Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 542 din 14 septembrie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 542 din 14 septembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1192 din 16 decembrie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Elena Bădeanu în Dosarul nr. 235/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 547D/2018.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Banca Naţională a României, doamna consilier juridic Luiza Dolofan, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 583D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Gabriels Johan Patrick Gerard în Dosarul nr. 298/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Banca Naţională a României, doamna consilier juridic Luiza Dolofan, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.
    6. Reprezentantul Băncii Naţionale a României, precum şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
    7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 583D/2018 la Dosarul nr. 547D/2018, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei Băncii Naţionale a României, care arată că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, împrejurare faţă de care, în cauză, ar putea avea aplicabilitate excepţia puterii de lucru judecat a deciziilor instanţei de contencios constituţional. De asemenea, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, pentru considerentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 197 din 18 martie 2021. Depune concluzii scrise.
    9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care arată că în materie există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale şi nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea acesteia. În acest context, face precizarea că excepţia puterii de lucru judecat nu are înrâurire asupra deciziilor instanţei de contencios constituţional, această instituţie putând fi invocată în faţa instanţelor civile.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    10. Prin Decizia nr. 3.779 din 23 noiembrie 2017 şi prin Încheierea din 7 februarie 2018, pronunţate în dosarele nr. 235/1/2017 şi nr. 298/1/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Elena Bădeanu şi de Gabriels Johan Patrick Gerard în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 îngrădesc analizarea de către instanţa judecătorească a temeiniciei actului administrativ emis de Banca Naţională a României. Astfel, dacă actul administrativ este injust, acţiunea în justiţie este inutilă şi nu îşi atinge scopul, iar proporţionalitatea sancţiunii aplicate prin respectivul act nu poate fi analizată sau modificată pe calea controlului judiciar, instanţa judecătorească putând analiza doar aspectele privind nelegalitatea/legalitatea acestor acte administrative, nu şi pe cele cu privire la temeinicia sancţiunii aplicate unei persoane fizice. Prin urmare, dispoziţiile criticate instituie un cadru procesual discriminatoriu întrucât suprimă pentru o categorie de justiţiabili posibilitatea de a formula o cale de atac (recurs) efectivă. Deşi se are în vedere un asemenea demers, contestatorului îi este impusă hotărârea organului emitent, în speţă a Băncii Naţionale a României, indiferent de temeinicia sau netemeinicia acesteia, ceea ce este contrar art. 124 alin. (2) din Constituţie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un recurs efectiv.
    12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care au următorul cuprins:
    "(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte."

    18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) cu privire la criteriile de nediscriminare, ale art. 15 referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, ale art. 129 - Folosirea căilor de atac şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 14, ale art. 24 şi ale art. 26 în componenta privind egalitatea şi nediscriminarea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu prevederi constituţionale şi critici parţial similare, sens în care sunt Decizia nr. 197 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 23 august 2021, şi Decizia nr. 743 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Cu acele prilejuri, Curtea a observat că, potrivit alin. (2) al art. 275, hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României se poate ataca, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât partea interesată are la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Totodată, dispoziţiile criticate fac parte din partea I capitolul IX al titlului III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, capitol intitulat „Căi de contestare“, iar limitarea prevăzută de alin. (3) al art. 275 se referă strict la evaluările şi analizele calitative care au stat la baza emiterii actului administrativ şi este o limitare firească având în vedere statutul legal al Băncii Naţionale a României, de bancă centrală (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 743 din 13 septembrie 2007, precitată).
    21. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 18 martie 2021, precitată, paragraful 24, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie este asigurat chiar dacă este supus unor condiţionări legale, instanţa judecătorească de la cel mai înalt grad de jurisdicţie având posibilitatea să se pronunţe asupra legalităţii actelor adoptate de Banca Naţională a României, conform dispoziţiilor legale criticate şi ale Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 575/2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, context în care părţile interesate îşi pot formula apărările pe care le consideră necesare în virtutea dreptului la apărare.
    22. De asemenea, Curtea învederează faptul că principiul egalităţii în drepturi nu are semnificaţia omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999). În consecinţă, având în vedere că prevederile legale criticate sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, se constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) cu privire la criteriile de nediscriminare, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 148 cu privire la aplicabilitatea dreptului european în dreptul naţional, precum şi cele convenţionale menţionate prin prisma art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală nu sunt afectate de normele supuse controlului de constituţionalitate.
    23. Referitor la argumentele de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 52 din Constituţie, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, neîntemeiată. Prin critica de neconstituţionalitate se acreditează ideea că ar trebui să existe un control judecătoresc atât asupra legalităţii, cât şi asupra oportunităţii actului administrativ. Or, prevederile legale criticate nu fac decât să dea expresie procedurii de drept comun reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Practic, ceea ce se poate pune în discuţie este legalitatea, şi nu oportunitatea adoptării actului administrativ (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 197 din 18 martie 2021, precitată, paragraful 27 şi următoarele).
    24. De principiu, competenţa cercetării legalităţii actelor administrative aparţine instanţei de contencios administrativ, neexistând vreun mecanism de control al oportunităţii emiterii actului administrativ. Prin urmare, dacă legea permite realizarea unei anumite operaţiuni administrative în sensul în care o lasă în marja de apreciere a organului administrativ, nu poate fi pusă în discuţie cenzurarea oportunităţii aprecierii acestuia din urmă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2018, paragraful 81).
    25. Dacă însă organul administrativ acţionează cu exces de putere, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conferă persoanei vătămate dreptul de a contesta în justiţie actul astfel emis, art. 2 lit. n) din legea menţionată definind excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
    26. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că exigenţele statului de drept privesc scopurile majore ale activităţii statale, prefigurate în ceea ce îndeobşte este numit ca fiind domnia legii, sintagmă ce implică subordonarea statului faţă de drept, asigurarea acelor mijloace care să permită dreptului să cenzureze opţiunile politice şi, în acest cadru, să pondereze eventualele tendinţe abuzive, discreţionare ale structurilor etatice. Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea legilor şi a tuturor actelor normative cu aceasta, existenţa regimului de separaţie a puterilor publice, care trebuie să acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce exprimă voinţa generală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 70 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000).
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    28. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 din Constituţie, Curtea observă că, în prezenta cauză, acestea sunt menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate fără a se arăta însă în ce mod sunt afectate prin prevederile criticate, neputându-se deduce în mod rezonabil ce au în vedere autorii excepţiei, iar Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să şi răspundă. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerinţele privind motivarea excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi dezvoltate pe cale jurisprudenţială, spre exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
    29. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de Constituţie.
    30. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi, prin urmare, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Bădeanu şi de Gabriels Johan Patrick Gerard în dosarele nr. 235/1/2017 şi nr. 298/1/2017/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016