Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistriţa, în Dosarul nr. 1.052/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.160D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.052/112/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistriţa, într-o cauză având ca obiect procedura insolvenţei instituită asupra debitoarei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia învederează că art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea în care este desemnat administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. Astfel, pentru situaţia în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar. Tot pentru această situaţie, acelaşi legiuitor a prevăzut că, în situaţia în care adunarea creditorilor nu poate lua o hotărâre din lipsă de cvorum, judecătorul-sindic judecă cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocaţi la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi. În schimb, pentru situaţia în care există un creditor majoritar, legiuitorul nu a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acest creditor poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi nici nu reglementează situaţia în care acest creditor nu îşi exercită acest drept. Prin neinstituirea unui termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu, autoarea excepţiei consideră că se creează premisele exercitării discreţionare a acestui drept, un privilegiu al legii conferit unui creditor doar pentru simplul fapt că este majoritar. 6. În aceste condiţii, susţine că dispoziţiile criticate contravin art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, în măsura în care nu se prevede un termen în interiorul căruia creditorul majoritar este obligat să îşi exercite acest drept, părţile fiind nevoite să aştepte decizia creditorului majoritar, prerogativă recunoscută de altfel de legiuitor, însă cu exercitare nelimitată în timp. 7. Totodată, autoarea excepţiei apreciază că, prin redactarea sa, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 încalcă şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi creează premisele abuzului de drept, cu consecinţa încălcării art. 17 din Convenţie. 8. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Faptul că reglementarea criticată nu prevede un termen în care creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide desemnarea unui alt administrator judiciar, stabilirea unui astfel de termen fiind utilă pentru buna administrare a procedurii de insolvenţă, nu determină însă neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, fiind necesar să se întreprindă un demers legislativ în acest sens. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, potrivit cărora: „Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil“, precum şi celor ale art. 148 alin. (2) coroborate cu art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, respectiv interzicerea abuzului de drept. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din cuprinsul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se regăsea şi în vechea legislaţie privind insolvenţa, fiind cuprinsă în art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reglementare care a constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 197 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, sau Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 30 decembrie 2021, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii acesteia. 15. Prin jurisprudenţa precitată (a se vedea Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, precitată, paragrafele 13, 15 şi 17), Curtea a statuat că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar, în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă, în acord cu scopul şi cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri, asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang, asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură, recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile. Organele care aplică procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2014 sunt instanţele judecătoreşti. 16. Curtea a observat că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remuneraţia administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situaţia în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, şi în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puţin remuneraţia. 17. De asemenea, Curtea a remarcat faptul că, prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată şi onorariul. 18. Curtea învederează faptul că desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii, are caracter provizoriu, deoarece, în prima şedinţă a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor pot alege un alt administrator judiciar. Alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală foloseşte expresia „pot decide“. Aşa fiind, potrivit art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii care deţin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, inclusiv creditorul care deţine singur această cotă, fără consultarea adunării creditorilor, pot înlocui administratorul judiciar, dar numai dacă este vorba de administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii. 19. În schimb, înlocuirea administratorului judiciar se face doar de către judecătorul-sindic şi numai pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii, potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Curtea învederează faptul că judecătorul-sindic nu are atribuţii în confirmarea şi stabilirea onorariului practicianului în insolvenţă pe care anterior l-a desemnat provizoriu, nici măcar în cazul în care, în urma mai multor adunări ale creditorilor, nu se poate ajunge la confirmarea acestuia. Chiar dacă s-au desfăşurat mai multe adunări generale ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a substitui voinţa creditorilor şi de a decide în locul acestora. Până la confirmarea sau desemnarea altui lichidator, practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic este ţinut să îndeplinească atribuţiile prevăzute de lege, activitate pentru care este remunerat cu onorariul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de faliment. 20. Prin Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, precitată, paragrafele 16-18, Curtea a reţinut că există situaţii speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. În măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor. 21. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată ce conferă posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. Astfel, Curtea a reţinut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. 22. În contextul celor mai sus menţionate, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată critica autoarei excepţiei, potrivit căreia pentru situaţia reglementată la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, în timp ce pentru situaţia reglementată la art. 57 alin. (3) din aceeaşi lege, în care există un creditor majoritar, nu s-a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acesta poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Această soluţie se impune având în vedere că în această fază a procedurii, legiuitorul a prevăzut două categorii distincte de subiecţi, pe de o parte, creditorii care, împreună, deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot şi, pe de altă parte, creditorul majoritar, subiecţi care nu pot însă coexista. Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. 23. Curtea apreciază, de asemenea, că este neîntemeiată şi critica potrivit căreia absenţa unui termen în care creditorul majoritar îşi poate exercita dreptul de desemnare a administratorului judiciar creează premisele abuzului de drept. Aceasta deoarece, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, toţi creditorii au acelaşi interes şi aceeaşi legitimitate în recuperarea creanţelor lor. Soluţia legislativă criticată exprimă o opţiune a legiuitorului care ţine cont de raporturile dintre creditori, de buna administrare a justiţiei, dar şi de complexitatea şi specificul procedurii insolvenţei. Toţi creditorii au interes deopotrivă în desemnarea cu celeritate a administratorului judiciar sau a lichidatorului, având în vedere că aceştia din urmă nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, în aplicarea principiului maximizării recuperării creanţelor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ. 24. În literatura juridică de specialitate (a se vedea S.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeş, Codul insolvenţei comentat, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2017) s-a subliniat că administratorului judiciar îi revine obligaţia, alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi a obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste operaţiuni. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, i se conferă o multitudine de atribuţii care în vechile reglementări aparţineau judecătorului-sindic. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competenţe exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvenţă şi în conformitate cu principiile acestei proceduri, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimarea procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora. Procedura insolvenţei nu garantează însă recuperarea integrală a creanţelor aparţinând tuturor creditorilor, scopul insolvenţei fiind instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. 25. De altfel, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, Curtea a subliniat faptul că statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenţei, cărora se circumscriu şi prevederile criticate în prezenta cauză, prin care se instituie procedurile şi subiecţii ce pot solicita înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistriţa, în Dosarul nr. 1.052/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
