Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Constantin Barbu, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul Valahiei“, în Dosarul nr. 13.501/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.676D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de menţinere a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, având în vedere că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.407 din 18 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.501/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Constantin Barbu, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul Valahiei“, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziţii prin care autorul excepţiei a fost sancţionat disciplinar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dreptul de a fi apărat de un avocat în timpul cercetării disciplinare prealabile este reglementat de Codul muncii la art. 251 alin. (4), potrivit căruia „În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este“. 6. De asemenea, se menţionează că, potrivit art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, „Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs“, iar art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că „Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată“. În acest cadru legislativ, autorul excepţiei susţine că se poate ajunge la concluzia că într-o cauză penală i se garantează dreptul la apărare, însă într-o cauză disciplinară, ce prevede o procedură de cercetare prealabilă similară fazei de urmărire penală, cercetarea prealabilă a poliţistului este arbitrară, lăsând loc abuzurilor. 7. Prin urmare, art. 58^3 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 lipseşte poliţistul cercetat de apărarea calificată a avocatului, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât această categorie este tratată diferenţiat, prin comparaţie cu toate celelalte categorii socioprofesionale cărora legiuitorul le-a recunoscut şi garantat drepturile constituţionale menţionate. În acest sens, cu titlu de exemplu, menţionează că executorii judecătoreşti, avocaţii, procurorii şi judecătorii au dreptul de a fi asistaţi în procedura disciplinară de un avocat. 8. În final, se menţionează Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, sunt neconstituţionale, întrucât aceste norme, potrivit cărora în faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat doar de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corpul Naţional al Poliţiştilor, încalcă dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat este suficient de clar reglementat şi nu încalcă dreptul la apărare garantat de Constituţia României. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum este menţionat în dispozitivul actului de sesizare, dispoziţiile art. 58^3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, ţinând cont de notele scrise ale autorului, Curtea constată că acesta critică doar teza întâi a alin. (4) al art. 58^3 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare la 12 ianuarie 2018, data emiterii deciziei de sancţionare a cărei anulare formează obiectul acţiunii în justiţie, deci în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, conform căreia pot face obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale abrogate, dar care continuă să producă efecte juridice, potrivit principiului tempus regit actum, Curtea va analiza dispoziţiile legale în forma criticată, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, potrivit cărora: „Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.“ 14. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate, în forma în vigoare la momentul la care a fost sancţionat disciplinar, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, Curtea reţine că aceasta este întemeiată prin raportare la prevederile art. 24 din Constituţie, pentru motive similare celor reţinute prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1.002 din 18 decembrie 2017. Astfel, prin decizia menţionată, paragrafele 22-32, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015, potrivit cărora „În faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corp“. 16. Cu acel prilej Curtea a observat, în esenţă, că, prin Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, a reţinut că, referitor la câmpul de aplicare a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei, a statuat că procedurile disciplinare intră sub incidenţa art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială. Astfel, garanţiile dreptului la un proces echitabil implică dreptul părţilor de a lua cunoştinţă de toate aspectele litigiului (Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunţată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei) şi presupun respectarea principiului contradictorialităţii (Hotărârea din 18 februarie 2010, pronunţată în Cauza Baccichetti împotriva Franţei). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 27 august 1991, pronunţată în Cauza Philis împotriva Greciei, a statuat că art. 6 din Convenţie se aplică procedurilor disciplinare desfăşurate în faţa unor organisme profesionale şi în care este vorba de dreptul de a practica profesia. Astfel, prin hotărârea menţionată, paragraful 45, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit jurisprudenţa sa constantă conform căreia o acţiune disciplinară în care este în joc dreptul de a continua practicarea unei profesii conduce la contestaţii (dispute) cu privire la drepturile civile, în înţelesul art. 6 alin. 1 din Convenţie. 17. De asemenea, prin Decizia nr. 95 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2008, Curtea Constituţională a statuat că „raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele legitime ale ambelor părţi. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancţiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitând de situaţia sa dominantă“. 18. Raportând cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la cauză şi analizând ansamblul sancţiunilor disciplinare ce pot fi aplicate poliţistului, Curtea a observat că măsurile care pot afecta dreptul de a practica profesia sunt amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut şi destituirea din poliţie. Însă faptul că în faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul doar de a fi asistat de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corpul Naţional al Poliţiştilor, şi nu de un avocat ales determină încălcarea dreptului la apărare în procedura desfăşurată în faţa unui organism profesional. 19. Or, art. 24 alin. (1) din Constituţie stabileşte că dreptul la apărare este garantat în absenţa oricărei circumstanţieri, norma fundamentală invocată are aplicabilitate şi în afara sferei judiciare, aşadar, inclusiv în cadrul procedurii disciplinare. Prin urmare, dreptul la apărare conţine numeroase prerogative, iar una dintre acestea este, incontestabil, posibilitatea persoanei de a beneficia de asistenţă juridică, în condiţiile reglementate prin legislaţia aplicabilă acestei forme de activitate juridică. 20. Ca atare, având în vedere cele menţionate, instanţa de contencios constituţional a observat că în materia răspunderii disciplinare a poliţiştilor, contrar jurisprudenţei dezvoltate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul român nu a adoptat o reglementare care să asigure respectarea dreptului la apărare al poliţistului cercetat disciplinar. 21. Având în vedere cele referite, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora în faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat doar de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corpul Naţional al Poliţiştilor, încalcă dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie. 22. Pornind de la aceste constatări, Curtea reţine că motivele pe care s-a întemeiat decizia anterior referită sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei excepţii, întrucât dispoziţiile art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit cărora „poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp“, încalcă dreptul poliţistului cercetat disciplinar de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie. 23. De altfel, Curtea observă că, văzând aspectele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 653 din 17 octombrie 2017, anterior referită, în ceea ce priveşte dreptul la apărare într-o procedură disciplinară, care reclamă eliminarea unei deficienţe a legii, prin recunoaşterea dreptului poliţistului de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie, în prezent, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prin art. I pct. 22 a modificat prevederile art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002 astfel: „Poliţistul cercetat disciplinar are dreptul să fie asistat, la cerere, de un poliţist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corp ori de organizaţia sindicală sau de un avocat, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. [...]“ În acelaşi sens, Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, a fost modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 893/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 16 noiembrie 2018. Astfel, art. 14^1 din Hotărârea Guvernului nr. 725/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 893/2018, cu denumirea marginală „Dreptul de a fi asistat“ prevede că: „(1) În exercitarea dreptului de a fi asistat, poliţistul cercetat se prezintă în faţa poliţistului desemnat, respectiv a Consiliului la data, ora şi locul citării, însoţit de poliţistul asistent ori de reprezentantul desemnat ori de un avocat. (2) În situaţia în care poliţistul este asistat de un reprezentant desemnat sau de un avocat, aceştia vor depune la momentul prezentării în faţa poliţistului desemnat, respectiv a Consiliului împuternicirea emisă în acest scop. (3) Demersurile necesare obţinerii asistenţei şi, după caz, a împuternicirii emise în acest scop aparţin poliţistului cercetat.“ 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, sunt neconstituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
