Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radislav Stojanov în Dosarul nr. 1.305/220/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 67D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Iovanca Bac a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece în cauză nu sunt formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate textele invocate din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 7 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 1.305/220/2014, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Radislav Stojanov într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate, ca mijloc procedural, poate fi utilizată şi în scopul verificării constituţionalităţii unei practici judiciare contra legem rezultată din aplicarea şi interpretarea art. 307 din Codul de procedură civilă. Apreciază că titlul marginal al articolului criticat nu poate conduce la separarea celor două măsuri juridice reglementate de acesta, respectiv posibilitatea instanţei de a suspenda judecata procesului de înaintarea către parchet a înscrisului denunţat ca fals, ci ele trebuie dispuse împreună, concomitent. 7. În continuare, arată că instanţa constituţională nu numai că este abilitată, ci este obligată să decidă dacă o practică uniformă a organului statului constituie o măsură de restrângere a unor drepturi sau libertăţi. Termenul „măsură“ din cuprinsul art. 53 din Constituţie nu se rezumă la înţelesul de act normativ, el cuprinzând orice tip de act sau fapt juridic provenind de la organele statului. Aplicarea unei metode de interpretare poate duce la restrângerea protecţiei persoanei. 8. Or, regula de interpretare logico-sistemică utilizată intră în contradicţie cu finalitatea sistemului, care constă în protecţia persoanei. Astfel, interpretarea teleologică a normelor în cauză are ca efect aplicarea cumulativă a condiţiilor care încadrează şi limitează competenţa statului de a restrânge exerciţiul drepturilor şi libertăţilor, obţinându-se o protecţie mai adecvată a persoanei. Aplicarea unei reguli de interpretare determină restrângerea libertăţii, ceea ce înseamnă că o anumită combinare a metodelor de interpretare poate fi neconstituţională. 9. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, iar din perspectiva argumentelor prezentate, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 307 - Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda judecarea procesului atunci când are îndoieli cu privire la autenticitatea înscrisului. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că „suspendarea procesului şi sesizarea parchetului nu pot fi separate, ci luate, aplicate imperativ împreună, concomitent“. Or, din modul de formulare, rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de soluţia legislativă a textului legal criticat, scopul criticii sale fiind acela ca, pe calea controlului de constituţionalitate, să se instituie obligativitatea suspendării judecării procesului care să înlocuiască posibilitatea dispunerii acestei măsuri. De asemenea critica autorului vizează modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate în cauza dedusă judecăţii, apreciind că „excepţia de neconstituţionalitate poate fi utilizată în scopul verificării şi a constituţionalităţii unei practici judecătoreşti din aplicarea - contra legem - a dispoziţiei legale prevăzute de art. 307 din Codul de procedură civilă“. 17. Or, dintr-o asemenea perspectivă, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluţiei legislative, precum şi a modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile legale de către instanţele judecătoreşti, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei constituţionale. 18. Problema de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituţionalitate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituţionalitate în interpretarea dată de instanţele judecătoreşti, aceasta trebuie să fie una general acceptată - putându-se realiza prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă - sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 şi 30). 19. Considerentele de principiu antereferite nu îşi găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, dispoziţia legală criticată nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte interpretarea instanţelor judecătoreşti, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică vreo jurisprudenţă a acestora şi nici sensul în care aceasta a fost conturată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel formulată, urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radislav Stojanov în Dosarul nr. 1.305/220/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
