Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen, excepţie ridicată de Mihaela Bilegan în Dosarul nr. 30.431/300/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.044D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate nu vizează veritabile vicii de neconstituţionalitate, ci aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni ce intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 30.431/300/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihaela Bilegan într-o cauză aflată în apel având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale sub două aspecte: (i) în ceea ce priveşte definirea, în art. 1 alin. (2) lit. a) şi b), a actelor administrative ca izvor al creanţelor statului ce urmează a fi compensate, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, cu creanţele unor persoane îndreptăţite la despăgubiri şi (ii) sub aspectul termenului de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) lit. a) pentru depunerea cererii de compensare. 6. Cu privire la primul aspect, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 a instituit un mecanism de stingere, prin compensare, a creanţelor statului reprezentând sumele datorate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţele de judecată au dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor executate de persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu creanţele reprezentând sumele de bani pe care aceleaşi persoane trebuie să le încaseze de la statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza actelor administrative emise cu titlu de despăgubiri, în temeiul prevederilor speciale privind regimul stabilirii plăţii despăgubirilor în soluţionarea cauzelor de restituire. 7. Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 sunt criticate pentru neconstituţionalitate întrucât, definind semnificaţia sintagmei „act administrativ emis cu titlu de despăgubiri“, nu enumeră toate tipurile de acte administrative emise în procedura de despăgubire, ci se limitează numai la decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi, respectiv, la titlul de despăgubire emis în condiţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. 8. Or, în favoarea autoarei excepţiei a fost emisă în anul 2007 o dispoziţie a primarului care, fiind anulată parţial şi modificată printr-o sentinţă judecătorească rămasă definitivă în anul 2011, a fost ulterior modificată printr-o altă dispoziţie a primarului, emisă în anul 2013, în sensul celor dispuse de instanţa judecătorească, astfel fiind acordate autoarei excepţiei despăgubirile cuvenite. ANRP a contestat executarea acestei din urmă sentinţe, procedură în urma căreia instanţa de judecată a dispus irevocabil în anul 2016 întoarcerea executării silite şi a obligat-o la restituirea sumei de bani iniţial atribuite, fiind astfel declanşată împotriva sa procedura de executare silită de către organele fiscale ale statului, împotriva căreia autoarea a formulat contestaţie la executare, cauza aflându-se în faza de apel la momentul invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Deşi este moştenitoarea de drept a unor proprietăţi în temeiul unor acte administrative care stabilesc calitatea sa de persoană îndreptăţită şi al unei sentinţe judecătoreşti care stabileşte cuantumul despăgubirilor, autoarea excepţiei susţine că nu poate beneficia de prevederile actului normativ criticat deoarece nu posedă un act administrativ în sensul art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din acesta şi există un blocaj în procedura ANRP de emitere a titlurilor de plată (realitate recunoscută în chiar nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă în discuţie), fiind astfel încălcate art. 44 şi 46 din Constituţie, cu referire la garantarea dreptului de proprietate şi a dreptului la moştenire. 9. Autoarea excepţiei arată că se află în ipoteza prevăzută de actul normativ criticat, îndeplinind concomitent atât calitatea de persoană cu privire la care s-a dispus în mod definitiv întoarcerea executării silite a sumelor de bani încasate cu titlu de despăgubiri, cât şi de persoană îndreptăţită la încasarea unor sume de bani datorate de statul român cu titlu de despăgubiri. Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) sunt însă discriminatorii şi nu corespund scopului declarat al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, deoarece nu includ şi dispoziţia primarului printre acele acte administrative care, în accepţiunea acestui act normativ, sunt emise cu titlu de despăgubiri. În aceste condiţii, consideră că mecanismul de compensare a creanţelor reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor în domeniul proprietăţii este discriminatoriu, acesta trebuind să fie aplicat indiferent de tipul actului administrativ prin care s-au stabilit calitatea de persoană îndreptăţită şi cuantumul despăgubirilor. Discriminarea vizează, aşadar, aceeaşi categorie a persoanelor beneficiare ale legilor în domeniul proprietăţii, cele care sunt în posesia unui act administrativ enumerat de actul normativ criticat beneficiind de mecanismul compensării creanţelor (fiind în posesia unor creanţe exigibile), în timp ce acelaşi mecanism este refuzat celor care se află în posesia unui alt act administrativ emis în acelaşi domeniu, dar care nu este menţionat expres de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 (fiind în posesia unor creanţe neexigibile). 10. În ceea ce priveşte al doilea aspect de neconstituţionalitate invocat, referitor la termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată, se arată că este discriminatorie acordarea de drepturi limitate ca timp doar unor persoane fizice care sunt atât creditori, cât şi debitori ai statului, în condiţiile în care la data adoptării actului normativ criticat erau încă foarte multe dosare nefinalizate prin emiterea de acte administrative şi existau şi alte categorii de acte administrative sau/şi hotărâri judecătoreşti din domeniul restituirii proprietăţilor care stabileau calitatea de persoană îndreptăţită şi întinderea despăgubirilor. Prevederea criticată este discriminatorie şi prin prisma termenului de 90 de zile până la care se poate solicita compensarea în situaţia unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a dispus întoarcerea executării silite (emisă, în speţă, în anul 2015). 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că, de principiu, există o justificare obiectivă pentru diferenţa de tratament reclamată de autoarea excepţiei, ce rezidă în situaţia diferită din punctul de vedere al etapelor procedurii administrative şi al stabilirii caracterului cert al creanţei faţă de statul român, în sensul că numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurii administrative se pot stabili atât calitatea persoanei îndreptăţite, cât şi sumele concrete reprezentând despăgubirile cuvenite. 12. Totodată, există însă şi situaţii în care tratamentul juridic diferit nu poate fi justificat, dispoziţiile legale criticate putând fi considerate neconstituţionale. O primă situaţie este cea privind compensarea creanţelor statului, reprezentând sume datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţele judecătoreşti au dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor executate de persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul legilor la care se referă art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, cu sumele stabilite prin hotărârile judecătoreşti cu titlu de despăgubiri, în urma parcurgerii căilor de atac pe care fiecare dintre actele normative indicate la art. 1 alin. (1) le prevede, prin care sunt cenzurate deciziile entităţilor învestite de lege cu stabilirea în concret a cuantumului despăgubirilor, hotărâri judecătoreşti definitive în urma cărora nu au mai fost emise actele administrative dintre cele la care se referă art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, deşi au fost îndeplinite de către beneficiarii acestora condiţiile prevăzute de lege pentru valorificare. Aceeaşi ar fi situaţia şi în ipoteza în care, după emiterea deciziei de compensare în temeiul Legii nr. 165/2013, deşi s-ar depune în termen cererea de valorificare de către deţinătorul punctelor, nu s-ar emite titlul de plată prevăzut de art. 41 alin. (3) din aceeaşi lege (în contextul blocajului menţionat în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, intervenit în procedura emiterii titlurilor de plată), acesta fiind singurul act menţionat în această ordonanţă ca reprezentând „act administrativ emis cu titlu de despăgubire“. 13. În ceea ce priveşte termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 pentru formularea cererii de compensare, instanţa de judecată consideră că stabilirea acestuia intră în marja de apreciere a legiuitorului, fără a contraveni normelor constituţionale invocate. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 13 iulie 2018, aprobată cu modificări prin Legea nr. 40/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 8 martie 2019. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (2) lit. a) şi b): "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act administrativ emis cu titlu de despăgubiri se înţelege: a) decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare; b) titlul de despăgubire emis în condiţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare;" – Art. 1 alin. (4) lit. a): "Compensarea creanţelor intervine, până la concurenţa celei mai mici sume, la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) cererea de compensare să fie depusă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus întoarcerea executării silite;." 18. Ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (4) lit. a) au fost modificate [în sensul eliminării oricărui termen impus pentru depunerea cererii de compensare la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP)] prin articolul unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2022 pentru modificarea şi completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 3 martie 2022, însă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile de lege în redactarea indicată de autoarea excepţiei, care a produs efecte juridice în cauză. 19. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 - Dreptul la moştenire. Sunt indicate, de asemenea, dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii private. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 are ca obiect principal de reglementare compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii. Potrivit art. 1 alin. (1) din aceasta, se sting, prin compensare, creanţele statului reprezentând sumele datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţele de judecată au dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor executate de persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, al legilor din domeniul restituirii proprietăţii funciare, al Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, cu creanţele reprezentând sumele de bani pe care aceste persoane trebuie să le încaseze de la statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza actelor administrative emise cu titlu de despăgubiri, în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005, al Legii nr. 165/2013, al Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. 21. Art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 - criticate în cauză - precizează sfera actelor administrative care, în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, reprezintă titlu de despăgubire, şi anume: a) decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi b) titlul de despăgubire emis în condiţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 conţine norme tranzitorii de la regimul juridic stabilit anterior de Legea nr. 247/2005 cu privire la stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Acest text care, la rândul său, face trimitere la art. 41 alin. (1) din aceeaşi lege se referă la titlurile de despăgubire emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) pentru plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către CCSD înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a aceleiaşi legi. 22. Printre actele administrative care reprezintă, de asemenea, titluri de despăgubire în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 se mai numără, la art. 1 alin. (2) lit. c), ordinul emis de şeful Cancelariei Prim-ministrului în temeiul Legii nr. 9/1998, decizia de plată emisă de ANRP, respectiv decizia de validare emisă de ANRP cu privire la hotărâri emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 9/1998, iar la lit. d), hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum este prevăzută la art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. 23. Nemulţumirea autoarei excepţiei rezidă în faptul că în cuprinsul acestei enumerări exhaustive a actelor administrative ce reprezintă titluri de despăgubire necesare în mecanismul de compensare reciprocă a creanţelor dintre stat şi persoanele îndreptăţite nu se numără şi decizia primarului, în cazul său aceasta fiind emisă ca urmare a pronunţării în anul 2011 a unei sentinţe favorabile, definitive şi irevocabile. 24. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, rezultă că, pentru a se compensa reciproc, ambele creanţe trebuie să fie de acelaşi fel, adică, în cazul mecanismului de compensare reciprocă reglementat de actul normativ criticat, să îndeplinească aceleaşi cerinţe, şi anume să fie certe, lichide şi exigibile şi să se întemeieze pe legile speciale reparatorii. 25. Cât priveşte creanţa statului, aceasta reprezintă, potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, sumele datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţele de judecată au dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor executate de persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul legilor reparatorii (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003). Este şi cazul situaţiei de faţă, în care contestaţia la executare formulată de ANRP împotriva autoarei excepţiei a fost admisă, instanţa de judecată dispunând întoarcerea executării silite şi stabilind suma de bani ce urmează să fie restituită de autoarea excepţiei. Prin urmare, în situaţia creanţelor statului, izvorul acestora îl constituie titlurile executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti definitive. Într-o asemenea procedură, de întoarcere a executării silite, ANRP îşi schimbă calitatea din debitor al persoanei îndreptăţite în creditor al acesteia, urmărind executarea silită a sumelor stabilite iniţial în beneficiul persoanei îndreptăţite. Întrucât în dispută este executarea silită a unei creanţe, evident că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă, prin hotărârea judecătorească de întoarcere a executării silite şi restabilire a situaţiei anterioare inversându-se doar calitatea părţilor din raportul execuţional. 26. În ceea ce priveşte creanţa persoanei îndreptăţite la despăgubiri, aceasta se verifică, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, prin unul dintre cele patru tipuri de acte administrative enumerate la lit. a)-d) ale art. 1 alin. (2) din aceasta. Curtea observă, în cazurile stabilite la art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) - criticate -, că decizia privind titlul de despăgubire este actul administrativ prin care, potrivit definiţiei date la art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005, CCSD certifică, în numele şi pe seama statului român, drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 247/2005. Fie că sunt valorificate sub forma titlurilor de conversie (în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“) sau în titluri de plată, în limitele şi condiţiile prevăzute în această lege, titlurile de despăgubire încorporează dreptul de creanţă în mod cert şi lichid, sumele de plată fiind, totodată, exigibile de la data emiterii titlurilor de despăgubire, în raport cu termenele stabilite de lege. Prin urmare, indiferent că sumele de bani acordate ca măsuri reparatorii au fost obţinute exclusiv în procedura administrativă, prin acte administrative sau în procedura judiciară, prin hotărâre judecătorească favorabilă, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru a se constitui într-un drept de creanţă asupra statului român în sensul legilor speciale cu caracter reparatoriu este necesară parcurgerea unei etape administrative ulterioare pentru emiterea titlului de despăgubire (act administrativ) prin care CCSD certifică respectivul drept de creanţă. Aşadar, procedura de executare a acestui tip de drept de creanţă este guvernată de legile speciale în această materie, şi nu de dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă. 27. Spre deosebire de actele administrative de natura celor mai sus menţionate, decizia primarului nu poate reprezenta titlu executoriu. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 165/2013, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit Legii nr. 10/2001 cu soluţionarea notificării. Prin urmare, în etapa soluţionării administrative a notificărilor de către entitatea deţinătoare, decizia primarului nu poate avea valoarea unui titlu executoriu şi nu certifică o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, despăgubirile acordate fiind doar propuse, urmând ca, în continuarea procedurii, CCSD să emită, eventual, titlul de despăgubire. 28. În cauza de faţă, în favoarea autoarei excepţiei instanţa de judecată a pronunţat o sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care a stabilit calitatea acesteia de persoană îndreptăţită la despăgubiri şi întinderea dreptului. Chiar dacă o astfel de sentinţă este, în sine, executorie, aceasta nu înseamnă că se pune direct şi pe loc în executare, ci într-o etapă ulterioară celei judiciare, tot de natură administrativă şi conform procedurii stabilite de legea specială, la care s-a făcut anterior referire. Şi în aceste situaţii, în care există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile favorabile, este necesară emiterea titlurilor de despăgubire din partea entităţii administrative învestite prin lege să reprezinte statul român în procedura de acordare a măsurilor compensatorii. 29. Este adevărat că, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, şi al Legii nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012, în perioada 1 iulie 2010-15 mai 2013 a fost suspendată emiterea de către ANRP a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, însă valorificarea titlurilor de despăgubire emise de CCSD s-a putut face în perioada de suspendare prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea. Prin urmare, suspendarea temporară a emiterii titlurilor de plată sau a celor de conversie nu a afectat valorificarea titlului de despăgubire, atât timp cât titlul de despăgubire a fost emis, rămânând valabilă ca unică opţiune conversia în acţiuni la Fondul „Proprietatea“. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă însă că autoarea excepţiei, după finalizarea etapei soluţionării judiciare, nu a continuat demersul în procedura administrativă ulterioară şi nu s-a adresat CCSD pentru emiterea titlului de despăgubire, ci, urmând calea dreptului comun în materia dreptului execuţional, s-a adresat unui executor judecătoresc în scopul îndestulării creanţei sale direct din conturile ANRP, fără a deţine deci un titlu de despăgubire emis în procedura specială care să reprezinte titlul său executoriu şi care să poată fi ulterior valorificat în modalităţile şi termenele stabilite de legea specială, respectiv prin conversia în titluri de plată sau în acţiuni, ambele emise de ANRP. 30. Or, obligaţia legală a parcurgerii acestei etape administrative finale în mecanismul de acordare a despăgubirilor în temeiul legilor speciale reparatorii nu poate fi considerată ca fiind contrară normelor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi în art. 46 - Dreptul la moştenire. Pe de altă parte, lipsa de conformare faţă de procedurile legale incidente nu poate fi invocată de cel în cauză şi nu poate fi reclamată drept viciu de neconstituţionalitate a legii. 31. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018, Curtea Constituţională reţine că acestea sunt criticate din perspectiva termenului de 90 de zile, considerat restrictiv şi discriminatoriu sub aspectul accesului la mecanismul compensării creanţelor reciproce dintre stat şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, în cauză, autoarea excepţiei a depus la ANRP cererea de compensare la data de 31 august 2018, cu respectarea termenului de 90 de zile calculat începând cu 13 iulie 2018, data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018. Prin urmare, autoarea excepţiei nu justifică un interes real, concret şi imediat pentru ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din actul normativ criticat, motiv pentru care această excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Bilegan în Dosarul nr. 30.431/300/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii, precum şi pentru prorogarea unui termen, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
