, prin înscrisul depus la dosar la 18 mai 2020, a arătat că este necesară recurgerea la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, menţionând că scrisoarea recomandată expediată trebuie să fie comunicată destinatarului asociat cu cel puţin 10 zile înainte de data adunării generale a asociaţilor. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 20. La nivelul Curţii de Apel Bacău, Piteşti şi Ploieşti nu s-a identificat practică judiciară în materia de drept expusă. 21. În urma consultării colectivului Secţiei civile a Curţii de Apel Braşov a fost adoptată, în unanimitate, opinia potrivit căreia termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii la oficiul poştal a convocării prin scrisoare recomandată, cu următoarele argumente: Termenul de 10 zile este unul minim impus de lege şi trebuie asigurat între data expedierii convocării şi data adunării generale, scopul său fiind acela de a permite informarea asociaţilor în vederea exercitării votului în deplină cunoştinţă de cauză. Chiar dacă este un termen stabilit în favoarea asociaţilor, instituirea lui nu echivalează cu acordarea unui răgaz obligatoriu de 10 zile asociatului de la data recepţiei convocării pentru a se informa cu privire la ordinea de zi a adunării, scopul dispoziţiei fiind atins prin informarea cu privire la data adunării. Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu face vreo referire la recepţia convocatorului, această opţiune a legiuitorului fiind determinată de imperativul asigurării unui moment cert în raport cu care să poată fi fixată data desfăşurării adunării generale, ţinând seama şi de celeritatea pe care o reclamă desfăşurarea raporturilor între profesionişti. În măsura în care adresa la care a fost comunicată convocarea nu este corectă, neregularitatea poate fi invocată pe calea cererii în anularea hotărârii adunării generale de către asociatul al cărui drept la informare a fost vătămat. La nivelul Tribunalului Braşov, cu majoritate, judecătorii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal au achiesat la cea de-a doua opinie, anume de la data recepţionării efective a convocării prin scrisoare recomandată de către asociaţi. 22. Punctul de vedere exprimat de către judecătorii Secţiei a VI-a civile a Curţii de Apel Bucureşti este în sensul că termenul curge de la data recepţionării efective, iar în susţinerea acestui punct de vedere s-a argumentat că asociaţii trebuie să aibă un timp rezonabil pentru a se documenta în legătură cu punctele înscrise pe ordinea de zi a adunării generale. Opinia Tribunalului Bucureşti este în sensul că legiuitorul a urmărit să creeze condiţiile informării asociatului înainte de şedinţa adunării generale, pentru că numai un asociat informat poate vota în cunoştinţă de cauză. Articolul 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede că adunarea generală a societăţii pe acţiuni poate fi convocată şi numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii adunării la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor. Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că adunarea generală a societăţii cu răspundere limitată se va convoca în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Exprimarea este mai puţin precisă în acest din urmă caz; obiectivul este însă acelaşi, anume de a crea condiţiile unei prealabile şi eficiente informări a asociaţilor. Legea pare a prezuma că această modalitate de comunicare, prin scrisoare recomandată, este de natură a asigura transmiterea promptă şi sigură a convocatorului către asociat pentru a se atinge imperativul informării acestuia, ceea ce ar indica preferinţa spre momentul expedierii ca moment de început al curgerii termenului de 10 zile. Acesta este un moment obiectiv care prezintă avantajul de a elimina arbitrarul, pentru că nu se poate accepta ca valabilitatea procedurii de convocare să depindă de recepţionarea efectivă a convocatorului de către asociatul destinatar, care ar putea alege să îşi exercite drepturile în mod abuziv. Dat fiind că, de regulă, convocarea este o atribuţie a administraţiei societăţii, momentul de început al termenului pare a fi cel la care aceasta transmite convocarea către asociat - convocarea se va face cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea şedinţei adunării - pentru că este un moment pe care administraţia îl poate controla, spre deosebire de cel al ajungerii corespondenţei la destinatar. În plus, în cuprinsul convocatorului este indicată, tot de cel care are iniţiativa convocării (de regulă, administratorul), ziua fixată pentru ţinerea şedinţei adunării, astfel că emitentul este ţinut să se asigure că respectă cerinţa legală, ceea ce impune o abordare coordonată a ambelor aspecte: iniţiatorul convocării se va îngriji ca data la care se va ţine şedinţa adunării să fie stabilită în aşa fel încât să fie posibilă expedierea convocării cu respectarea termenului prevăzut de lege. Referitor la problema de drept în discuţie, la nivelul Tribunalului Ilfov s-a conturat opinia că termenul de 10 zile pentru convocarea adunării asociaţilor este un termen legal, întrucât este stabilit în mod expres de lege şi prohibitiv, adunarea asociaţilor neputând avea loc într-un termen mai scurt de 10 zile. Termenul de 10 zile se calculează de la momentul primirii convocării, deoarece nu este un termen procedural, fiind instituit în favoarea asociaţilor pentru a lua efectiv cunoştinţă de convocarea adunării asociaţilor. La nivelul Secţiei conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Teleorman, concluzia este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poştal a convocării prin scrisoare recomandată. În opinia judecătorilor Tribunalului Ialomiţa, termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepţionarea efectivă a convocatorului de către asociaţi. Astfel, instanţa apreciază că la stabilirea acestui termen intenţia legiuitorului a fost aceea de a permite asociaţilor să fie informaţi/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi şi de a putea vota în deplină cunoştinţă de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocaţi, în caz contrar fiind afectată însăşi voinţa socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conţinut, de exemplu în situaţia în care unul din asociaţii convocaţi ar domicilia în altă ţară, fiind evident că scrisoarea recomandată conţinând convocatorul nu are cum să şi ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile. Într-adevăr, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă“, iar conform art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare, ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen“. Cu toate acestea, dispoziţiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edictează vreun termen procedural în sensul Codului de procedură civilă, ci termenul de convocare a asociaţilor pentru adunările generale este un termen stabilit în favoarea asociaţilor pentru ca aceştia să poată fi informaţi în mod real şi efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi. La nivelul Secţiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepţionarea efectivă a convocatorului de către asociaţi. Intenţia legiuitorului a fost aceea de a permite asociaţilor să fie informaţi/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi şi de a vota în deplină cunoştinţă de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocaţi, în caz contrar fiind afectată însăşi voinţa socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conţinut, de exemplu în situaţia în care unul din asociaţii convocaţi ar domicilia în altă ţară, fiind evident că scrisoarea recomandată conţinând convocatorul nu are cum să şi ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile. 23. În ceea ce priveşte chestiunea de drept analizată, Curtea de Apel Cluj a considerat că exprimarea unui punct de vedere trebuie să pornească de la enunţarea textului legal: „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“. Raţiunea textului are în vedere asigurarea unui interval de timp suficient asociaţilor, aşa încât să îşi poată asigura prezenţa şi să pregătească un punct de vedere argumentat faţă de chestiunile cuprinse în ordinea de zi. Or, plecând de la acest raţionament, scopul legii este respectat doar dacă convocarea este recepţionată efectiv cu 10 zile înaintea termenului fixat pentru adunarea generală a asociaţilor. Este adevărat şi faptul că această interpretare ridică dificultăţi practice, deoarece unii asociaţi ar putea refuza sau tergiversa ridicarea corespondenţei, iar respectarea termenului de minimum 10 zile pentru fiecare asociat impune expedierea notificării cu un interval de timp suficient înaintea acestei limite temporale. Pe de altă parte, interpretarea potrivit căreia termenul de 10 zile se referă la expedierea notificării nu poate fi acceptată, deoarece nu garantează faptul că toţi asociaţii ar primi comunicarea înaintea datei stabilite pentru adunarea generală, în condiţiile în care anumite circumstanţe impun un termen mai lung pentru această expediere, mai ales în cazul asociaţilor care domiciliază în zone rurale izolate sau în străinătate. Pe de altă parte, s-ar naşte discrepanţe şi tratamente diferite între asociaţi, care ar primi notificarea la date diferite, în funcţie de distanţă şi alte circumstanţe concrete. În consecinţă, ar avea la dispoziţie intervale de timp diferite pentru a-şi asigura participarea şi pentru a pregăti un punct de vedere documentat cu privire la punctele de pe ordinea de zi. Pentru toate aceste argumente s-a arătat că doar prima interpretare poate asigura o poziţie juridică echitabilă între asociaţi şi realizarea scopului textului. 24. Opinia judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa şi Tribunalului Constanţa este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data expedierii convocării prin scrisoare recomandată, respectiv a depunerii la oficiul poştal a acesteia. De altfel, şi în cazul societăţilor pe acţiuni, termenul de convocare a adunărilor generale se calculează în raport cu data expedierii scrisorii recomandate, astfel cum prevede art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. 25. Judecătorii Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Galaţi au opinat în sensul că termenul de 10 zile începe să curgă de la data recepţionării efective a acesteia de către asociaţi. Magistraţii din cadrul Secţiei a II-a civile a Tribunalului Galaţi, în unanimitate, au apreciat că termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poştal a convocării prin scrisoare recomandată, întrucât textul de lege, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se raportează la persoana care face convocarea, şi nu la cea care primeşte înscrisul. Astfel, înscrisul privind convocarea trebuie să fie expediat cu cel puţin 10 zile înaintea zilei fixate pentru adunare. În interpretare contrară, textul de lege ar fi avut o altă exprimare, în sensul că trebuia primită cu 10 zile înaintea zilei fixate pentru adunare. Judecătorii din cadrul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea au arătat că dispoziţiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reprezintă termenul de convocare a asociaţilor pentru adunările generale, fiind un termen stabilit în favoarea asociaţilor pentru ca aceştia să poată fi informaţi în mod real şi efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi şi să poată vota în deplină cunoştinţă de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocaţi; prin urmare, acest termen de 10 zile începe să curgă de la data recepţionării efective a convocării de către asociaţi. 26. În opinie majoritară, judecătorii Secţiei civile din cadrul Curţii de Apel Iaşi susţin că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepţionării efective a convocării de către asociaţi, intenţia legiuitorului fiind aceea de a informa real şi efectiv asociaţii cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi. 27. Opinia unanimă, de principiu, a judecătorilor Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Suceava cu privire la problema de drept expusă este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepţionării efective a convocării de către asociaţi, şi nu de la data depunerii convocării la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată. 28. Punctul de vedere al judecătorilor de la nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş şi al instanţelor din raza sa de competenţă teritorială este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepţionării efective de către asociaţi a convocării, prin scrisoare recomandată, având în vedere că în lege nu este prevăzută o dispoziţie derogatorie de la prevederile Codului de procedură civilă, pentru următoarele considerente: - asigurarea dreptului la informare al asociaţilor, cum este cel prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; – asigurarea unor condiţii echitabile pentru exercitarea dreptului de vot de către toţi asociaţii, întrucât în situaţia transmiterii convocatorului prin poştă la aceeaşi dată este posibil ca unii dintre asociaţi să îl primească cu cel puţin 10 zile înainte de adunare şi alţii cu doar 3 sau 4 zile înainte de adunare. 29. La nivelul Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Timişoara, în unanimitate, s-a opinat în sensul că termenul de 10 zile ar trebui să curgă de la data recepţionării efective a convocatorului de către asociaţi. 30. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.028/C/1.621/III-5/2020 din 18 iunie 2020, a arătat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 31. La nivelul Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în baza unei dispoziţii speciale a legii nu se prevede altfel. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.1. Admisibilitatea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal 33. Analiza circumstanţelor sesizării relevă împrejurarea că, în litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, instanţa este competentă să soluţioneze cauza în apel, iar potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătoreasă pronunţată asupra unei acţiuni în anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor este supusă numai apelului. 34. De asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde soluţionarea pe fond a cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, iar prin apelul declarat se reiterează critica privind pretinsa interpretare greşită a dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de 10 zile prevăzut de norma legală indicată, mai exact de la depunerea la poştă a convocatorului, şi nu de la data recepţionării acestuia de către destinatar. 35. În ceea ce priveşte noutatea chestiunii de drept, şi această condiţie este îndeplinită, întrucât, chiar dacă chestiunea de drept îşi are izvorul într-un act normativ având o vechime considerabilă, aceasta nu a făcut, până în prezent, obiect al cercetării în procedura prevăzută de lege privind asigurarea unei practici judiciare unitare, nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici nu s-a putut stabili existenţa unei practici judiciare consistente care să releve anumite orientări precise în legătură cu chestiunea în discuţie, de natură să releve că aceasta a fost rezolvată jurisprudenţial. 36. Nevoia de lămurire a chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată se impune cu atât mai mult cu cât, deşi nu s-a cristalizat o jurisprudenţă în aplicarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanţele naţionale care au răspuns consultării prealabile exprimă puncte de vedere divergente, creând premisele dezvoltării unei practici neunitare. De altfel, în studiile de doctrină consultate - Legea societăţilor comerciale, comentariu pe articole, ediţia 3, editura C. H. Beck (St. D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea), Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, Analize şi comentarii pe articole, ediţia a II-a, editura Hamangiu (I. Schiau, T. Prescure) - autorii exprimă opinia că termenul de 10 zile este un termen minim, care curge de la data expedierii convocării, nu de la data primirii acesteia, creând un veritabil vector de opinie asupra modului de aplicare a legii în situaţia specifică. 37. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, sunt întrunite condiţiile pentru formularea unei sesizări pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare. X.2. Asupra fondului sesizării 38. Se cuvine doar reamintit că societatea cu răspundere limitată este un subiect de drept constituit potrivit legii, în baza actelor constitutive, şi că personalitatea sa juridică deplină se manifestă de la data înregistrării sale în registrul comerţului. Ca subiect de drept cu deplină capacitate civilă, atât normele dreptului general, art. 209 din Codul civil, cât şi cele speciale, art. 55 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, statuează că societatea, indiferent de forma de organizare, îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare. Ca expresie a acestei capacităţi, societatea are dreptul şi obligaţia de funcţionare, manifestate prin organele sale de conducere, în caz contrar fiind supusă dizolvării. În scopul funcţionării, societatea este obligată să organizeze şi să ţină adunarea generală, iar ducerea la îndeplinire a acestei obligaţii revine, de regulă, administratorului, acesta fiind şi domeniul reglementării cuprinse în art. 195 din Legea nr. 31/1990. 39. Trecând din sfera generală în cea particulară, administratorul societăţii cu răspundere limitată - identificat ca organ al societăţii - are, pe lângă prerogativa reprezentării acesteia, conform art. 70 din Legea nr. 31/1990, republicată, împuternicirea stabilită de lege de a întreprinde toate operaţiunile necesare funcţionării societăţii şi obligaţia de a lua parte la toate adunările acţionarilor societăţii, iar, ca organ societar, între altele, convoacă adunarea generală a asociaţilor. 40. Executiv al societăţii în spaţiul juridic în limita puterilor conferite acestuia de lege si de actele constitutive, administratorul este mandatarul societăţii cu răspundere limitată şi, printr-o ficţiune juridică, societatea însăşi. Altfel spus, ca regulă, actele administratorului societăţii comerciale sunt chiar actele societăţii înseşi. 41. Pentru administratori, convocarea adunării generale a asociaţilor în societatea cu răspundere limitată reprezintă o obligaţie al cărei conţinut este delimitat prin art. 195 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată. 42. Convocarea adunării generale este, aşadar, expresia unei acţiuni sociale, ca primă manifestare de voinţă a subiectului de drept, exprimată în vederea organizării şi desfăşurării adunării generale a asociaţilor în societatea cu răspundere limitată. Aceasta este un prim resort al voinţei societăţii de a întruni adunarea generală, depozitara voinţei subiectului de drept şi are un efect bivalent, asigurând simultan premisa îndeplinirii obligaţiei de funcţionare şi exercitării dreptului de autodeterminare. Convocarea adunării generale reprezintă expresia voinţei societăţii care, acţionând ca subiect de drept, generează consecinţe în sarcina sa şi a altora. 43. Revenind la dispoziţiile Legii nr. 31/1900, prin art. 291 se instituie o trimitere cu caracter general la dispoziţiile dreptului comun. De aceea, sub acest aspect, convocatorul, ca manifestare de voinţă, este un act juridic unilateral al societăţii, exhibat prin organul de administrare al acesteia, în măsura în care dispoziţiile noului Cod civil, edictate prin art. 1.342, definind actul juridic unilateral, stabilesc că pentru această calificare este esenţială unicitatea voinţei şi aptitudinea sa de a genera efecte juridice, uneori chiar independent de manifestarea altor subiecte de drept. 44. Pentru societatea cu răspundere limitată, convocatorul, ca act juridic unilateral, produce efecte la data exhibării sale şi dispersării în spaţiul în care se adresează. Iar acest „spaţiu“, în societăţile cu răspundere limitată, se circumstanţiază la persoana tuturor asociaţilor. 45. Deşi, la nivel aparent, prin convocarea adunării generale nu se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului, deoarece drepturile asociaţilor îşi au izvorul în actele constitutive ale societăţii, şi din acest motiv este indiferentă comunicarea convocatorului, totuşi convocatorul se adresează asociaţilor care ar trebui să cunoască data adunării generale, deoarece ei sunt aceia care trebuie să fie informaţi cu privire la adunarea generală şi care trebuie să participe la aceasta în vederea exprimării votului. 46. Convocarea se adresează, aşadar, unor subiecte determinate în persoana asociaţilor societăţii cu răspundere limitată ca o condiţie natural necesară participării acestora la adunarea generală şi pentru deliberare. Este rezultatul firesc al convocării şi expresia logică a art. 191-193 din Legea nr. 31/1990, republicată, în care se arată că hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală, că hotărârea adunării generale se ia cu votul unei anumite majorităţi circumstanţiate de lege a asociaţilor, în condiţiile în care fiecare parte socială dă dreptul la un vot. 47. Este, aşadar, necesar ca asociaţii, oricât de dispersaţi sunt în raport cu locul unde adunarea generală este desfăşurată, să cunoască şi, într-un mod concret şi util, să poată participa la această adunare pentru exprimarea votului. Comunicarea convocatorului este deci o condiţie naturală a exercitării dreptului de vot al fiecăruia dintre asociaţi, cu toate prerogativele pe care acest drept le conţine (dreptul de informare asupra ordinii de zi şi cu privire la date şi documente, dreptul de participare etc.). 48. Aceasta este raţiunea imprimată de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, supus interpretării, în care se arată: „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“. 49. Dincolo, totuşi, de împrejurarea că este firesc ca actul convocării să ajungă la cunoştinţa destinatarilor săi, pentru modalitatea de calcul al termenului regresiv de „cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia“, trebuie determinat dacă societatea are obligaţia comunicării convocatorului destinatarilor săi, astfel încât termenul de 10 zile se calculează de la data acestei comunicări, pentru ca aceasta să fie considerată realizată în acord cu legea sau dacă termenul se calculează de la expediere. 50. Spre acest demers se impune a se reaminti că actul juridic unilateral, calificare atribuită convocării potrivit art. 1.324 din Codul civil, este supus comunicării destinatarilor săi, iar comunicarea este obligatorie pentru emitent, în conformitate cu art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, „atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului“. 51. Dacă s-a justificat că este natural ca asociaţii, ca exponenţi individuali ai unei voinţe unice, să cunoască actul convocării, trebuie subliniat în continuare că, în raport cu delimitarea realizată prin art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, după natura actului şi efectul pe care îl produce, comunicarea convocatorului adunării generale către destinatari este şi necesară. 52. Astfel, între drepturile determinate prin actele constitutive se regăseşte dreptul la vot al asociatului, alături de alte drepturi principale. Dreptul la vot preexistă adunării generale, întrucât se naşte de la data constituirii societăţii, iar nu pe parcursul funcţionării sale. Dreptul la vot asociat calităţii de asociat împreună cu prerogativele sale conferă titularului său o vocaţie generală şi, ca orice alt drept subiectiv, exerciţiul său este potestativ. Exercitat în limitele sale obiective şi subiective, dreptul la vot şi prerogativele sale (dreptul de a fi înştiinţat, informat, de participare etc.) reprezintă pentru titular o putere discreţionară, dar nu abuzivă, de a influenţa în mod unilateral o situaţie juridică preexistentă asupra unui alt subiect de drept, societatea. 53. Este însă ineficace teza abstractă potrivit căreia dreptul la vot preexistă atâta vreme cât exerciţiul său nu este posibil decât într-un anumit context relevant. Concret, dreptul la vot al asociatului se manifestă numai în contextul organizării adunării generale specifice, iar până la acest moment el reprezintă, cum s-a spus, doar o vocaţie abstractă. Numai la data la care asociatul cunoaşte data organizării adunării generale şi datele sale concrete dreptul la vot va putea fi exercitat. 54. În acest sens, informarea destinatarului, ca titular al dreptului, este necesară, altfel dreptul subiectiv la vot nefiind altceva decât o vocaţie, al cărei exerciţiu ar depinde în mod exclusiv şi exhaustiv de voinţa unei alte persoane, ceea ce ar însemna o negare a dreptului, din cauza potestativităţii sale absolute, lăsate la îndemâna unui terţ. 55. Nu poate fi acceptată ideea contrară, argumentată pe analogia interpretării, prin raportare la dispoziţiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 în care se arată că, în cazul societăţilor pe acţiuni, adunarea generală poate fi convocată şi numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv o permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile înaintea ţinerii adunării, la adresa acţionarilor, înscrisă în registrul acţionarilor. 56. În societăţile pe acţiuni, dispersia acţiunilor este mult mai mare, acţiunile pot fi depersonalizate, iar termenul de 30 de zile prezumă o durată suficientă pentru recepţia corespondenţei de către acţionari, dincolo de împrejurarea că această modalitate de convocare a adunării generale rămâne totuşi subsecventă publicării convocatorului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi va fi apreciată cazual, în funcţie de numărul de acţionari şi de acţiunile deţinute de aceştia. 57. În măsura în care atât dispoziţiile art. 195 alin. (3), cât şi cele ale art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au caracter special, analogia nu se poate aplica dacă raţiunile avute în vedere la edictarea normelor corespunzătoare au fost diferite. De aceea, dispoziţiile art. 195 alin. (3), care presupun convocarea acţionarilor în societatea cu răspundere limitată, caracterizată ca având o importantă componentă personală, nu pot avea ca fundament aceleaşi principii cu cele care guvernează o societate de capitaluri în care componenta personală este estompată. Aplicarea regulii de interpretare a fortiori în acest caz, prin referirea la art. 117 alin. (4) din lege, ar ajunge să reprezinte aplicarea acestei normei juridice la o situaţie nereglementată expres, ceea ce este, în realitate, nepermis prin chiar trimiterea pe care art. 291 din Legea nr. 31/1990 o impune, stabilind că „prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă“. 58. În corolar, deşi art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu distinge în ce constă obligaţia de a face convocarea adunării generale, actul juridic este supus comunicării sale către asociaţi, în mod necesar după natura actului şi pentru a putea produce efectele juridice antrenate prin lege şi prevederile actului constitutiv, după matricea art. 1.326 alin. (1) din Codul civil. 59. Aşadar, în interpretarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi, termen care se va calcula regresiv de la data comunicării sale asociaţilor, iar nu de la data expedierii. 60. Deşi aparent s-ar putea considera că această interpretare nu lasă posibilitatea unei aprecieri obiective şi instituie un arbitrar pentru destinatarii legii, în mod special pentru administraţia societăţii care nu ar putea controla data ajungerii corespondenţei la asociaţi ori data la care aceştia au luat cunoştinţă de conţinutul său, acest argument este contrazis prin prescrierea, în lege, a unei reguli precise prin care data comunicării poate fi determinată dincolo de acest aleatoriu. 61. Astfel, actul juridic unilateral supus comunicării produce efecte, în conformitate cu art. 1.326 alin. (3) din Codul civil, „din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile“, instituind un reper legal obiectiv, care reprezintă o adecvare în drept a teoriei recepţiei, pentru a elimina imprecizia determinată de atitudinea destinatarului/receptorului comunicării. 62. Legea instituie în condiţiile legalei comunicări, de la data recepţiei, echivalentă ajungerii actului transmis la destinatar, o prezumţie absolută de încunoştinţare a destinatarului asupra conţinutului actului. 63. Aşadar, convocatorul adunării generale a acţionarilor societăţii cu răspundere limitată, potrivit analizei realizate, este un act juridic supus comunicării, ca o condiţie de efectivitate a acesteia, şi presupune aducerea sa la cunoştinţa destinatarilor, identificaţi în persoana asociaţilor. Forţa sa juridică nu poate astfel fi opusă până la data comunicării, prezumată de lege ca realizată la data la care comunicarea ajunge la destinatari. Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în baza unei dispoziţii speciale a legii nu se prevede o altă modalitate de comunicare. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 21 septembrie 2020. PREŞEDINTELE SECŢIEI A II-A CIVILE judecător MARIAN BUDĂ Magistrat-asistent, Ileana Peligrad -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
