Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Eugen Eduard David în Dosarul nr. 1.068/204/2016 al Judecătoriei Câmpina, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.542D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.924D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Chirea în Dosarul nr. 523/213/2016 al Judecătoriei Corabia. 4. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.924D/2017 la Dosarul nr. 2.542D/2017. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.924D/2017 la Dosarul nr. 2.542D/2017, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine că sintagma „îndeplineşte un act“, din cuprinsul textelor criticate, are în vedere o modalitate concretă de îndeplinire a atribuţiilor funcţionarului public, fiind necesar ca acesta să aibă capacitatea funcţională şi materială de a îndeplini un asemenea act. În ceea ce priveşte condiţia impusă de elementul material al acestei infracţiuni, se arată că este vorba despre o îndeplinire legală a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, urmând a fi îndeplinite şi celelalte condiţii ale normei de incriminare analizate, pentru ca aceasta să atragă răspunderea penală. Se susţine că textul criticat îndeplineşte cerinţa previzibilităţii. Referitor la critica potrivit căreia nu sunt exceptate, în mod expres, de la incidenţa dispoziţiilor criticate actele administrative normative, se susţine că aceasta nu poate fi reţinută şi că o astfel de critică a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţând Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, prin care s-a statuat că actele administrative cu caracter normativ nu pot fi exceptate de la aplicarea textului criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 20 septembrie 2017 şi din 16 noiembrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 1.068/204/2016 şi nr. 523/213/2016, Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Corabia au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Eugen Eduard David şi de Alexandru Chirea în cauze având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, care fac referire la îndeplinirea unui act administrativ, raportate la actele prin care sunt acordate ajutoarele de urgenţă, sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care funcţionarul public se situează în sfera ilicitului penal de fiecare dată când participă la luarea unei decizii prin care acordă un ajutor de urgenţă. Totodată, se susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, întrucât discriminează funcţionarii publici care au rude şi afini în unitatea administrativ-teritorială în care au fost aleşi. Se arată că, potrivit textelor criticate, primarul are dreptul să acorde ajutoare de urgenţă rudelor şi afinilor peste gradul al doilea, dar nu şi părinţilor sau socrilor aflaţi în stare de necesitate. Se susţine că dispoziţiile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt defectuos redactate, sintagmele „îndeplineşte un act“ şi, respectiv, „a îndeplinit un act“, din cuprinsul acestora, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Pentru acest motiv, se susţine că textele criticate contravin standardelor de calitate a legii, ce rezultă din prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), dar şi principiului legalităţii incriminării, reglementat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015. 9. Se susţine, de asemenea, că prevederile art. 301 alin. (2) din Codul penal nu fac distincţie clară între actele administrative ce nu au caracterul unui act normativ şi actele administrative normative, care pot fi legi, ordonanţe ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului, hotărâri ale consiliului judeţean şi hotărâri ale consiliului local sau alte forme de acte normative consacrate de legislaţia în vigoare. Pentru acest motiv, se arată că prevederile legale criticate au un caracter ambiguu, ce determină aplicarea pedepsei penale prevăzute la art. 301 alin. (1) din Codul penal în cauze ce intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol. În acest sens se susţine că hotărârile consiliului local sunt acte administrative cu caracter normativ, întrucât conţin reguli generale, de aplicabilitate repetată, obligatorii şi executorii, ale căror destinatari sunt un număr nedeterminat de persoane, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate fiind vorba de emiterea unei hotărâri a consiliului local în vederea aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Se arată că, potrivit art. 115 alin. (7) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, hotărârile primarului, hotărârile consiliului judeţean şi cele ale consiliului local sunt acte normative cu caracter administrativ supuse controlului de legalitate al instanţelor de contencios administrativ, motiv pentru care se încadrează în excepţia reglementată la art. 301 alin. (2) din Codul penal. Se susţine că acest caracter echivoc al textului criticat duce la tragerea la răspundere penală, în mod discreţionar, a unor persoane care au săvârşit faptele prevăzute la art. 301 alin. (1) din Codul penal cu prilejul emiterii, aprobării sau adoptării unor acte normative. Se arată că, aşa fiind, textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate referitoare la calitatea legii şi la dreptul la un proces echitabil. Se susţine, de asemenea, că textul criticat contravine prevederilor art. 36 alin. (1) şi ale art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 10. Se face trimitere la situaţia de fapt şi se arată că în una dintre cauzele în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate autorul acesteia este judecat pentru săvârşirea a şapte infracţiuni de conflict de interese, prin acordarea de ajutoare de urgenţă mamei, soacrei şi cumnatei sale. Se face referire la definiţia actului administrativ şi la cea a actului normativ, astfel cum acesta din urmă este reglementat la art. 80 din Legea nr. 24/2000 şi se susţine că hotărârea consiliului local este un act normativ, iar dispoziţiile emise în aplicarea acesteia, cum sunt şi cele date în vederea acordării ajutoarelor de urgenţă, au acelaşi caracter, de act normativ. Or, în aceste condiţii, se susţine că textele criticate nu îi sunt aplicabile autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Judecătoria Câmpina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că, de altfel, argumentele aduse în motivarea acesteia vizează, în mod special, fondul cauzei, şi doar în subsidiar constituţionalitatea textelor criticate. 12. Judecătoria Corabia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia acesteia. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi nr. 88 din 23 februarie 2016. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 253^1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autorii critică, în realitate, prevederile art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: - Art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă.“ – Art. 301 alin. (1) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“ 18. Prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „raporturi comerciale“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. 19. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, infracţiunea reglementată la art. 301 din Codul penal a fost modificată prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017. Însă, având în vedere că faptele de conflict de interese ce fac obiectul cauzelor penale în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 193/2017, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal în forma lor anterioară modificării mai sus menţionate. 20. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 cu privire la statul român, ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 34 cu privire la dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 120 referitor la principii de bază şi ale art. 121 cu privire la autorităţile comunale şi orăşeneşti, precum şi prevederilor art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul al un proces echitabil şi la principiul legalităţii incriminării. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 113, s-a reţinut că dispoziţiile alin. (2) al art. 301 din Codul penal stabilesc o condiţie negativă, şi anume că dispoziţiile incriminatoare de la alin. (1) al aceluiaşi articol nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative. S-a constatat, totodată, că, în justificarea acestei condiţii negative, în doctrină se arată că raţiunea acestei formulări a fost aceea de a evita riscul pentru legiuitor să fie acuzat de conflict de interese, în condiţiile în care actele normative emise, aprobate sau adoptate produc, de regulă, efecte asupra tuturor persoanelor, fiind astfel posibil ca şi persoane apropiate emitenţilor actului normativ să beneficieze de acele acte. 22. Curtea constată, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, prin „act normativ“ se înţelege actul emis sau adoptat de o autoritate publică, având aplicabilitate generală. De asemenea, cap. IX din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reglementează norme cu privire la actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, arătând, la art. 80 al aceleiaşi legi, că actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale. 23. Având în vedere prevederile legale anterior invocate, jurisprudenţa Curţii Constituţionale oferă criterii pentru a distinge între actele administrative cu caracter normativ şi cele cu caracter individual. 24. Astfel, prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 633, şi Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, precitată, paragraful 111, Curtea a reţinut că tocmai caracterul de generalitate al actului normativ, aplicabilitatea sa asupra unui număr nedefinit de persoane, distinge actul normativ de actul individual, singurul care poate fi susceptibil de a produce foloase, avantaje, ajutor, în sensul prevăzut de legea penală. De asemenea, prin Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2018, paragraful 68, Curtea Constituţională a statuat că numai adoptarea actelor cu caracter individual este vizată de legea penală, în sensul că numai acestea pot realiza elementul material al unei infracţiuni date. Totodată, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 62, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineşte atât prin formă, cât şi prin conţinut, legea în sens larg, deci cuprinzând şi actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material. 25. Având în vedere dispoziţiile legale şi jurisprudenţa mai sus invocate, Curtea reţine că există criterii bine determinate pentru a deosebi actele normative de cele administrative, precum şi pentru a distinge între actele administrative cu caracter normativ şi actele administrative cu caracter individual. Încadrarea în categoriile anterior menţionate a unor acte administrative emise de autorităţi administrative, în cazuri concrete, constituie însă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, domeniu ce aparţine sferei competenţei instanţelor judecătoreşti. 26. Analizând prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia, trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de conflict de interese, sunt, în realitate, nemulţumiţi de încadrarea dată de organele judiciare unor dispoziţii emise în calitate de primar, referitoare la acordarea unor ajutoare de urgenţă unor rude şi afini de gradul întâi şi de gradul doi, în condiţiile în care dispoziţiile anterior menţionate au ca temei prevederile art. 28 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, respectiv de încadrarea dată de organele judiciare, prin rechizitoriu, unei hotărâri a consiliului local, elaborată în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. 27. În aceste condiţii, autorii susţin că textele criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care actele pe care le-au emis nu sunt exceptate de la aplicarea celor două norme de incriminare a conflictului de interese criticate în prezenta cauză. 28. Aceasta nu este însă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, argumentele formulate în susţinerea excepţiei vizând, mai degrabă, interpretarea textului criticat de către organele judiciare, în scopul încadrării faptelor reţinute în sarcina sa, conform prevederilor art. 301 alin. (1) din Codul penal sau potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol şi, respectiv, conform art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 sau potrivit alin. 2 al art. 253^1 anterior referit. Or, activitatea de interpretare şi aplicare a legii, în fiecare caz în parte, reprezintă atribuţia organelor judiciare, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Eugen Eduard David în Dosarul nr. 1.068/204/2016 al Judecătoriei Câmpina şi Alexandru Chirea în Dosarul nr. 523/213/2016 al Judecătoriei Corabia. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Câmpina şi Judecătoriei Corabia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
