Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Florin Bledea în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.249D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în realitate, criticile formulate vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, ce sunt de competenţa instanţei de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Florin Bledea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă o serie de aspecte de fapt ale speţei şi menţionează că instanţele nu ţin cont de intenţia legiuitorului, procedând la aplicarea reglementării criticate în orice situaţie, în speţă fiind vorba despre iluminare şi semnalizare. În esenţă, susţine că reglementarea criticată nu îndeplineşte condiţiile de publicitate ale unei norme juridice, nefiind publică lista defecţiunilor pentru care a fost sancţionat, iar în acest fel consideră că îi este lezat dreptul la informare în ceea ce priveşte legislaţia, întrucât organele constatatoare aplică textul criticat în mod abuziv, pentru orice situaţii pe care le consideră defecţiuni, indiferent dacă au sau nu legătură cu sistemul de frânare sau cu mecanismul de direcţie, reglementat prin art. 102 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care face referire textul criticat. Autorul excepţiei mai susţine că prin formularea „defecţiuni tehnice, altele decât cele prevăzute“ se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide după bunul plac dacă anumite aspecte sunt defecţiuni tehnice sau nu, iar în acest mod agenţii constatatori pot adăuga la lege aspecte pe care ei le consideră „alte defecţiuni“ fără a exista o listă a defecţiunilor pe care participanţii la trafic să le cunoască (de exemplu: vopsea de altă culoare, casetofon defect, brichetă defectă etc.). Chiar dacă există Ordinul ministrului transporturilor şi al ministrului afacerilor interne nr. 1.319/107/2018 privind modificarea Reglementărilor privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor - RNTR 11, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi ministrului internelor şi reformei administrative nr. 510/230/2007, autorul excepţiei arată că în cadrul acestora se specifică „deficienţe minore, majore sau periculoase“, şi nu „defecţiuni tehnice“, ceea ce nu clarifică situaţia, având în vedere că art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se referă la „alte defecţiuni tehnice decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b)“, deci orice alte defecţiuni indiferent de modul de constatare. Aşa fiind, autorul excepţiei susţine că sancţiunea prevăzută la art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar trebui aplicată în baza unui act care să facă dovada existenţei defecţiunilor tehnice, context în care arată că inspectorii Registrului Auto Român emit un Raport de control tehnic în trafic, însă nici acest raport nu specifică defecţiuni, ci neconformităţi sau deficienţe constatate. 6. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa consideră că reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 31 alin. (2) şi nici celor ale art. 52 alin. (2), având în vedere că în cauză nu se pune problema îngrădirii dreptului petentului la informaţiile de interes public. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care în redactarea criticată de autorul excepţiei aveau următorul cuprins normativ: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: [...] 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecţiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil.“ Art. 102 alin (3) lit. b) la care face referire textul criticat prevedea următoarele: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] b) conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Registrului Auto Român;“. 11. Curtea menţionează că reglementarea criticată a fost modificată prin art. I pct. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, şi a intrat în vigoare începând cu data de 20 mai 2018, potrivit art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017, având următorul cuprins: „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: [...] 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficienţe majore, altele decât cele prevăzute la art. 101 alin. (1) pct. 11.“ Potrivit art. 101 alin. (1) pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [...] 11. conducerea unui autovehicul, tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai cu deficienţe majore la sistemul de frânare sau mecanismul de direcţie, la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;“. 12. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dispoziţiile legale criticate îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei deduse judecăţii, aşa încât Curtea are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestora, în redactarea criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 31 alin. (2), potrivit cărora „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal“, şi celor ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că, pe de o parte, autorul excepţiei invocă o serie de aspecte de fapt ale speţei, precizând că instanţele judecătoreşti nu ţin cont de intenţia legiuitorului în ceea ce priveşte circumstanţierea faptelor contravenţionale prevăzute de dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi procedează la aplicarea acestora în orice situaţie, în speţă, susţinând acesta, fiind vorba despre iluminare şi semnalizare. Curtea apreciază că o atare critică excedează controlului de constituţionalitate, având în vedere că vizează aspecte referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti. 15. În acest sens, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, iar prin Decizia nr. 317 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 29 octombrie 2021, paragraful 25, s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei, iar interpretarea şi aplicarea normelor la litigiul dedus judecăţii reprezintă atribuţia instanţelor de judecată, pentru determinarea înţelesului acestora existând instituţia recursului în interesul legii sau instituţia hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 16. Pe de altă parte, Curtea observă că nemulţumirile autorului excepţiei vizează împrejurarea că reglementarea criticată nu îndeplineşte condiţiile de publicitate ale unei norme juridice, nefiind publică lista defecţiunilor pentru care a fost sancţionat, iar în acest fel consideră că îi este lezat dreptul la informare în ceea ce priveşte legislaţia, întrucât organele constatatoare aplică textul criticat în mod abuziv, pentru orice situaţii pe care le consideră defecţiuni, indiferent dacă au sau nu legătură cu sistemul de frânare sau mecanismul de direcţie, reglementat prin art. 102 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care face referire textul criticat, sens în care susţine că se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (2) şi ale art. 52 alin. (1) şi (2). Raportat la aceste susţineri, Curtea apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (2), care reglementează dreptul la informaţie, respectiv obligaţia autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, şi cele ale art. 52 alin. (2), care reglementează condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, şi care este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, nu au incidenţă în speţă, având în vedere că în cauză nu se pune problema îngrădirii dreptului autorului excepţiei la informaţiile de interes public. 17. În acest sens, prin Decizia nr. 738 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 februarie 2021, paragraful 16, Curtea a reţinut că dreptul fundamental la informaţie, aşa cum este consacrat de norma constituţională a art. 31, implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Aşadar, dreptul la informaţie, consacrat de art. 31 din Constituţie, se referă numai la informaţiile de interes public, sens în care legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, a precizat că prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultată din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, aşa cum sunt acestea definite la art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001. 18. Curtea observă că, în speţă, autorul excepţiei are în vedere, de fapt, aspecte referitoare la aplicarea normei juridice de către organele competente, menţionând că prin formularea „defecţiuni tehnice, altele decât cele prevăzute“ din cuprinsul art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide după bunul plac dacă anumite aspecte sunt defecţiuni tehnice sau nu, iar în acest mod agenţii constatatori pot adăuga la lege aspecte pe care ei le consideră „alte defecţiuni“, fără a exista o listă a defecţiunilor pe care participanţii la trafic să le cunoască, context în care susţine că sancţiunea prevăzută la art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar trebui aplicată în baza unui act care să facă dovada existenţei defecţiunilor tehnice. Or, din ansamblul criticilor astfel formulate, Curtea constată că acestea vizează ca finalitate concretă completarea/modificarea dispoziţiilor de lege criticate, or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“ (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Florin Bledea în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
