Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ilie în Dosarul nr. 22.227/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 113D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei asistat de avocatul Florian Sibiceanu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată, astfel, că dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, întrucât procurorul se substituie în drepturile persoanei vătămate şi îl favorizează pe suspect, iar judecătorul de cameră preliminară nu poate decât să confirme soluţia procurorului. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 551 din 13 iulie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 22.227/301/2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ilie într-o cauză având ca obiect cererea de confirmare a unei soluţii de renunţare la urmărirea penală. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate privată. Arată că prin dispunerea unei soluţii de renunţare la urmărirea penală este, practic, golit de conţinut art. 21 din Legea fundamentală, fiind îngrădit dreptul persoanei vătămate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Consideră că numai persoana vătămată poate să decidă renunţarea la urmărirea penală faţă de suspect sau inculpat, întrucât ea este cea care a suferit prejudiciul. Or, prin dispoziţiile de lege criticate, procurorul se substituie persoanei vătămate şi hotărăşte în locul acesteia, având în vedere că judecătorul de cameră preliminară nu poate decât să confirme soluţia procurorului. 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Consideră că prin pronunţarea unei soluţii de renunţare la urmărirea penală în cazul unei infracţiuni de natură să producă un prejudiciu material nu se stinge dreptul persoanei vătămate la repararea pagubei suferite, aceasta având la dispoziţie calea unei acţiuni civile. Arată că soluţia de renunţare la urmărirea penală are la bază principiul oportunităţii şi presupune constatarea - în urma probatoriului administrat în cauză - că fapta cercetată există şi întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, însă - în raport cu interesul public definit de dispoziţiile art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală - se apreciază că nu este oportună continuarea urmăririi penale. Prin urmare, prin soluţia de renunţare la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, se certifică existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, persoana vătămată putând folosi respectiva ordonanţă a procurorului în susţinerea unei acţiuni în faţa instanţei civile, pe tărâmul răspunderii civile delictuale, acţiune care, potrivit legii, este scutită de plata taxei de timbru. Având în vedere că liberul acces la justiţie nu trebuie înţeles ca acces doar la instanţele penale, ci şi la cele civile, prin pronunţarea unei soluţii de renunţare la urmărirea penală nu se limitează accesul persoanei vătămate la justiţie. Cu privire la substituirea procurorului în dreptul de a decide asupra proprietăţii persoanei vătămate, instanţa opinează că, în situaţia pronunţării unei soluţii de renunţare la urmărirea penală, procurorul apreciază, în raport cu criteriile stabilite de prevederile art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală, doar cu privire la oportunitatea continuării urmăririi penale, apreciere care este apanajul exclusiv al procurorului, fără a se pronunţa cu privire la modul de exercitare a drepturilor patrimoniale de către persoana vătămată. Este adevărat că procurorul poate dispune odată cu pronunţarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală şi referitor la repararea pagubei produse, însă din prevederile art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală reiese că aceasta este doar o posibilitate, iar nu o obligaţie a procurorului, astfel că rămâne la latitudinea persoanei vătămate să urmeze calea unei acţiuni civile. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală arată că judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea fie să confirme, fie să desfiinţeze soluţia de renunţare la urmărirea penală şi să trimită cauza la procuror pentru completarea cercetărilor, fie să pronunţe o soluţie de clasare, astfel că nici cu privire la acest aspect nu se impune admiterea excepţiei invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. II pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: "(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. [...] (15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară: a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea." 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. 14. Astfel, prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1124 din 23 noiembrie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală. 15. În acest sens, prin decizia menţionată, paragrafele 12 şi 13, Curtea a reţinut că instituţia renunţării la urmărire penală reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii procesului penal, specific dreptului continental, instituită în favoarea principiului oportunităţii urmăririi penale, specific dreptului anglo-saxon. Reglementarea acesteia a fost motivată de supraîncărcarea organelor judiciare cu cauze penale şi de necesitatea unei soluţii intermediare între soluţia de clasare şi cea de trimitere în judecată. Instituţia analizată a fost prevăzută pentru a satisface interesul statului de a realiza un just echilibru între nevoia de tragere la răspundere penală a persoanelor care săvârşesc infracţiuni şi nevoia de a degreva organele de urmărire penală de soluţionarea anumitor cauze care nu prezintă un interes semnificativ pentru ordinea publică. Astfel, Curtea a constatat că renunţarea la urmărirea penală are ca scop protejarea interesului public, prin aplicarea principiului oportunităţii, în realizarea actului de justiţie. Aşa fiind, renunţarea la urmărirea penală este dispusă ca urmare a cuantificării de către procuror a interesului public în urmărirea şi sancţionarea faptelor prevăzute de legea penală, iar nu pentru a proteja interesele suspectului sau ale inculpatului, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, mai sus citată, paragrafele 14 şi 15, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 14-18 din Codul de procedură penală reglementează acţiunea penală, iar cele ale art. 19-28 din acelaşi cod reglementează acţiunea civilă. Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală, acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, iar, conform dispoziţiilor art. 19 din cod, acţiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal şi are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Astfel, acţiunea penală derivă din dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni şi presupune soluţionarea de către organele judiciare a unui raport juridic penal de conflict. Pe lângă acestea, dispoziţiile Codului de procedură penală prevăd posibilitatea existenţei în cadrul procesului penal a unui conflict de drept extrapenal şi, prin urmare, a unui raport juridic extrapenal, de natură civilă, care constituie obiectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal. Aceasta reprezintă un mijloc juridic prin care raportul de conflict civil este adus în faţa organelor judiciare penale, în scopul soluţionării lui de către acestea din urmă. Curtea a observat că, spre deosebire de inculpat, care este întotdeauna parte a raportului juridic penal de conflict, putând avea şi calitatea de parte a raportului juridic civil ce face obiectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, partea civilă are doar calitatea de parte a raportului juridic civil. În acest sens este de reţinut că acţiunea civilă rămâne distinctă de acţiunea penală, în tot cursul procesului penal, motiv pentru care poate fi soluţionată împreună cu acţiunea penală, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau separat de aceasta, potrivit prevederilor alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Codul de procedură penală, acţiunea civilă poate fi disjunsă de acţiunea penală atunci când soluţionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale. 17. De asemenea, prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, precitată, paragrafele 16-19, Curtea a reţinut că dispunerea renunţării la urmărirea penală are ca efect, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) din Codul de procedură penală, stingerea acţiunii penale, dispoziţiile art. 318 şi următoarele din acelaşi cod nefăcând referire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile - în cadrul procesului penal - în cazul dispunerii acestei soluţii. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 318 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală prevăd că interesul public se analizează, printre altele, în raport cu atitudinea procesuală a persoanei vătămate, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol stabilesc că, în ipoteza în care autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere mai multe aspecte referitoare la persoana suspectului sau a inculpatului şi la conduita acestuia, printre care urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse de suspect sau de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. De asemenea, alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe obligaţii, expres enumerate în cuprinsul normei, printre care obligaţia de a înlătura consecinţele faptei penale sau de a repara paguba produsă ori de a conveni cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia [art. 318 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală] şi obligaţia de a cere public scuze persoanei vătămate [art. 318 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală]. Totodată, dispoziţiile art. 318 alin. (7) din cod prevăd că, în cazul în care dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute la alin. (6) al aceluiaşi articol, procurorul stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei, iar, conform prevederilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7) al art. 318 din cod, procurorul revocă ordonanţa, sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revenind suspectului ori inculpatului. 18. Aşa fiind, chiar dacă modalitatea de soluţionare a acţiunii civile exercitate în procesul penal nu este reglementată în mod expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut, în cadrul instituţiei renunţării la urmărire penală, garanţii specifice reparării prejudiciului civil produs prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, prin reglementarea posibilităţii condiţionării dispunerii soluţiei de renunţare la urmărirea penală de realizarea acestei reparaţii civile. Cu toate acestea, având în vedere că dispunerea obligaţiei prevăzute la art. 318 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este lăsată la aprecierea procurorului, dacă prejudiciul civil creat prin săvârşirea faptelor cercetate penal nu este acoperit sau nu este acoperit integral prin mijloacele procesuale prevăzute la art. 318 alin. (2) lit. f), alin. (3), (6), (7) şi (9) din cod, persoana vătămată, respectiv partea civilă, se poate adresa instanţei civile, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi, respectiv, alin. (2) din cod. În acest sens, prevederile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, iar, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din cod, persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile. Aşadar, persoana vătămată prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală pentru care se dispune renunţarea la urmărire penală beneficiază de mijloacele procesuale necesare pentru a obţine repararea prejudiciului ce i-a fost produs prin săvârşirea respectivei fapte, indiferent dacă s-a constituit sau nu parte civilă anterior stingerii acţiunii penale, prin dispunerea soluţiei prevăzute de dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală. 19. Prin urmare, prin decizia anterior citată, paragrafele 20-22, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală - interpretate în contextul normelor procesual penale referitoare la soluţionarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal sau, în mod distinct, la o instanţă civilă, ca urmare a producerii unor prejudicii de natură civilă prin comiterea unei infracţiuni - oferă garanţiile procesuale necesare protejării dreptului de proprietate privată al persoanei vătămate, fiind astfel în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că prevederile art. 318 din Codul de procedură penală asigură toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil al persoanei vătămate prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, prin asigurarea mijloacelor procesuale necesare apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia. În fine, Curtea a menţionat că aspectele referitoare la circumstanţele concrete ale cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate sunt chestiuni ce ţin de domeniul interpretării şi aplicării legii, atribuţie exclusivă a organelor judiciare. 20. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 125 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 21 mai 2021. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Ilie în Dosarul nr. 22.227/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (15) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
