Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 535 din 15 iulie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 535 din 15 iulie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1059 din 4 noiembrie 2021
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cristian Zaharia în Dosarul nr. 2.392/93/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.698D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, având în vedere că autorul acesteia pune în discuţie o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, respectiv în ce măsură consiliul local poate acorda sau nu o scutire de impozit.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 131 din 14 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.392/93/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată în faza procesuală a recursului de Cristian Zaharia, într-o cauză având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal de stabilire impozite/taxe locale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordă consiliului local posibilitatea de a oferi sau nu scutirile fiscale persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. Dispoziţiile criticate deschid posibilitatea ca printr-o hotărâre de consiliu local să se încalce prevederi de rang legal. Prin acordarea acestui drept de opţiune consiliilor locale se ajunge şi în situaţia în care unele dintre persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 să beneficieze de aceste scutiri, dacă consiliile locale din unităţile administrativ-teritoriale corespondente apreciază în acest sens, în vreme ce persoane aflate în aceeaşi categorie să nu beneficieze de facilităţile fiscale, dacă opţiunea consiliului local respectiv este în acest sens.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se rezumă la precizarea că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, „în contextul în care aspecte invocate în motivarea excepţiei au fost menţionate de recurentul-reclamant şi ca argumente în justificarea caracterului fondat al acţiunii“. Deci, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:
    - Art. 456 alin. (2) lit. j): „(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorate pentru următoarele clădiri: […] j) clădirea folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; […]“
    – Art. 464 alin. (2) lit. h): „(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren datorate pentru: [...] h) terenurile aferente clădirii de domiciliu şi/sau alte terenuri aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; […]“.

    11. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 456 alin. (2) lit. j) din Codul fiscal consacră un caz în care legiuitorul conferă consiliilor locale prerogativa de a acorda sau a nu acorda scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe anumite categorii de clădiri. În mod similar, art. 464 alin. (2) lit. h) din Codul fiscal instituie una dintre situaţiile în care legiuitorul conferă consiliilor locale prerogativa de a acorda sau a nu acorda scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe anumite categorii de teren. În mod corelativ, cele două texte de lege instituie, în primul alineat al fiecăruia dintre ele, cazurile în care însuşi legiuitorul stabileşte situaţiile în care nu se datorează impozitele/taxele pe clădiri şi teren. În esenţă, autorul excepţiei apreciază că puterea discreţionară acordată de către legiuitor consiliilor locale de a-i scuti pe contribuabili de la plata impozitelor/taxelor pe terenuri sau clădiri generează discriminarea acelor proprietari care deţin clădiri/terenuri în unităţi teritoriale ale căror consilii locale nu i-au scutit de la plata taxei/impozitului aferente/aferent faţă de proprietarii care deţin clădiri/terenuri în unităţi teritoriale ale căror consilii locale i-au scutit de la plata taxei/impozitului aferente/aferent.
    13. Potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, „Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii“. Cu referire la aceste prevederi constituţionale, Curtea Constituţională a statuat că ele obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale (Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004).
    14. De asemenea, în aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicată.
    15. Chiar dacă aceste considerente ale Curţii vizează o situaţie în care însuşi legiuitorul a instituit anumite scutiri de la plata impozitului pentru o anumită categorie de terenuri, ele sunt pe deplin valabile şi în situaţia în care legiuitorul conferă consiliilor locale prerogativa de a acorda sau nu anumite scutiri. Faptul că proprietari de teren/clădire din aceeaşi categorie sunt trataţi diferit nu are ca efect instituirea unei discriminări. Astfel, este legitimă opţiunea legiuitorului de a delega către consiliile locale atribuţia de a scuti sau nu anumite categorii, stabilite de el însuşi, de terenuri/clădiri de la plata impozitelor/taxelor. Aceasta pentru că, în mod evident, consiliile locale se află întro situaţie incomparabil mai bună decât legiuitorul de a evalua, particularizat la fiecare unitate teritorială, oportunitatea scutirii de la plata impozitelor care se datorează autorităţilor locale. Astfel, acordarea acestei prerogative fiecărui consiliu local în parte este menită să ţină seama de faptul că unităţile administrativ-teritoriale din România se diferenţiază din punctul de vedere al resurselor naturale, din punct de vedere economic, social, ca întindere etc. şi că oportunitatea scutirii de la achitarea anumitor taxe/impozite poate fi apreciată cel mai bine chiar de către consiliile locale respective. De asemenea, prin exercitarea acestei prerogative, consiliile locale au posibilitatea să ţină seama de particularităţile situaţiei patrimoniale şi financiare a contribuabililor, de exemplu, nivelul veniturilor supuse impozitării, numărul bunurilor deţinute şi care sunt impozabile etc. Prerogativa de a stabili pentru care dintre clădirile şi terenurile cuprinse în enumerările limitative din art. 456 alin. (2) şi art. 464 alin. (2) din Codul fiscal proprietarii să fie scutiţi de impozite/taxe permite consiliilor locale să menţină echilibrul bugetar al unităţilor administrativ-teritoriale din România. Analizată din această perspectivă, împrejurarea semnalată de către autorul excepţiei, potrivit căreia proprietari de terenuri şi/sau clădiri de acelaşi tip sunt trataţi în mod diferit, după cum consiliile locale au decis să îi scutească sau nu de la achitarea impozitului/taxei, nu apare ca fiind discriminatorie. Criteriul apartenenţei la o anumită unitate administrativ-teritorială, cu consecinţa că la aceeaşi situaţie de fapt tratamentul este diferit, nu este arbitrar, ci, dimpotrivă, este obiectiv şi raţional, permiţând fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ca, prin consiliul local, să ajusteze politica fiscală în funcţie de factori aflaţi întrun dinamism accentuat. Prin urmare, Curtea reţine că nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie care interzice discriminarea.
    16. În plus, măsura criticată de către autorul excepţiei reprezintă o punere în aplicare a art. 120 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice“. Conţinutul normativ al articolelor criticate în cauza de faţă reprezintă o aplicare, în materie fiscală şi financiară, a principiului de rang constituţional al autonomiei locale a administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale.
    17. În sfârşit, eliminarea acestei prerogative ar lipsi autorităţile locale şi, în general, autorităţile publice din România cu atribuţii fiscale de un mijloc flexibil, apt să răspundă unor realităţi caracterizate de un dinamism accentuat, aşa cum sunt cele ale impozitării. De altfel, aceasta poate fi raţiunea pentru care, în mod constant, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunosc statelor contractante o marjă largă de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Stere şi alţii împotriva României). Or, în exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul are posibilitatea să delege consiliilor locale puterea de a stabili dacă va scuti sau nu de la impozitare categorii de terenuri şi clădiri precis determinate chiar prin legea care acordă această prerogativă.
    18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Zaharia în Dosarul nr. 2.392/93/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 456 alin. (2) lit. j) şi ale art. 464 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 535 din 15 iulie 2021

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016