Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Csokany Petronela Mihaela în Dosarul nr. 26.594/3/2020/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.047D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi învederează Curţii că autoarea excepţiei a comunicat note scrise prin care solicită conexarea Dosarului nr. 2.363D/2020 la Dosarul nr. 2.047D/2020 şi admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate. 4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.363D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 şi ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Csokany Petronela Mihaela în Dosarul nr. 26.001/3/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 6. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.363D/2020 la Dosarul nr. 2.047D/2020, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 355 din 11 mai 2017 şi arată că legiuitorul are competenţa constituţională de a reglementa căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 26.594/3/2020/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Csokany Petronela Mihaela într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu ocazia soluţionării apelului împotriva hotărârii prin care a fost respinsă contestaţia împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central privind respingerea unor candidaturi. 11. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 26.001/3/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 şi ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Csokany Petronela Mihaela într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu ocazia soluţionării apelului împotriva hotărârii prin care a fost respinsă contestaţia împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central privind respingerea unor candidaturi. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece exclud posibilitatea de a formula calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu prilejul soluţionării apelului împotriva hotărârii date pentru soluţionarea contestaţiilor privind admiterea sau respingerea candidaturilor. Se arată că, prin prisma dreptului fundamental de a fi ales, nu există nicio justificare obiectivă şi raţională pentru a exclude de la calea de atac a recursului hotărârile judecătoreşti pronunţate în apel în cauzele la care face referire art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015. În opinia autoarei excepţiei, o asemenea reglementare reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) şi a art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie opinează că dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015 şi ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, deoarece Legea fundamentală nu cuprinde prevederi privind stabilirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, art. 129 din Constituţie statuând expres că acestea se exercită „în condiţiile legii“. Invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, cu deplină jurisdicţie, în fapt şi în drept, în timp ce art. 13 din Convenţie stabileşte dreptul persoanei la un recurs efectiv, deci posibilitatea de a accede cel puţin la un grad de jurisdicţie. Cât priveşte dreptul la două grade de jurisdicţie, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa judecătorească reţine că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicţie doar în situaţia examinării vinovăţiei în materie penală; or, în cauză, în materie electorală, nu este vorba despre „o acuzaţie în materie penală“, noţiune autonomă dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu se impune reglementarea unui dublu grad de jurisdicţie cu privire la hotărârea pronunţată având ca obiect contestaţia formulată în temeiul art. 59 din Legea nr. 208/2015. 14. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, instanţa judecătorească arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu există identitate de situaţie litigioasă şi de căi de atac în toate domeniile reglementate de lege, iar legiuitorul a prevăzut că unele hotărâri, pronunţate în anumite materii, cum sunt şi cele în materie electorală, pot fi atacate numai cu apel, cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă. Petenta a avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel, beneficiind de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. În consecinţă, instanţa opinează că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3), prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, şi ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015: „Împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară.“; – Art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă: „De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 19. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015, prin care sunt reglementate condiţiile privind exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii tribunalului pronunţate pentru soluţionarea contestaţiei privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor, Curtea precizează că problematica procedurii speciale de judecată în materie electorală nu constituie un aspect de noutate din perspectiva jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional. 21. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în materie electorală, legiuitorul a stabilit o procedură specială de soluţionare a întâmpinărilor, a contestaţiilor şi a oricăror alte cereri prevăzute de lege, desfăşurată potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă pentru ordonanţa preşedinţială. Obiectul reglementării - valorificarea drepturilor electorale - a impus adoptarea unei proceduri de judecată prin care să fie soluţionate cu celeritate toate cererile adresate instanţei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008). În absenţa unei asemenea proceduri speciale, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 159 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 14 mai 2014). 22. Plecând de la aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 conţin norme de procedură specială, în materie electorală, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, normele constituţionale ale art. 129 garantează dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, drept exercitat în condiţiile legii, iar dispoziţiile constituţionale folosesc termenul generic de „căi de atac“, fără a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel şi recurs. 23. Curtea a reţinut, de principiu, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti (judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi la toate căile de atac, Constituţia garantând accesul liber la justiţie exercitat însă în formele şi modalităţile prevăzute de lege. 24. Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, aparţin competenţei exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 25. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în cauză, opţiunea legiuitorului de a limita exerciţiul căilor de atac doar la calea de atac a apelului, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale criticate coroborate cu cele art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, nu poate fi convertită într-un viciu de neconstituţionalitate, având în vedere specificul materiei reglementate, în care raţiuni legate de definitivarea şi finalizarea întregului proces electoral impun respectarea calendarului electoral prestabilit pentru desfăşurarea fiecărei operaţiuni care îl compun şi evitarea tergiversării procesului iniţiat în contenciosul electoral (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 19 decembrie 2023, paragraful 38). 26. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate asigură accesul la justiţie, în primă instanţă şi în apel, iar pe parcursul soluţionării apelului împotriva hotărârii date de tribunal în contestaţia privind decizia de admitere sau respingere a candidaturilor, părţile din litigiul electoral îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. 27. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că nu este contrară principiului egalităţii în drepturi instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. De asemenea, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). Or, asigurarea celerităţii în procesul electoral constituie un considerent major care justifică adoptarea unor reguli procedurale speciale în ceea ce priveşte căile de atac în această materie, derogatorii de la normele procedurale de drept comun, fără că aceasta să aibă semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi. 28. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, referitoare la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului (a se vedea Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017). 29. Cu acel prilej, Curtea a invocat jurisprudenţa sa prin care a statuat că accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituţie nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi pe cea a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate. 30. Pentru identitate de raţiune şi în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că argumentele reţinute prin Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, precitată, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 31. Referitor la invocarea considerentelor cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, care vizează procedura generală reglementată de Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis, având în vedere că se referă la o ipoteză juridică distinctă de cea din cauza de faţă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Csokany Petronela Mihaela în dosarele nr. 26.594/3/2020/a2 şi nr. 26.001/3/2020/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente şi ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
