Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Liviu Claudiu Doroş în Dosarul nr. 12.729/231/2018 al Judecătoriei Focşani. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.089D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 822 din 10 noiembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.729/231/2018, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liviu Claudiu Doroş într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea criticată, care stabileşte regula de competenţă teritorială a instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei, este derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, care instituie competenţa teritorială alternativă pentru cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public. Apreciază că stabilirea prin norme derogatorii de la dreptul comun a unei competenţe materiale speciale şi exclusive în favoarea instanţei pe raza căreia s-a constatat contravenţia este o măsură discriminatorie, disproporţionată şi care favorizează în mod semnificativ şi nejustificat organul constatator, acţionând ca un veritabil factor de descurajare şi, în acelaşi timp, de limitare a accesului contestatarilor la justiţie. 6. Susţine că procedura constatării faptei contravenţionale este o procedură preponderent scrisă, ce exclude ca în faza de contestare a procesului-verbal de contravenţie agentul constatator să administreze probe suplimentare pentru a susţine, explicita şi completa aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie. Or, înscrisurile pot fi administrate la orice instanţă din ţară, astfel că nu este justificată şi proporţională obligaţia justiţiabilului de a se adresa în mod exclusiv instanţei pe a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. Susţine, de asemenea, că necesitatea efectuării unor deplasări repetate la distanţe mari, alocarea unor perioade de timp îndelungate, precum şi costurile directe şi indirecte care pot ajunge la valori însemnate suportate de către justiţiabil pentru a-şi proteja dreptul au un veritabil efect descurajator pentru acesta şi îi limitează în mod efectiv accesul la justiţie. 7. Judecătoria Focşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile de lege criticate nu instituie niciun fel de discriminare, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. 8. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, instanţa arată că prin art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt instituite norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fără a se îngrădi accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi fără a contraveni dreptului la un proces echitabil. Instanţa apreciază că reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate. Instanţa apreciază, totodată, că prin stabilirea unor reguli de competenţă teritorială exclusivă legiuitorul a urmărit să asigure o disciplină cu privire la soluţionarea litigiilor având acest obiect, ţinând cont că la locul constatării presupusei fapte contravenţionale se află majoritatea probelor care pot conduce la soluţionarea cauzei, iar astfel se asigură o administrare cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, prevedeau că „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta“. 13. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost completate cu sintagma „şi sancţionare“, prin Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, şi au cuprins normativ: „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“ 14. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, apreciind că nu este îndeplinită cerinţa privind existenţa legăturii cu soluţionarea cauzei. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 727 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, Decizia nr. 199 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 6 iulie 2020, Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 18 iulie 2019, Decizia nr. 627 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 1 martie 2019, sau Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 26 martie 2018, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 17. Curtea remarcă faptul că s-a mai pronunţat recent asupra unor critici identice celor din prezenta cauză, formulate de acelaşi autor al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 727 din 2 noiembrie 2021, precitată, prin care s-a reţinut că nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, formulată din perspectiva faptului că agenţii constatatori care fac parte din poliţia rutieră ar avea un acces facil la instanţa de judecată, prin comparaţie cu persoanele sancţionate contravenţional care nu locuiesc în circumscripţia judecătoriei în raza căreia a fost săvârşită fapta. 18. Cu privire la aceste argumente, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 februarie 1994). Pornind de la aceste considerente, Curtea a observat că agentul constatator şi persoana care a săvârşit fapta contravenţională sunt în situaţii diferite, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Pe de o parte, agentul constatator acţionează în calitate de reprezentant al statului şi este împuternicit să apere un interes general, respectiv acela al desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, pe de altă parte, contravenientul trebuie să beneficieze de administrarea unui probatoriu adecvat. Or, în vederea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, ceea ce, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, are ca efect respectarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. 19. Curtea a constatat, totodată, că prevederile criticate instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea, iar această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, paragraful 21). În acest context, Curtea a observat că stabilirea competenţei judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia de a soluţiona plângerea împotriva procesului-verbal conduce la facilitarea administrării probelor, spre exemplu, administrarea probei cu martorii aflaţi la locul săvârşirii faptei. Dacă procesul s-ar desfăşura la instanţa în circumscripţia căreia domiciliază contravenientul, această probă ar fi mai dificil de administrat. 20. Referitor la critica privind pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 199 din 28 mai 2020, paragrafele 20 şi 21, Curtea a reţinut că art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin care se constată încălcări ale prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. Stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 21. Curtea a precizat că, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la prevederile Codului penal şi la cele ale Codului de procedură civilă, cu care se completează, după caz. Or, prevederile art. 183 alin. (1) şi ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poştă a actelor de procedură, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă modificările sau completările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Aşadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane care doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, paragraful 25, şi Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 18). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Claudiu Doroş în Dosarul nr. 12.729/231/2018 al Judecătoriei Focşani şi constată că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Focşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
