Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica - S.A. (S.P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A.) din Bucureşti, în Dosarul nr. 470/103/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.212D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Laura Câmpureanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.409D/2019, nr. 3.461D/2019 şi nr. 44D/2020, care au un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de aceeaşi autoare - Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica - S.A. (S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.) din Bucureşti, în dosarele nr. 825/117/2019, nr. 475/101/2019 şi nr. 537/107/2019 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal efectuat în dosarele Curţii Constituţionale mai sus menţionate, răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Laura Câmpureanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare. Lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.212D/2019, nr. 3.409D/2019, nr. 3.461D/2019 şi nr. 44D/2020, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.409D/2019, nr. 3.461D/2019 şi nr. 44D/2020 la Dosarul nr. 2.212D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aceasta susţine că dispoziţiile criticate din Legea nr. 94/1992 sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează că noţiunile de „legalitate“ şi „regularitate“ a unei operaţiuni, în sensul acesteia de act juridic, includ şi o componentă de oportunitate economică, o astfel de interpretare neputând fi permisă, din punctul său de vedere. Învederează că prin Constituţie sunt garantate accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă şi libertatea comerţului, iar consecinţa juridică imediată şi directă a libertăţii economice este tocmai libertatea de a contracta, consacrată de altfel şi de Codul civil. Cu alte cuvinte, statul are obligaţia să asigure libertatea economică şi a comerţului, dar şi componenta acesteia de libertate de a contracta. Subliniază că, într-adevăr, această libertate nu este una absolută, ea permite limitări, însă acestea trebuie să fie nediscriminatorii, justificate de un interes general şi proporţionale cu scopul care le-a determinat. Apreciază, astfel, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 94/1992 sunt neconstituţionale, în măsura în care se consideră că oportunitatea economică de a încheia, de a determina conţinutul şi de a executa o operaţiune, în sensul acesteia de act juridic, ar fi circumscrisă noţiunilor de „regularitate“ şi „legalitate“ a unei operaţiuni. Susţine că nu poate fi permis ca această oportunitate economică să atragă măsuri de stabilire şi de recuperare a unui presupus prejudiciu cauzat de această pretinsă inoportunitate, şi nu de legalitate şi regularitate. O astfel de interpretare, în accepţiunea sa, ar permite Curţii de Conturi să intervină în sensul de a modifica acte juridice încheiate între entităţi publice sau private, pe de o parte, şi, pe de altă parte, să dispună măsuri şi sancţiuni cu privire la acestea. În concluzie, apreciază că interpretarea despre care s-a făcut vorbire ar determina o limitare neconstituţională a libertăţii economice şi este neconstituţională, în măsura în care dispoziţiile de lege criticate s-ar interpreta în sensul că oportunitatea sau, mai bine zis, inoportunitatea economică a unei operaţiuni se circumscrie noţiunilor de „regularitate“ şi „legalitate“ a acelei operaţiuni. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează interpretarea noţiunilor de „regularitate“ şi „legalitate“ din cuprinsul art. 2 lit. n) şi q) şi al art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, aspecte ce aparţin competenţei instanţei de fond. Pe fondul excepţiei, apreciază criticile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale,concretizată prin Decizia nr. 792 din 23 noiembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 10 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 470/103/2019, prin Sentinţa civilă nr. 7.467 din 5 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 825/117/2019, prin Sentinţa civilă nr. 8.651 din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 475/101/2019, şi prin Sentinţa civilă nr. 7.497 din 6 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 537/107/2019, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica - S.A. (S.P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A.) din Bucureşti, în cauze având ca obiect litigii cu Curtea de Conturi. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi q) din Legea nr. 94/1992 pot conduce la o limitare neconstituţională a libertăţii economice, în ipoteza în care s-ar interpreta că noţiunile de „legalitate“ sau „regularitate“ a unei operaţiuni includ şi oportunitatea economică de a încheia, de a determina conţinutul şi de a executa această operaţiune. Cu alte cuvinte, aceste texte din Legea nr. 94/1992 sunt neconstituţionale în ipoteza în care se consideră că inoportunitatea economică a unei operaţiuni poate cauza nelegalitatea sau iregularitatea acesteia. 10. De asemenea, susţine că art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este neconstituţional, în măsura în care se interpretează în sensul că pot fi dispuse măsuri de stabilire a întinderii şi recuperare a unui prejudiciu cauzat de inoportunitatea economică a unei operaţiuni, iar nu de legalitatea sau regularitatea acesteia. Consideră că o astfel de interpretare este neconstituţională, întrucât îi oferă dreptul Curţii de Conturi, ca exponent al puterii publice, să intervină în actele juridice dintre două entităţi publice sau private şi să dispună măsuri administrative sau sancţiuni în legătură cu aceste acte juridice, chiar dacă actele juridice s-au încheiat şi executat în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri, conform dispoziţiilor art. 1.969 din Codul civil. 11. Susţine, astfel, că o atare interpretare reprezintă o ingerinţă neconstituţională în libertatea economică, întrucât se aplică în mod discriminatoriu entităţilor publice sau de drept privat enumerate în art. 23 şi 24 din Legea nr. 94/1992, iar nu tuturor subiecţilor de drept; nu este justificată de un interes public, atât timp cât operaţiunea respectă cerinţele legale; şi nu este proporţională cu scopul Curţii de Conturi, astfel cum rezultă din art. 140 din Constituţie, din Legea nr. 94/1992 şi din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi. 12. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.212D/2019, apreciază că prevederile art. 2 lit. n) şi q) şi cele ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 sunt constituţionale. Instanţa susţine că dreptul autorităţii publice, în speţă Curtea de Conturi, de a stabili întinderea prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia în sarcina conducerii entităţii auditate nu încalcă accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă, dreptul la proprietate privată şi nici libertatea economică, iar restrângerea drepturilor reclamantei este proporţională cu situaţia care a determinat această măsură. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.409D/2019, nr. 3.461D/2019 şi nr. 44D/2020, apreciază că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 sunt constituţionale. Instanţa susţine că dreptul autorităţii publice, în speţă, Curtea de Conturi, de a stabili întinderea prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia în sarcina conducerii entităţii auditate nu încalcă accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă, dreptul la proprietate privată şi nici libertatea economică, iar restrângerea drepturilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este proporţională cu situaţia care a determinat această măsură. Instanţa susţine, de asemenea, că dispoziţiile legale care reglementează competenţa şi atribuţiile Curţii de Conturi, prin auditorii săi, permit aceste controale, nefiind afectată activitatea economică a reclamantei şi nici posibilitatea acesteia de a negocia, în limitele legii, aspectele în baza cărora îşi desfăşoară activitatea. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatei prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, care au următorul cuprins: - Art. 2: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] n) legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia; [...] q) regularitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte; [...];" – Art. 33 alin. (3): „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie“. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia formulează criticile de neconstituţionalitate din perspectiva unei posibile interpretări şi aplicări a textelor de lege criticate, contrară dispoziţiilor Legii fundamentale. Aşa fiind, aceasta solicită Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie prin care să statueze că interpretarea constituţională a art. 2 lit. n) şi q) din Legea nr. 94/1992 este aceea că oportunitatea economică nu reprezintă o componentă a legalităţii [art. 2 lit. n) din Legea nr. 94/1992] sau regularităţii [art. 2 lit. q) din Legea nr. 94/1992] unei operaţiuni, fiind, astfel, exceptată de la controlul Curţii de Conturi. De asemenea, învederează că interpretarea constituţională a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este în sensul că nu pot fi dispuse măsuri de stabilire a întinderii şi de recuperare a unui prejudiciu pretins a fi cauzat de inoportunitatea economică a unei operaţiuni, iar nu de nelegalitatea sau iregularitatea acesteia. Din această perspectivă, apreciază că sesizarea instanţei de contencios constituţional reprezintă singura posibilitate de interpretare a celor trei texte din Legea nr. 94/1992 şi de eliminare a posibilităţii de aplicare discreţionară a unor măsuri administrative care restrâng drepturile fundamentale ale entităţilor supuse controlului Curţii de Conturi. 20. În acest context, Curtea reţine că, într-adevăr, instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, că este competentă să sancţioneze neconstituţionalitatea unei interpretări pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce „deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări“. Curtea a statuat că are „competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei“. Cu toate acestea, Curtea a sancţionat neconstituţionalitatea unui text într-o anumită interpretare dată de instanţele judecătoreşti, în contextul în care a constatat că există o practică judiciară cvasiunanimă şi de durată - aparţinând inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -, care a dat textului valenţe neconstituţionale. În condiţiile în care acest criteriu nu a fost îndeplinit, Curtea Constituţională a apreciat că se pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind inadmisibilă. 21. Plecând de la aceste premise, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Curtea a statuat că este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a interpreta Constituţia, iar în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, pentru determinarea conţinutului normativ al normei supuse controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să ţină seama de modul în care aceasta este interpretată în practica judiciară. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative. Interpretarea astfel realizată indică instanţei constituţionale înţelesul normei juridice supuse controlului de constituţionalitate, obiectivizându-i şi circumscriindu-i conţinutul normativ. În vederea atingerii acestei finalităţi, interpretarea dată normelor juridice trebuie să fie una general acceptată, aceasta putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că în privinţa modului de interpretare a normelor juridice supuse controlului de constituţionalitate nu au fost pronunţate nici hotărâri prealabile şi nici hotărâri în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, care să contravină dispoziţiilor Legii fundamentale. 22. În acest context, faptul că, în practică, unele instanţe judecătoreşti interpretează, în mod izolat, dispoziţiile legale în sensul criticat de autoarea excepţiei şi pe această bază factuală se solicită Curţii Constituţionale pronunţarea unei decizii nu relevă decât o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar sau prin pronunţarea unui recurs în interesul legii. Controlul de constituţionalitate vizează conţinutul normativ al normei juridice, astfel cum acesta este stabilit printr-o interpretare generală şi continuă la nivelul instanţelor judecătoreşti, neputând fi efectuat asupra conţinutului normei juridice rezultat din interpretările izolate ale unor instanţe judecătoreşti. Prin urmare, controlul de constituţionalitate poate viza norma astfel cum aceasta este interpretată, în mod continuu, printr-o practică judiciară constantă, prin hotărâri prealabile şi prin hotărâri pronunţate în recursuri în interesul legii, atunci când acestea contravin dispoziţiilor Legii fundamentale. 23. Însă competenţa Curţii Constituţionale este, de asemenea, angajată atunci când există o practică judiciară divergentă şi continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigenţelor Constituţiei. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenţei Curţii Constituţionale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea a constatat că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc. 24. Aşadar, Curtea nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al unei reglementări o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar procedând într-o asemenea manieră Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 12 august 2020). 25. Prin urmare, prin prisma celor mai sus menţionate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 26. Distinct de cele mai sus precizate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 23 iunie 2016, şi Decizia nr. 792 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 11 martie 2022, decizii prin care Curtea a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi q) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica - S.A. (S.P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A.) din Bucureşti, în Dosarul nr. 470/103/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi în dosarele nr. 825/117/2019, nr. 475/101/2019 şi nr. 537/107/2019 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
