Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Mihaela Savin şi Niculae Neuman în Dosarul nr. 1.978/303/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.585D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să legifereze o soluţie legală ce nu este cuprinsă în actul normativ criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 2.420A din 14 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.978/303/2013**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Savin şi Niculae Neuman într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu pot dispune în mod liber de un imobil ce le-a fost retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dat fiind faptul că există o suprapunere cadastrală de imobile, notată în cartea funciară. Se arată că actul normativ criticat nu conţine nicio dispoziţie derogatorie privind modul de soluţionare a unor acţiuni în rectificare a cărţii funciare, în ceea ce priveşte un imobil retrocedat potrivit Legii nr. 10/2001, pentru motive apărute ulterior retrocedării şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune pentru notarea suprapunerii în cartea funciară. Se susţine că, în acest mod, imobilul retrocedat în favoarea autorilor excepţiei este afectat de anumite sarcini, apărute ulterior retrocedării. 6. Se mai invocă dispoziţiile art. 166 alin. (2) şi alin. (4^6) din Legea învăţământului nr. 84/1995, forma în vigoare la data de 5 decembrie 2008, precum şi prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi se solicită în mod expres Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că partea care se pretinde proprietară a unui imobil are posibilitatea să formuleze acţiune în revendicare, în vederea apărării dreptului său de proprietate, iar acţiunea în rectificarea cărţii funciare are caracter subsidiar unei acţiuni de drept comun. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acţiunea principală, care constituie suportul său juridic. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât înscrierea în cartea funciară are, în prezent, efect de opozabilitate, şi nu de constituire a unui drept, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, în realitate, invocarea acesteia a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate. Or, modul de interpretare şi aplicare a unui act normativ, în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată, nu poate fi decât de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a legii. Astfel, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei de judecată în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces. Presupusa neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, republicată, este expusă prin compararea mai multor texte legale cuprinse în alte acte normative, fără să fie, în mod concret, dezvoltată o critică reală de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor legale criticate. Or, astfel de aspecte nu pot constitui temei pentru ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei de judecată, care se pronunţă asupra fondului cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, în temeiul prevederilor art. III din Legea nr. 150/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015, potrivit căruia: "(1) Înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.(2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător." 14. Textul de lege criticat face referire la prevederile art. 31 din acelaşi act normativ, potrivit cărora: "(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu." 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată îl reprezintă soluţionarea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară, motivată de faptul că există o suprapunere cadastrală de imobile. Curtea Constituţională a fost sesizată prin Decizia civilă nr. 2.420A din 14 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată şi au fost desfiinţate în parte încheierile de carte funciară, respectiv în privinţa radierii notării suprapunerii imobilelor în cauză, reţinând că aceasta nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. 17. Astfel, instanţa de judecată a reţinut că radierea s-a dispus în baza unei documentaţii cadastrale întocmite strict digital, nefiind efectuate operaţiuni topo-cadastrale pe teren, şi în baza datelor dintr-un tabel de mişcare parcelară, în care, fără a exista o justificare obiectivă, a fost modificată suprafaţa calculată iniţial de persoana care a întocmit documentaţia. Totodată, această documentaţie, prin care este restrânsă suprafaţa de teren trecută în cartea funciară ca proprietate a reclamantei, nu a fost efectuată la cererea proprietarului în defavoarea căruia a operat modificarea. Prin urmare, în speţă nu erau îndeplinite condiţiile impuse de art. 51 din Legea nr. 7/1996 şi art. 911 din Codul civil, potrivit cărora radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, astfel încât instanţa de judecată a reţinut că, în mod eronat, a fost radiată notarea suprapunerii de imobile. Totodată, în motivarea hotărârii, instanţa de judecată a mai reţinut că respectiva suprapunere de imobile reprezintă un aspect litigios, care nu a fost tranşat prin hotărâre judecătorească definitivă, în favoarea unuia sau altuia dintre proprietarii tabulari, astfel încât aceasta trebuie evidenţiată în continuare în cărţile funciare ale imobilelor în cauză. 18. În motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, autorii acesteia, susţin, pe de o parte, că notarea în cartea funciară a suprapunerii de imobile în cauză le afectează dreptul de proprietate privată asupra imobilului-teren, retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar, pe de altă parte, că actul normativ criticat nu conţine nicio dispoziţie derogatorie privind modul de soluţionare a unor acţiuni în rectificarea cărţii funciare, în ceea ce priveşte un imobil retrocedat potrivit Legii nr. 10/2001. Mai mult, apreciind că soluţia pronunţată în cauză de către instanţa de judecată este greşită, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare al textului de lege criticat în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată. 19. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că se critică modul concret în care instanţa de judecată a interpretat şi a aplicat dispoziţiile legale criticate în cauza dedusă soluţionării sale. Or, aceste susţineri nu reprezintă argumente de neconstituţionalitate a normei legale incidente, referindu-se în mod explicit şi singular, pe de o parte, la modificarea sau completarea actului normativ criticat, iar, pe de altă parte, la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, a căror analiză implică o corelare şi interpretare a normelor legale incidente, raportate la situaţia de fapt, stabilită în baza tuturor probelor administrate. În temeiul art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a acestora în cauza dedusă judecăţii de fond. 20. Mai mult, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de principiu, nu intră în atribuţiile sale cenzurarea interpretării date de către instanţele judecătoreşti unei dispoziţii legale, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege, în temeiul prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 7 aprilie 2005). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că, pentru determinarea competenţei sale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice, criteriul fundamental ce trebuie avut în vedere este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Mihaela Savin şi Niculae Neuman în Dosarul nr. 1.978/303/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
