Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Ionuţ Sasu în Dosarul nr. 6.646/2/2011*/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.950D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 31 martie 2022 şi Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.646/2/2011*/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicată de petentul Ionuţ Sasu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unor încheieri de şedinţă şi a unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă contestaţia cu privire la măsura de schimbare a aprecierii anuale (2010) acordate de structura de protecţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi la anularea măsurilor şi a actelor administrative ale Serviciului de Protecţie şi Pază, inclusiv a celor premergătoare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece avocatul este scos din rândul subiecţilor de drept care au acces la informaţiile clasificate fără îndeplinirea cerinţelor legale, în general în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care fac parte. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 182/2002 sunt în deplin acord cu prevederile art. 1, 20, 21, 24, 31 şi 53 din Constituţie, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii.(2) Pentru candidaţii la funcţii publice ce implică lucrul cu asemenea informaţii, precum şi competenţa de a autoriza accesul la astfel de informaţii, verificarea este anterioară numirii în acele funcţii şi se solicită obligatoriu de autoritatea de învestire.(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorităţii Naţionale de Securitate, care gestionează informaţii NATO, potrivit echivalenţelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.(4) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Preşedintele României; b) prim-ministru; c) miniştri; d) deputaţi; e) senatori; f) judecători; g) procurori; h) magistraţi-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în concordanţă cu atribuţiile specifice, sunt îndreptăţiţi să aibă acces la informaţiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoştinţă de responsabilităţile ce le revin privind protecţia informaţiilor clasificate şi au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).(5) Pentru judecători, procurori şi magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedura internă prevăzută la alin. (4) se stabileşte prin regulament elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii şi avizat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat." 11. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 182/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 2 septembrie 2022, Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2022, Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022, sau Decizia nr. 456 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2012). 13. Curtea a reţinut că scopul Legii nr. 182/2002, enunţat în art. 1 al acesteia, este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii, iar protejarea acestor informaţii se face prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor. Art. 15 lit. b) din aceeaşi lege defineşte termenul „informaţii clasificate“ ca fiind informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar putea produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 stabileşte că accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege, ceea ce este în deplin consens cu prevederile art. 31 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze (...) securitatea naţională“, iar art. 3 din Legea nr. 182/2002 care statuează că nicio prevedere a acestui act normativ nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii, este în concordanţă cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, precum şi cu prevederile în materie din documentele internaţionale (Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004). 14. Referitor la critica de neconstituţionalitate susţinută, în esenţă, din perspectiva îngrădirii accesului nelimitat şi necondiţionat al avocatului/părţii la documentele clasificate folosite ca mijloace de probă într-un litigiu, prin prisma pretinsei încălcări a prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea a observat că dispoziţiile de lege criticate cuprinse în Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaţilor la informaţiile clasificate ce constituie secret de stat şi, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condiţiile Legii nr. 182/2002 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002. În acest sens, Legea nr. 182/2002 prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informaţiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, dispoziţii care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeaşi lege, în domeniul informaţiilor secrete de serviciu. La rândul său, anexa la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 prevede, la art. 33, că accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Ambele acte normative antereferite reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informaţii. Or, toate aceste dispoziţii legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare şi avocaţilor, accesul la toate informaţiile de care au nevoie pentru a-şi exercita rolul legal în cadrul procesului, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind, astfel, garanţii ale dreptului la apărare, ale accesului la justiţie şi ale dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, Decizia nr. 751 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008). 15. Reglementarea strictă a accesului la informaţiile clasificate, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, nu are ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la informaţii esenţiale pentru soluţionarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict - interesul particular, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societăţii, bazat pe nevoia de apărare a securităţii naţionale - coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacţie ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanţa sa. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2022, paragraful 20). 16. De altfel, Curtea a constatat că soluţia contrară celei prevăzute de textul criticat, constând în accesul la informaţiile clasificate ce constituie secret de stat şi, respectiv, secret de serviciu al avocaţilor, în condiţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breşe în sistemul naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, respectiv a unei categorii profesionale care ar avea acces la astfel de informaţii în mod excedentar, peste nevoile ce rezultă din fiecare cauză penală în care avocaţii desfăşoară activităţi de asistenţă şi reprezentare (Decizia nr. 287 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 26 iunie 2020). Un raţionament juridic similar a fost realizat de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că, din raţiuni ce ţin de oportunitate, nu toţi angajaţii unei instituţii trebuie să obţină certificate de securitate şi că, în caz contrar, există riscul afectării sistemului naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specifică actului de justiţie, nu poate fi acoperită prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. 17. Totodată, Curtea a învederat că este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. 18. Însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi, inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil, pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale. Reglementarea mai strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, precum şi a unor proceduri de verificare, control şi coordonare a accesului la aceste informaţii, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale (Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008 şi Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, precitate). 19. De asemenea, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, paragrafele 70 şi 71, Curtea a statuat că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict - cel public, general, al statului, referitor la protejarea informaţiilor de interes pentru securitatea naţională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual -, astfel încât, prin soluţia pe care o pronunţă, să asigure un just echilibru între cele două. Aşadar, Curtea a apreciat că protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului şi faţă de garanţiile dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor din procesul penal, decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informaţie poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real şi justificat de protecţie a unui interes legitim privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau siguranţa naţională, decizia de refuz al accesului la informaţiile clasificate aparţinând întotdeauna unui judecător. 20. Or, există situaţii în care publicitatea anumitor informaţii poate produce consecinţe negative asupra intereselor statului, a instituţiilor sau a autorităţilor acestuia sau chiar a persoanelor juridice de drept privat, astfel că se impune păstrarea acestora într-un regim clasificat, accesul la conţinutul unor asemenea informaţii fiind permis, în condiţiile legii, doar unei categorii restrânse de persoane şi numai în măsura necesităţii de a cunoaşte, iar, potrivit Legii nr. 182/2002, accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege. 21. Totodată, prin Decizia nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, Curtea a arătat că aceste norme sunt în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 9 februarie 1995, pronunţată în Cauza Vereniging Weekblad Bluf împotriva Olandei, paragraful 28, a precizat că accesul la informaţiile publice poate fi îngrădit pentru protejarea interesului naţional, în conformitate cu prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din care rezultă că îngrădirile libertăţii de informare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie prevăzute de lege; b) să aibă un scop legitim; c) să fie necesare într-o societate democratică. Or, cu acel prilej, Curtea a observat că îngrădirile aduse accesului la informaţii sunt prevăzute de lege - Legea nr. 182/2002 -, au un scop legitim - protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii, prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor - şi sunt necesare într-o societate democratică. 22. Faţă de această împrejurare, raportat la dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, ce prevăd drepturi şi libertăţi a căror exercitare are loc în limitele şi în condiţiile legii, pentru identitate de raţiune sunt avute în vedere considerentele Deciziei nr. 163 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009, care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză şi prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informaţiile clasificate nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în acord cu normele din Legea fundamentală invocate. 23. Având în vedere considerentele mai sus menţionate, Curtea a constatat că soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile legale criticate se integrează în cadrul normativ de protecţie a informaţiilor clasificate, înscriindu-se în marja de apreciere pe care statul o are în reglementarea acestei materii (a se vedea şi Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022, paragrafele 28 şi 29). 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi motivele care au stat la baza acestora îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Sasu în Dosarul nr. 6.646/2/2011*/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
