Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată de Alin Erk în Dosarul nr. 4.839/325/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.900D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul criticat reprezintă opţiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri în funcţie de anumite situaţii unor categorii de proprietari, aşa încât nu instituie discriminări. Totodată, se arată că legislaţia generală prevede posibilitatea recuperării prejudiciului produs. În final, se menţionează că prin Legea nr. 13/2020 a fost modificată legislaţia în domeniu. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.839/325/2017, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Excepţia a fost ridicată de apelantul-reclamant Alin Erk în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 12.400 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în cadrul soluţionării unei acţiuni în pretenţii prin care se solicită achitarea prejudiciului pentru avarierea autoturismului său în urma impactului avut cu un exemplar din speciile de faună de interes cinegetic. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, stabilind acordarea de despăgubiri numai proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice, creează o discriminare evidentă în raport cu ceilalţi proprietari, deşi legiuitorul constituant a prevăzut că proprietatea privată în România este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Drept urmare, restrângerea aplicării dispoziţiilor de lege criticate numai în cazul proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice, fără a lua în seamă şi ceilalţi proprietari, constituie o discriminare şi o încălcare a dispoziţiilor art. 16, 44 şi 53 din Constituţie. 6. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, conform căreia egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 din Legea fundamentală, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice. Tot astfel, în opinia instanţei, nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 44 din Constituţie, câtă vreme, indiferent de natura bunurilor prejudiciate, proprietarul are la dispoziţie mijloace juridice eficiente pentru protejarea dreptului său. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută nici restrângerea exerciţiului unor drepturi, contrar art. 53 din Constituţie, prin reglementarea unor categorii de bunuri a căror prejudiciere atrage răspunderea gestionarului faunei cinegetice. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care la data sesizării prevedeau că: "(1) Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 şi 2, se acordă despăgubiri.(2) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan - de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor; b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă - de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.(3) Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie.(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.(5) Constatarea pagubelor prevăzute la alin. (1)-(4) şi emiterea deciziei comisiei de constatare se realizează în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de către persoana păgubită, la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-a produs paguba.(6) Plăţile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare.“" 11. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 5 din Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 au fost modificate. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional este competentă să analizeze dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 13/2020, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate reglementează dreptul la despăgubiri pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 407/2006 şi, totodată, stabilesc procedura de acordare a acestor despăgubiri. Prin urmare, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006, în forma anterioară modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 13/2020, reprezintă norme speciale în materia răspunderii pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic. 14. Curtea reţine că, în sensul Legii nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic reprezintă totalitatea exemplarelor din populaţiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, existente pe teritoriul României [art. 1 lit. m)], iar fondul cinegetic este definit ca unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar, şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său; nu se includ în fondurile cinegetice suprafeţele din parcurile naţionale şi din Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“ [art. 1 lit. n)]. 15. Analizând susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia restrângerea aplicării dispoziţiilor de lege criticate numai în cazul proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice, fără a lua în seamă şi ceilalţi proprietari, constituie o discriminare şi o încălcare a dispoziţiilor art. 16, 44 şi 53 din Legea fundamentală, Curtea constată netemeinicia acestei critici. 16. Astfel, cu privire la dispoziţiile constituţionale ale art. 16, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, ceea ce înseamnă că el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015, paragraful 15, şi Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, paragraful 17). 17. Plecând de la aceste considerente de principiu, Curtea constată că, în deplin acord cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, prevederile de lege criticate, instituind o răspundere juridică specială, derogatorie de la dreptul comun în materie, sunt destinate a fi aplicate în mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei criticate, respectiv proprietarilor de culturi agricole sau silvice şi proprietarilor de animale domestice, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestor categorii. 18. De asemenea, Curtea constată că, în cauza de faţă, categoriile de persoane la care face referire autorul excepţiei, proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice care au suferit pagube produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, pe de o parte, şi persoanele care au suferit pagube produse în urma accidentelor de circulaţie în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, pe de altă parte, nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi, prin urmare, stabilirea unor reguli diferite în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri celor două categorii de persoane este în mod obiectiv şi rezonabil justificată. Astfel, având în vedere amploarea fenomenului constând în pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic celor trei categorii de bunuri menţionate în normele criticate, legiuitorul, în temeiul art. 61 din Constituţie, a intervenit pentru reglementarea acestor situaţii, aşa încât despăgubirile să fie acordate în cel mai scurt timp. 19. Astfel, Curtea Constituţională constată că, indiferent de natura bunurilor prejudiciate, altele decât cele prevăzute de textul de lege criticat, prejudicii produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, proprietarii acestor bunuri pot formula acţiuni în justiţie pentru valorificarea dreptului lor de proprietate, potrivit dispoziţiilor de drept comun cuprinse în cadrul general în materie, respectiv Codul civil, practica judiciară fiind constantă în acest sens, aşa încât nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală. 20. De altfel, Curtea reţine că, prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, prevederile art. 13 au fost modificate şi completate în sensul că despăgubirile pentru pagubele produse în urma accidentelor de circulaţie în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 şi 2 la lege se suportă de către administratorul drumului, dacă nu sunt montate indicatoare „atenţie animale“, sau de către conducătorul autovehiculului în cazul existenţei acestui indicator, astfel că valorificarea dreptului de proprietate în această ipoteză urmează să se realizeze potrivit normei speciale prevăzute de lege. 21. În final, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Erk în Dosarul nr. 4.839/325/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
