Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Piscicola Sarinasuf - S.R.L. din comuna Murighiol, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 288/36/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.806D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.281/CA din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 288/36/2017, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Piscicola Sarinasuf - S.R.L. din comuna Murighiol, judeţul Tulcea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt contrare accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil din perspectiva egalităţii armelor, întrucât consacră numai pentru recurent posibilitatea de a-şi valorifica susţinerile formulate prin cererea de recurs şi omise de instanţă, fiind deschisă calea contestaţiei în anulare doar pentru una dintre părţi. Raportat la speţă, se învederează faptul că prin dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă s-au avut în vedere ipotezele în care recurentului nu i s-a acordat satisfacţie echitabilă şi i s-a respins recursul sau i s-a admis doar în parte, iar instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele, context în care este pus întro situaţie dezavantajoasă intimatul căruia, ca urmare a admiterii recursului părţii adverse, i se respinge acţiunea, dar nu i se deschide calea contestaţiei în anulare atunci când apărările sale nu au fost analizate. Or, dreptul de a invoca omisiunea cercetării motivelor este un drept garantat pentru ambele părţi, iar această omisiune nu poate avea relevanţă diferită în funcţie de calitatea părţilor de natură a justifica o cale de atac doar pentru recurent. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil din perspectiva egalităţii armelor în ceea ce priveşte obligaţia instanţelor de a proceda la examinarea tuturor argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor. 6. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Motivele contestaţiei în anulare cuprinse în prevederile criticate oferă exclusiv recurentului posibilitatea de reexaminare a motivelor de recurs care nu au fost cercetate din omisiune. Faptul că legiuitorul a apreciat că motivul de contestaţie în anulare în discuţie este pus doar la dispoziţia recurentului nu determină neconstituţionalitatea textului de lege. De altfel, contestatorul din speţă critică, în realitate, modul de soluţionare a cererii sale de către instanţa de recurs şi nu invocă omisiuni în cercetarea recursului, ci omisiuni în cercetarea acţiunii, respectiv faptul că nu au fost luate în considerare apărări susţinute cu prilejul rejudecării. Prin urmare, se solicită lărgirea sferei subiecţilor activi ai contestaţiei în anulare în care să fie cuprinşi şi intimaţii nemulţumiţi de soluţia instanţelor de recurs dată cu prilejul rejudecării, aspect ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, aceasta, potrivit jurisprudenţei sale, nefiind în măsură să aducă modificări normelor legale în sensul solicitat de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; [...]." 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie sunt menţionate şi prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţii constituţionale şi critici parţial similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1207 din 10 decembrie 2020, sau Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 503 din Codul de procedură civilă, care reglementează obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, sunt constituţionale. 13. Cu privire la contestaţia în anulare, instanţa de contencios constituţional a reţinut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere înseşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată, context în care Curtea a arătat că sunt prevăzute două categorii de contestaţii în anulare, calificate în funcţie de tipul hotărârilor judecătoreşti şi de motivele exercitării acestora, respectiv contestaţia în anulare obişnuită, de drept comun, şi contestaţia în anulare specială (Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, paragraful 14). 14. Astfel, reglementată prin art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare obişnuite, de drept comun, are ca obiect hotărârile definitive, care pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. În ceea ce priveşte contestaţia în anulare specială, Curtea a observat că aceasta este reglementată la art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care statuează că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Prin urmare, prin art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare speciale pentru hotărârile instanţei de recurs şi, în condiţiile prevăzute la art. 503 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I pct. 59 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, aceasta se aplică în mod corespunzător şi hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. 15. Cu privire la susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat nu îi permite unei părţi să atace cu contestaţie în anulare hotărârea instanţei de recurs, întrucât nu a avut calitatea de recurent, Curtea, prin Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, paragraful 14, a reţinut că recurentul este singurul care are interesul de a ataca pe calea contestaţiei în anulare specială hotărârea pronunţată în recurs, pentru motivul că instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate. Altfel s-ar ajunge în situaţia în care intimatul ar susţine, contrar propriilor interese, motivele invocate de recurent în cererea sa (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 572 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau Decizia nr. 646 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 31 iulie 2012). De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129, care prevede că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. 16. Prin urmare, Curtea a constatat că reglementarea legală criticată constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces, nefiind de natură a îngrădi drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor sau egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 18. Distinct de acestea, Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate, autoarea acesteia doreşte şi completarea normelor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, în virtutea cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, în sensul extinderii sferei subiecţilor activi ai contestaţiei în anulare şi a motivelor ce pot conduce la invocarea acestei căi de atac extraordinare. Or, acest aspect nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională nu are competenţa de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigenţele constituţionale şi să constate constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestora (în acest sens a se vedea Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, paragraful 27). 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Piscicola Sarinasuf - S.R.L. din comuna Murighiol, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 288/36/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
