Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Menoart - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 27.801/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.778D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că hotărârea instanţei judecătoreşti prin care îşi declină competenţa este rezultatul unui act de administrare a justiţiei prin care se urmăreşte desfăşurarea procesului în condiţii de legalitate şi nu reprezintă o pronunţare asupra fondului cauzei. Faptul că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate. De asemenea, precizează că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 844 din 17 noiembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 27.801/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Menoart - S.R.L. din Voluntari într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei sentinţe civile prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a unei cauze. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în lipsa reglementării exerciţiului unor căi extraordinare de atac, în situaţia unor grave încălcări ale normelor de drept, hotărârile judecătoreşti vor rămâne necenzurate de către o instanţă de control judiciar. O asemenea situaţie produce efecte pe multiple planuri, pornind de la faptul că partea împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre defavorabilă este lipsită de o cale jurisdicţională de apărare şi îi sunt încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, până la crearea unei practici judiciare neunitare, prin pronunţarea unor hotărâri nelegale, dar care rămân în circuitul civil şi produc efecte nelegale. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 844 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 20 aprilie 2021, paragraful 27, a statuat că, deşi, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care instanţa învestită de titularul acţiunii îşi declină competenţa în favoarea altei instanţe nu este supusă vreunei căi de atac, din arhitectura Codului de procedură civilă rezultă că soluţia de declinare a competenţei astfel pronunţată poate fi supusă cenzurii altei instanţe judecătoreşti la solicitarea părţii interesate. În acest sens, regula stabilită de art. 135 din Codul de procedură civilă este aceea că hotărârea de declinare a competenţei nu leagă instanţa căreia dosarul îi este trimis pe calea declinării şi, astfel, partea nemulţumită de soluţia de declinare poate invoca în faţa acestei de-a doua instanţe excepţia necompetenţei teritoriale/materiale. 13. Or, în cazul în care excepţia este admisă la cea de-a doua instanţă, hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de prima instanţă învestită este supusă verificării altei instanţe pe calea regulatorului de competenţă. În situaţia în care excepţia este respinsă de instanţa învestită prin declinare, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a excepţiei odată cu fondul, pe calea apelului sau a recursului, instanţele de control judiciar având căderea de a dispune, potrivit art. 480 alin. (4) sau art. 497 şi art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe învestite de titularul acţiunii, stabilind, aşadar, competenţa acestei instanţe de soluţionare a cauzei, în pofida hotărârii ei de declinare a competenţei. 14. Altfel spus, deşi legea procesual civilă nu permite atacarea directă a hotărârilor de declinare a competenţei în favoarea altor instanţe, celui interesat i se pun la dispoziţie, potrivit legii, alte mijloace procesuale spre a supune cenzurii unei instanţe de judecată greşita stabilire a competenţei. 15. Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. Asupra excepţiei de necompetenţă instanţa se pronunţă înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă sau printr-o hotărâre, dacă instanţa se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţă şi, implicit, declinarea competenţei instanţei de judecată, situaţie în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac. 16. Intenţia legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei. Raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii. 17. Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială, drept care Curtea nu a putut reţine contrarietatea normei legale criticate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 18. Curtea a mai statuat că hotărârea instanţei de declinare a competenţei este rezultatul unui act de administrare a justiţiei prin care se urmăreşte desfăşurarea în condiţii de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanţa necompetentă sunt nule. 19. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Menoart - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 27.801/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
