Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 509/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.041D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile legale criticate respectă normele constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 509/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Dumitru-Daniel Şerban într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui raport întocmit de comisia de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Codul administrativ încalcă art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1) - (3) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină de clasare a sesizărilor disciplinare împotriva funcţionarilor publici. 6. Se arată că Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină atribuie comisiei de disciplină competenţa de a cerceta faptele reclamate ca abateri disciplinare de către persoanele care se consideră vătămate şi de a emite un raport asupra acestora, prin care să propună fie sancţionarea disciplinară a funcţionarului vinovat, fie clasarea sesizării. Însă, deşi există posibilitatea atacării în justiţie a măsurii sancţionării, o asemenea posibilitate nu este recunoscută de instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte raportul cu propunerea de clasare, indiferent dacă este flagrant nelegal sau nefondat. 7. Codul administrativ, la fel ca Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, abrogată prin Codul administrativ, trebuie să admită rolul de filtru al instanţelor judecătoreşti şi asupra rapoartelor comisiei de disciplină, dacă acestea au la bază derapaje grave. Altminteri, dacă nu ar exista nicio posibilitate de a ataca aceste rapoarte, ar însemna că aceste cereri se pot respinge în mod discreţionar şi cu orice fel de motivare sau chiar fără motivare. Totodată, se pun bazele unui cerc vicios, în care nici eventuala reclamare disciplinară a membrilor comisiei de disciplină pentru neîndeplinirea propriilor atribuţii nu va avea efect, noua comisie de disciplină putând, la rândul său, să claseze discreţionar sesizarea, iar şirul poate continua la nesfârşit, fără vreun rezultat. Consecinţele sunt mult mai profunde şi revoltătoare, întrucât dacă actele comisiei de disciplină nu sunt cenzurate de nimeni, membrii acesteia nici nu vor putea fi traşi vreodată la răspundere pentru emiterea lor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, beneficiind astfel de impunitate şi devenind superiori chiar magistraţilor. 8. Principiul simetriei impune ca, asemenea rapoartelor prin care este propusă sancţionarea celor vinovaţi, să poată fi contestate, în faţa instanţei judecătoreşti, şi rapoartele de clasare. În doctrina de specialitate s-a opinat că, juridic şi logic, este de neconceput ca o simplă propunere a comisiei care efectuează cercetarea administrativă să se transforme într-o adevărată hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă niciunei căi de atac. După cum titularul sesizării disciplinare poate ataca în faţa instanţei judecătoreşti un act de sancţionare, nu doar funcţionarul sancţionat, cu atât mai mult acelaşi titular al sesizării ar trebui să poată ataca şi raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare. Astfel cum poate fi cercetat judiciar actul constând în refuzul administraţiei în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi refuzul comisiei, disimulat într-un raport de clasare, trebuie să poată fi cercetat. În caz contrar, persoanele vătămate şi cetăţenii, în general, îşi pierd încrederea în organele statului şi se diminuează standardele de legalitate şi calitate a serviciilor publice, cu afectarea directă a statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. Mai mult, teza imposibilităţii contestării în faţa unei instanţe judecătoreşti a raportului de respingere echivalează cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale instanţelor şi a menirii justiţiei, de serviciu de interes public. Teza contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la caracterul României de stat de drept, în care drepturile cetăţenilor reprezintă valori supreme, în rândul acestor drepturi situându-se şi acela de a beneficia din partea comisiei de disciplină, învestită cu o avertizare de integritate/sesizare disciplinară, de îndeplinirea atribuţiilor prescrise de lege şi cu profesionalismul impus de lege, precum şi de a apela la controlul instanţelor. 9. Se mai susţine că nicio dispoziţie constituţională nu se opune ca, pentru anumite domenii de activitate sau categorii de demnităţi sau funcţii publice, să se instituţionalizeze şi proceduri (jurisdicţii) administrative sau disciplinare prin care să se rezolve probleme specifice, implicit conflicte. Însă nicio lege nu le poate interzice celor interesaţi ca, în caz de nemulţumire sau eşec al acestor proceduri (jurisdicţii), să se adreseze justiţiei, pentru că, în sistemul ordinii constituţionale, justiţia este garantul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, iar art. 21 din Constituţie valorifică tocmai această funcţie a justiţiei. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 14 octombrie 1993. 10. Procedura de soluţionare a sesizărilor disciplinare constituie tocmai o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional, iar raportul de soluţionare a sesizării trebuie să poată fi atacat în faţa unei instanţe judecătoreşti. Comisia de disciplină nu acoperă nici pe departe exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, fiind evidente lipsa de imparţialitate şi conflictul de interese în care s-au aflat membrii comisiei de disciplină, puşi în situaţia de a-şi cerceta disciplinar şeful ierarhic. 11. Sunt invocate aspecte privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit) şi se arată că prevederile legale criticate nu doar că nu permit persoanelor care se consideră vătămate să se adreseze instanţelor judecătoreşti în vederea examinării rapoartelor abuzive ale comisiilor de disciplină, ci, dimpotrivă, le îngrădesc respectivelor persoane exercitarea dreptului la justiţie. De asemenea, criticile asupra rapoartelor comisiilor de disciplină nu sunt ascultate şi analizate în mod efectiv de către instanţele judecătoreşti, fiind practic negat dreptul la un proces echitabil. 12. Corelativ, autorul excepţiei susţine că este nesocotit şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, fiind negată garanţia controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, din moment ce raportul de clasare, însuşit expres ori tacit de persoana abilitată legal, devine act administrativ, având ca efect împiedicarea naşterii răspunderii disciplinare a funcţionarului vinovat, precum şi vătămarea drepturilor şi intereselor legale ale titularului sesizării, ale cărui critici au fost ignorate de comisia de disciplină. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că textele legale criticate corespund cerinţelor impuse de Legea fundamentală, neaducând limitări ale drepturilor consacrate la nivel constituţional din perspectiva accesului la justiţie şi a exercitării controlului jurisdicţional al actelor administrative. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: - Art. 491 alin. (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.“; – Art. 495: „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.“ 18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul VIII: Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici al titlului II: Statutul funcţionarilor publici din Partea VI: Statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 şi instituie accesul la justiţie al oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim împotriva autorităţii ori instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv ori la un interes legitim [art. 491 alin. (1)] şi accesul la justiţie al funcţionarului public nemulţumit de sancţiunea aplicată (art. 495). 20. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate preiau identic soluţia legislativă instituită prin prevederile art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (în prezent abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ). Aceste din urmă prevederi legale au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate în care au fost invocate critici similare celor din prezenta cauză, referitoare la calificarea dată de instanţa judecătorească raportului întocmit de o comisie de disciplină din cadrul unei instituţii publice, iar prin Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 29 decembrie 2022, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. 21. Cu acel prilej, Curtea a constatat că analiza admisibilităţii cererilor de anulare a rapoartelor comisiilor de disciplină prin care se clasează sesizările privind abaterile disciplinare săvârşite de funcţionarii publici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, principiile specifice materiei contenciosului administrativ fiind în sensul asigurării accesului la instanţă în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ, astfel cum este definită aceasta la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. 22. Curtea a precizat că problema de drept invocată şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale, referitoare la admisibilitatea cererii de anulare a raportului comisiei de disciplină prin care a fost clasată sesizarea disciplinară, este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. 23. Întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză sunt similare celor analizate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, precitată, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 491 alin. (1) şi ale art. 495 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 509/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
