Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Victor Cuzic în Dosarul nr. 858/39/2015 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.873D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 858/39/2015, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost invocată de reclamantul Victor Cuzic, în cadrul acţiunii de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Dispoziţiei de imputare din 14 august 2015 şi a Adresei din 9 octombrie 2015, emise de Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentală, „prin aceea că deleagă unui membru al Guvernului atribuţia de a reglementa cercetarea asupra pagubelor patrimoniale produse în exerciţiul activităţii de funcţionar public cu statut special, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică, şi nu respectă cerinţele de stabilitate şi previzibilitate impuse de textul constituţional“. De asemenea susţine că prevederile de lege criticate contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât răspunderea patrimonială a unui funcţionar public cu statut special ar trebui reglementată prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului justiţiei. Astfel, răspunderea patrimonială, conform cap. VI din Legea nr. 293/2004, are legătură cu modul de executare a raportului de serviciu. În condiţiile angajării acesteia, este afectată executarea raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, atât timp cât implică stabilirea vinovăţiei acestuia, raport de serviciu care trebuie reglementat prin lege organică, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. Prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a constatat că prevederile referitoare la atragerea răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici cu statut special sunt neconstituţionale, atât timp cât nu sunt reglementate prin lege organică. Considerentele de la paragraful 15 al acestei decizii sunt valabile şi în cazul prevederilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004. Reguli esenţiale în materia efectuării cercetării prealabile, precum stabilirea compunerii comisiei de cercetare, atribuţiile şi activitatea comisiei de cercetare, modul de sesizare şi procedura de lucru a comisiei, precum şi actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, nu sunt reglementate prin lege organică. În ce priveşte momentul constatării pagubei, autorul excepţiei susţine că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013, emis în baza art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, s-au adus completări esenţiale la lege, completări care nu se regăsesc în textul legii organice. Se fac distincţii artificiale, fără suport semantic, între „momentul luării la cunoştinţă despre pagubă“ şi „momentul constatării pagubei“, de natură a atrage prelungirea duratei cercetării administrative şi de a eluda principiul soluţionării cu celeritate a sesizărilor îndreptate împotriva funcţionarilor publici. Cât priveşte actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, autorul excepţiei susţine că Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013 prevede o extindere a termenelor de emitere care pot provoca o prelungire esenţială a cercetării administrative, de peste 8 luni, neprevăzuta de nicio lege organică. 6. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016, prin care Curtea Constituţională a reţinut că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt prevăzute în art. 76 din Legea nr. 293/2004. Prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază procedura stabilirii răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, iar nu aspecte esenţiale privind statutul acestora. De asemenea, Curtea a stabilit că, în cauză, nu pot fi reţinute considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, consideră că prevederile legale criticate nu aduc atingere art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, modalitatea de reglementare încadrându-se în marja de apreciere a legiuitorului şi în dreptul său de a delega în mod expres reglementarea anumitor aspecte, mai ales a celor de natură organizatorică, prin acte administrative de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniştrilor). Conform metodologiei ordonate de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 şi aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013, răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special se angajează dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) există o pagubă reală şi certă, determinată cantitativ şi valoric; b) paguba s-a produs printr-o faptă cu caracter ilicit săvârşită de către un funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, constând în încălcarea ori neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu ce îi reveneau prin actele normative în vigoare, regulamente sau fişa postului; c) încălcarea ori neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu stabilite prin actele normative în vigoare, regulamente sau fişa postului s-a produs cu vinovăţie; d) între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate; e) cel vinovat avea calitatea de funcţionar public cu statut special în sistemul administraţiei penitenciare la data săvârşirii faptei cu caracter ilicit. Conform aceleiaşi metodologii, existenţa faptei, a pagubei produse, a vinovăţiei persoanei, a legăturii de cauzalitate şi a celorlalte elemente care angajează răspunderea patrimonială se stabilesc în urma unei cercetări administrative, efectuate de către o comisie constituită din dispoziţia conducătorului instituţiei. Cu ocazia cercetării administrative este necesară chemarea în vederea ascultării, a persoanei cercetate, în legătură cu producerea pagubei, aceasta putând da explicaţii scrise. Pe baza dosarului cercetării administrative, conducătorul instituţiei sau, după caz, conducătorul ierarhic superior acestuia poate hotărî obligarea persoanei vinovate la acoperirea pagubei. În acest sens este emisă dispoziţia de imputare în termen de maximum 30 zile de la data la care comisia de cercetare administrativă înregistrează procesul-verbal ce consemnează rezultatul cercetării administrative. Pe de altă parte, conducătorul ierarhic superior poate hotărî scăderea din evidenţa financiar-contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea patrimonială, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior. Aşadar, instituţia răspunderii patrimoniale este reglementată la nivel primar, prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ, doar aspecte specifice emiterii dispoziţiei de imputare şi semnării angajamentului de plată, de natură administrativă, fiind detaliate prin ordinul ministrului justiţiei. Totodată, instanţele de contencios administrativ au competenţa de a aprecia asupra conformităţii cu legea a metodologiei aprobate prin ordinul ministrului justiţiei, iar atunci când constată că dispoziţiile acesteia contravin legii, pot dispune anularea acestora. În final se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 239 din 19 aprilie 2016. 9. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 576 din 12 iulie 2016. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Administraţia Naţională a Penitenciarelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014, având următorul conţinut: „Repararea pagubelor aduse Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor de penitenciare în situaţiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. Împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii. Dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“ Dispoziţiile art. 76 alin. (1), la care fac referire dispoziţiile de lege criticate, au următorul cuprins: „Răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se angajează în următoarele situaţii: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea se invocă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie, privind protecţia proprietăţii private. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j), prin Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, şi prin Decizia nr. 576 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 6 septembrie 2016. 15. Prin Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016, paragrafele 19-23, Curtea a reţinut că art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi, astfel, reprezintă un aspect al statutului acestor funcţionari publici. Art. 76 alin. (1) enumeră situaţiile în care se angajează această formă de răspundere a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit. Alin. (2) al art. 76 din aceeaşi lege prevede că repararea pagubelor se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei“. Totodată, art. 76 alin. (2) prevede că, împotriva dispoziţiei de imputare, personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii, iar dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. 16. La paragraful 14 al Deciziei nr. 576 din 12 iulie 2016, Curtea a constatat că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cum sunt: situaţiile în care se angajează răspunderea patrimonială, organul care poate dispune angajarea acestei răspunderi, actul prin care se dispune angajarea răspunderii patrimoniale, termenul în care se poate emite dispoziţia de imputare, modalitatea de contestare a dispoziţiei de imputare, termenul de prescripţie a dreptului de a emite dispoziţia de imputare sunt prevăzute în art. 76 din Legea nr. 293/2004. Astfel, potrivit dispoziţiilor de lege criticate - art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, repararea pagubei se dispune prin emiterea dispoziţiei de imputare sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei“. În acest sens a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 31 mai 2013. Aşadar, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază procedura stabilirii răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, iar nu aspecte esenţiale privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Totodată, aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin art. 76 din Legea nr. 293/2004. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin Legea nr. 293/2004, iar prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază doar procedura privind stabilirea acestei forme de răspundere, Curtea a constatat că susţinerile autorilor excepţiei privind încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie sunt neîntemeiate. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Având în vedere aceste argumente, nu pot fi reţinute, în cauză, considerentele Deciziei nr. 803 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 sunt neconstituţionale. 19. Cât priveşte criticile referitoare la dispoziţiile Ordinului ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, deoarece instanţele de contencios administrativ au competenţa de a aprecia asupra conformităţii cu legea a metodologiei aprobate prin ordinul ministrului justiţiei, iar nu Curtea Constituţională. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Cuzic în Dosarul nr. 858/39/2015 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
