Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 449 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Total Strada S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.579/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.928D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil. În acest sens arată că creditorul nu are numai dreptul de a cere executarea provizorie a hotărârii judecătoreşti, ci poate fi obligat de instanţă să depună o cauţiune, ca o garanţie în sensul că nu îşi exercită abuziv acest drept, şi, totodată, există şi posibilitatea debitorului de a solicita suspendarea acestei executări. De asemenea invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la soluţia normativă cuprinsă în art. 279 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, similară celei din actuala reglementare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.579/86/2015, Tribunalul Suceava - Secţia a IIa civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 449 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de completare a unei sentinţe cu menţiunea încuviinţării executării provizorii a acesteia. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că executarea provizorie a hotărârilor judecătoreşti „(...) ori de câte ori se va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului (...)“ este de natură să modifice caracterul echitabil al procesului, deoarece creează o situaţie favorabilă uneia dintre părţi înainte ca procesul să parcurgă toate fazele sale prevăzute de lege. Ca urmare, uneia dintre părţi i se creează un avantaj subiectiv, deoarece măsura se poate lua ori de câte ori se apreciază temeinicia vădită a dreptului. În consecinţă, se goleşte de conţinut exercitarea căilor de atac, în condiţiile în care justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Aplicarea textului de lege criticat plasează părţile într-o vădită situaţie de inegalitate în desfăşurarea procesului civil în fazele sale ulterioare. De asemenea, măsura creează o prezumţie psihologică ce conduce la consecinţe imprevizibile în cazul reformării ulterioare a hotărârilor judecătoreşti. Temeinicia vădită a dreptului trebuie dovedită şi nu numai afirmată printr-o singură hotărâre judecătorească, ce nu are caracter definitiv ori irevocabil. Procedura civilă instituie prin enumerare precisă situaţiile care permit şi impun executarea provizorie a hotărârilor judecătoreşti. Situaţia menţionată de art. 449 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă duce la arbitrariu şi este străină atât principiilor constituţionale, cât şi principiilor de drept. 6. Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu sunt de natură a afecta principiile constituţionale indicate de petent, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că dispoziţiile similare din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în sprijinul acestei opinii jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precum şi cele precizate în doctrină cu privire la executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile art. 449 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia critică doar teza întâi a textului vizat, astfel că obiect al acesteia îl va constitui art. 449 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care are următoarea redactare: „(1) Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului (...)“. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat vizează situaţia în care o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă poate fi pusă în executare, prin dispoziţie a instanţei, ca excepţie de la regula generală a caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti care nu mai pot fi supuse apelului, regulă rezultată din prevederile art. 633 din Codul de procedură civilă, care stabilesc că sunt executorii hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul. 14. Executarea provizorie judecătorească, reglementată de textul de lege criticat, poate fi încuviinţată, la cererea expresă a creditorului, atunci când prima instanţă consideră că o asemenea măsură este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului sau atunci când apreciază că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. 15. Executarea încuviinţată în mod excepţional în această etapă procesuală, a judecăţii în primă instanţă, are caracter provizoriu, în sensul că ea îşi va menţine efectele doar în ipoteza rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost confirmată soluţia pronunţată de prima instanţă prin care s-a impus în sarcina debitorului îndeplinirea obligaţiei în litigiu şi, dimpotrivă, va fi desfiinţată în caz contrar. În această din urmă ipoteză devin incidente prevederile art. 637 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz, cu restituirea prestaţiilor executate de acesta şi eventuala obligare a creditorului la plata de daune-interese către debitor. De altfel, textul menţionat avertizează că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs. 16. Art. 449 alin. (1) fraza a doua din Codul de procedură civilă instituie o garanţie suplimentară, precizând că, pentru încuviinţarea executării provizorii, instanţa îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauţiuni, în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care se referă la modul de calcul al acesteia. Mai mult, art. 450 din Codul de procedură civilă consacră şi posibilitatea debitorului de a solicita suspendarea acestei executări provizorii. 17. Autorul excepţiei susţine că ipoteza normativă cuprinsă în art. 449 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în care instanţa admite cererea de executare provizorie pe considerentul că această măsură este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului, ar fi de natură să modifice caracterul echitabil al procesului, deoarece ar crea o situaţie favorabilă uneia dintre părţi înainte ca procesul să parcurgă toate fazele prevăzute de lege. Curtea apreciază că o astfel de critică nu poate fi reţinută, deoarece nu există elemente care să poată conduce la concluzia existenţei unei inegalităţi de tratament juridic între părţile din proces. Temeinicia vădită a dreptului, la care se referă textul de lege criticat, constituie o apreciere a judecătorului care pronunţă hotărârea în primă instanţă, rezultată din analiza proprie a materialului probator şi interpretarea şi aplicarea la speţă a legislaţiei incidente, în viziunea judecătorului primei instanţe. Dar această temeinicie vădită poate fi reevaluată în căile de atac, odată cu soluţia în sine pronunţată de prima instanţă, care este susceptibilă de a fi schimbată, în tot sau în parte, în urma exercitării controlului judiciar de către o instanţă superioară. În virtutea independenţei şi imparţialităţii ce caracterizează actul de justiţie, instanţa de apel va soluţiona această cale de atac devolutivă, prin analizarea probelor administrate şi interpretarea normelor aplicabile cauzei, în vederea stabilirii în mod judicios a caracterului temeinic al pretenţiilor părţilor, fără ca asupra judecătorilor chemaţi să pronunţe soluţia în calea de atac să se exercite vreo constrângere de orice natură, care să influenţeze judecata şi „să golească de conţinut exercitarea căilor de atac“, aşa cum susţine autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Afirmaţia acestuia în sensul că „se creează o prezumţie psihologică ce conduce la consecinţe imprevizibile şi arbitrariu“, în cazul reformării ulterioare a hotărârilor judecătoreşti, nu poate reprezenta o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci o apreciere de ordin subiectiv, contrazisă chiar de calitatea intrinsecă a judecătorilor care, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, sunt independenţi şi imparţiali, supunându-se numai Constituţiei şi legii. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.579/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 449 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
