Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Anca-Mădălina Hapău în Dosarul nr. 22.971/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 68D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că definiţia contravenţiei continue este cuprinsă în art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Criticile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie sunt neîntemeiate deoarece, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012 asupra Cererii nr. 7.034/07 formulate de Marius Haiducu şi alţii împotriva României, garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale incidente în materie penală se aplică şi în cazul procedurii privind contestarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Curtea a reamintit, cu acel prilej, că, în materie de circulaţie rutieră, art. 6 paragraful 2 din Convenţie nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instituie o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, cu condiţia ca sistemul de drept care operează cu această prezumţie să o aibă în vedere în limite rezonabile, trasate de garantarea dreptului la apărare, ţinând cont şi de gravitatea faptei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 22.971/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost invocată de Anca-Mădălina Hapău într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că textul de lege criticat, prin care este calificată ca fiind contravenţie continuă fapta de a circula pe drumurile publice, fără a achita taxa de utilizare, aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. În acest sens arată că, în fapt, contestatoarea a utilizat reţeaua de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinietă, fiind sancţionată contravenţional. Potrivit art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale. În acest sens, art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 reglementează cu privire la comunicarea procesului-verbal în cel mult două luni de la data constatării contravenţiei. Prin modalitatea de reglementare a contravenţiei ca fiind continuă, legiuitorul prezumă o prelungire a activităţii contravenţionale, fără a reglementa un criteriu obiectiv şi echitabil de determinare a momentului consumării faptei contravenţionale, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie şi duce la prelungirea în timp a activităţii contravenţionale a autorului, fără a se face dovada unui act material ulterior. Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie este încălcată întrucât persoana este pusă în situaţia de a dovedi faptul că nu a săvârşit o contravenţie continuă, iar nu autoritatea competentă. Trebuie observat că, în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calificat contravenţiile ca fiind „acuzaţii în materie penală“ ce intră sub incidenţa art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prezumţia de nevinovăţie stă la baza tuturor garanţiilor procesuale legate de protecţia persoanelor în procesul penal, până la momentul în care, urmare a dovedirii corecte a împrejurărilor de fapt şi aplicării judicioase a normei de drept, se stabileşte vinovăţia acestora. Învinuitul sau inculpatul nu este obligat să îşi probeze nevinovăţia, el are obligaţia să probeze lipsa de temeinicie a probelor acuzării. Calificarea prin textul de lege criticat a contravenţiilor ca fiind continue nu reprezintă o încălcare a acestui principiu. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. În acest sens arată că, din analiza textului de lege criticat, coroborat cu art. 9 alin. (2) lit. c), alin. (4) şi alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, rezultă că, în cazul săvârşirii unei contravenţii, personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. întocmeşte procesul-verbal de constatare a acesteia, care se comunică celui sancţionat în termen de cel mult două luni de la data constatării. În acest interval nu mai pot fi întocmite alte procese-verbale de constatare a unor contravenţii noi, deoarece contravenţia este prezumată a fi continuă. Împrejurarea că reglementarea criticată califică fapta de a circula fără rovinietă valabilă ca fiind contravenţie continuă, raportată la circumstanţele particulare în care aceasta se săvârşeşte şi se constată, nu este de natură a contraveni art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009. 9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, o simplă acuzaţie în materie penală nu echivalează cu existenţa vinovăţiei, care trebuie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările aduse prin art. III pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul conţinut: „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă“. 13. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016. 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie garantată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, prin textul de lege supus controlului, fapta de a circula fără rovinietă valabilă este calificată drept contravenţie continuă, acesta săvârşind doar o singură faptă. Această calificare determină, în opinia sa, aplicarea termenului de prescripţie prevăzut de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care reglementează că în interval de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei nu se pot încheia alte procese-verbale pentru lipsa rovinietei valabile, pentru acelaşi vehicul. Prin urmare, calificarea contravenţiei ca fiind continuă, prin textul de lege criticat, şi curgerea termenului de prescripţie abia după două luni de la data constatării sale ar aduce atingere prezumţiei sale de nevinovăţie. 16. În ceea ce priveşte termenul de prescripţie în această materie, Curtea observă cele statuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - nr. 43 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, prin care s-a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de „cel mult două luni“ nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 17. De asemenea, referitor la calificarea de principiu a contravenţiei reglementate prin textul de lege criticat drept „continuă“, Curtea reţine că aceasta exprimă opţiunea legiuitorului de a nu sancţiona prelungirea în timp a activităţii contravenţionale, acordând un beneficiu utilizatorilor care au circulat de mai multe ori fără să plătească rovinieta, în intervalul temporal reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 18. În ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prezumţia de nevinovăţie trebuie să se aplice nu numai în procesul penal, în sens strict, ci ori de câte ori fapta imputabilă are „conotaţie penală“ cum ar fi, spre exemplu, în materia sancţiunilor administrative. Astfel, potrivit instanţei de contencios al drepturilor omului, conceptul de „acuzaţie în materie penală“ are o semnificaţie „autonomă“, independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naţionale ale statelor membre, aşa cum s-a reţinut în Hotărârea din 25 august 1987, pronunţată în Cauza Lutz împotriva Germaniei, paragraful 52 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, paragraful 22). 19. Referitor la domeniul de aplicare a prevederilor art. 6 din Convenţie, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constituţională a stabilit că legislaţia contravenţională din România intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009). Aşa fiind, judecătorul cauzei trebuie să administreze probatoriul necesar cu privire la fapta pretins săvârşită. Din confruntarea probelor administrate, instanţa de judecată va putea decide asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei contravenientului. Din această perspectivă nu se poate reţine critica autorului privind încălcarea prin textul de lege criticat a prezumţiei de nevinovăţie. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anca-Mădălina Hapău în Dosarul nr. 22.971/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
