Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, excepţie ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.909D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, în realitate, criticile formulate vizează aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, a căror soluţionare revine instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 10.270 din 17 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 37.404/325/2019, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010. Excepţia a fost ridicată de Marius Sabin Miron într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal privind constatarea şi sancţionarea unei contravenţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate referitoare la atribuţia poliţiei locale de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, cu dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar, permit crearea unor „superpoliţisti“, în raport cu angajaţii Poliţiei Române şi nu numai, situând poliţiştii locali deasupra oricăror alte legi. Se susţine că nu toţi poliţiştii, angajaţi ai Serviciului rutier sau ai Poliţiei Române, au competenţă de poliţişti rutieri. În schimb, prin interpretarea eronată a art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, tuturor poliţiştilor locali li se permit controlul şi aplicarea de sancţiuni cu privire la încălcarea regimului circulaţiei pe drumurile publice. 6. Se mai susţine că aplicarea sancţiunii ridicării vehiculelor este strict reglementată, fiind doar în sarcina Poliţiei Rutiere, nu a poliţiei locale, sens în care sunt invocate dispoziţiile art. 64 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 96 şi ale art. 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 203^1-203^4 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, modificat şi completat prin Hotărârea Guvernului nr. 965/2016. Însă, prin interpretarea forţată a textului de lege criticat, poliţiştii locali, de la oricare birou sau serviciu, aplică abuziv art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, aplicând amenzi şi dispunând ridicarea autovehiculelor. În opinia autorului excepţiei, aplicarea unor asemenea sancţiuni de un poliţist local este realizată de o persoană fără studii de specialitate şi fără competenţe dovedite prin parcurgerea unor examene de angajare. 7. Autorul excepţiei arată că măsura ridicării autoturismului determină deposedarea temporară de bun, fiind astfel afectat şi dreptul de proprietate. 8. În plus, autorul excepţiei arată că a fost sancţionat de mai multe ori (prin amendă, prin preţul plătit pentru tractare, prin preţul taxiului care l-a transportat), chiar dacă avea afişat în parbriz talonul de persoană cu handicap. Totodată, se susţine că operaţiunile de constatare şi completare a dispoziţiei de ridicare a maşinii au fost efectuate de o persoană, angajată a poliţiei locale, iar procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit de o altă persoană, tot angajată a poliţiei locale, ceea ce contravine legii. 9. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, câtă vreme textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă, în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora. Nu se poate reţine o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietare nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Este vorba doar de o limitare a posesiei şi folosinţei, ce are un caracter temporar, până la achitarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea autovehiculului. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 8 mai 2014, care au următorul cuprins: "În domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are următoarele atribuţii: (...); h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar;." 14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul acesteia contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 50 privind dreptul persoanelor cu handicap la protecţie specială şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată prin Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, prin care se stabileşte atribuţia poliţiei locale de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, reprezintă opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte instituirea cadrului necesar pentru buna şi fluenta desfăşurare a traficului rutier. 16. Curtea reţine, de asemenea, că prevederile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, analizând critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 în raport cu normele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea a reţinut că textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora. 17. Curtea a mai constatat că nu poate reţine critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Astfel, în cauză, nu se pune problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa, rămânând neafectată prerogativa dispoziţiei, care este de esenţa dreptului de proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei şi folosinţei este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staţionat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, măsura ridicării vehiculului staţionat neregulamentar reprezintă o sancţionare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la oprirea, staţionarea sau parcarea vehiculelor. 18. Aşadar, având în vedere scopul urmărit, mijloacele folosite, precum şi existenţa unui just echilibru între interesele individuale şi cele generale, Curtea a constatat că prin textele legale criticate legiuitorul a reglementat o limitare rezonabilă a atributelor de posesie şi folosinţă ale dreptului de proprietate, ceea ce reprezintă o expresie a textului constituţional referitor la competenţa legiuitorului de a stabili limitele dreptului de proprietate privată. 19. Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză. 20. Distinct de aceste considerente, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 şi 52 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu îngrădesc dreptul persoanei vătămate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale. Astfel, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la circulaţia pe drumurile publice, contravenientul poate depune plângere la judecătorie, în condiţiile prevăzute de art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. 21. Referitor la ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar în situaţiile prevăzute la art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, Curtea observă că această măsură se poate dispune de poliţistul local, potrivit regulilor cuprinse în procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de art. 203^1-203^4 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. II din Hotărârea Guvernului nr. 965/2016 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, potrivit cărora: „Procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi de poliţistul local în situaţiile prevăzute la art. 7 lit. h) şi k) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“). Astfel, ridicarea vehiculului se dispune, în scris, prin dispoziţia de ridicare a poliţistului local. Dispoziţia de ridicare are natura juridică a unui act administrativ, care poate fi supus controlului judecătoresc, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. 22. În consecinţă, întrucât persoana vătămată beneficiază de accesul la justiţie în faţa unei instanţe judecătoreşti, independente şi imparţiale, precum şi de garanţiile desfăşurării unui proces echitabil, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 21 şi 52 din Constituţie. 23. Referitor la invocarea încălcării art. 16, 20 şi 50 din Constituţie, precum şi a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată prin Legea nr. 221/2010, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu afectează sub niciun aspect dreptul persoanelor cu dizabilităţi la protecţie specială şi nici nu conţin norme contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 24. Cât priveşte aspectele referitoare la evaluarea circumstanţelor de fapt ale cauzei şi la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către poliţia locală, Curtea precizează că soluţionarea acestora nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
