Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 563 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicienilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR-ADA) în Dosarul nr. 1.523/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 709D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată revine legiuitorului. Apreciază că nu este încălcat nici dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie, recuzarea fiind un incident procedural, a cărui soluţionare nu pune în discuţie fondul cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.523/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 563 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicienilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR-ADA) într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei hotărâri arbitrale pronunţate de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA). 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, întrucât, spre deosebire de situaţia încheierii de respingere a cererii de recuzare a unui judecător, care, potrivit art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate fi atacată odată cu hotărârea prin care este soluţionată cauza, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare a unui arbitru nu este supusă niciunei căi de atac. Aceasta, în condiţiile în care art. 563 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la recuzarea judecătorilor sunt aplicabile şi în cazul recuzării arbitrilor. 6. Persoanele aflate în ipoteza recuzării unui arbitru, spre deosebire de cele care recuză un judecător, nu beneficiază de niciun remediu procesual apt să ducă la restabilirea legalităţii în cazul respingerii greşite sau nelegale a cererii de recuzare a arbitrului. Aceasta, deşi, potrivit art. 563 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în ambele situaţii sunt incidente normele procedurale aplicabile recuzării judecătorilor. Justiţiabililor care recuză arbitrii le este astfel aplicat un tratament juridic diferenţiat doar pentru că tipologia cauzei impune ca litigiul să fie soluţionat de către un arbitru, cu toate că hotărârea arbitrală este asimilată de lege hotărârilor judecătoreşti. 7. Textele legale care reglementează motivele şi procedura de recuzare, indiferent dacă acestea se referă la un judecător sau la un arbitru, vizează respectarea cerinţei imparţialităţii instanţei de judecată, pe care aceasta trebuie să o întrunească, indiferent dacă este constituită din judecători sau din arbitri. În cauza de faţă, cererea de recuzare şi încheierea prin care aceasta a fost respinsă vizează arbitrii desemnaţi potrivit unei proceduri stabilite prin lege dintre cei 20 de arbitri care au fost numiţi de către o autoritate publică a statului (Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale), potrivit dispoziţiilor art. 131^2 alin. (4) şi ale art. 138^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în forma sa în vigoare la data iniţierii procedurii de arbitraj. 8. În motivarea criticii se invocă şi Decizia nr. 354 din 22 mai 2018, prin care Curtea Constituţională a constatat încălcarea dreptului la exercitarea efectivă a unei căi de atac în ceea ce priveşte caracterul definitiv al încheierii prin care instanţa de judecată dispune asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate conform art. 252^3 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 563 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul prevăzut la art. 547 alin. (1) prin încheiere, pronunţată cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.“ 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 129 - Căile de atac, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia fac parte din reglementările procedural civile referitoare la posibilitatea părţilor dintr-un litigiu supus soluţionării pe calea arbitrajului de a recuza persoanele desemnate ca arbitru. Motivele pentru care acestea pot fi recuzate sunt aceleaşi cu cele pentru care se poate solicita recuzarea judecătorilor, la care se adaugă o serie de motive suplimentare, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea arbitrului, prevăzute expres de art. 562 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 16. Curtea reţine că, deşi arbitrajul reprezintă o jurisdicţie alternativă, având caracter privat [astfel cum prevede art. 541 alin. (1) din Codul de procedură civilă], care permite părţilor să încredinţeze, printr-o convenţie arbitrală, uneia sau mai multor persoane, judecarea litigiului şi pronunţarea unei hotărâri definitive şi obligatorii pentru ele (conform art. 543 din Codul de procedură civilă), totuşi, cererea de recuzare a arbitrilor se soluţionează de către o instanţă judecătorească din sistemul judecătoresc statal, mai exact de tribunalul în circumscripţia căruia are loc arbitrajul, care poate fi chemat să intervină, conform art. 547 din Codul de procedură civilă, „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi pentru îndeplinirea altor atribuţii ce revin instanţei judecătoreşti în arbitraj“. 17. În cauză sunt în discuţie arbitrii ce formează un tribunal arbitral constituit în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe în vederea stabilirii metodologiilor pe care organismele de gestiune colectivă trebuie să le elaboreze pentru domeniile lor de activitate, conform art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996 (Legea nr. 8/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 14 iunie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare, dar procesul în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate se judecă potrivit normelor în vigoare la momentul declanşării situaţiei litigioase, adică anterior republicării. În prezent, procedura de stabilire a metodologiilor menţionate se regăseşte la art. 165 din legea în forma în vigoare.). Arbitrii care compun acest tribunal arbitral fac parte dintr-un corp de arbitri constituit pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin ordin al ministrului coordonator al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, care, la momentul avut în vedere de autoarea excepţiei, era ministrul culturii şi identităţii naţionale. Arbitrii membri ai tribunalului menţionat sunt desemnaţi prin tragere la sorţi, după convocarea părţilor, potrivit art. 131^2 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. 18. Dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc caracterul definitiv al încheierii prin care instanţa judecătorească soluţionează cererea de recuzare a arbitrilor, indiferent dacă este vorba despre admiterea sau respingerea acesteia, iar critica de neconstituţionalitate este axată pe ideea încălcării dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil ca urmare a imposibilităţii exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierii menţionate, deşi în cazul recuzării judecătorilor de la instanţele judecătoreşti încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza sau, dacă această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară, conform art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 19. Curtea observă că, într-adevăr, Codul de procedură civilă instituie dreptul părţilor de a ataca încheierile menţionate în materia recuzării judecătorilor, dar stabileşte, în acelaşi timp, la art. 53 alin. (2), şi regula potrivit căreia încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac. 20. Cu privire la aceste prevederi legale referitoare la recuzarea judecătorilor, Curtea Constituţională s-a pronunţat în jurisprudenţa sa, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 3 iulie 2018, paragraful 21, Curtea a constatat că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare şi abţinere reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, Curtea reţine că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situaţii speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008). 21. Prin aceeaşi Decizie nr. 83 din 27 februarie 2018, paragraful 23, Curtea a constatat că prevederile legale referitoare la caracterul definitiv al încheierii pronunţate cu privire la recuzare nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care fixează garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, aşa cum este cea a recuzării judecătorilor. 22. Aceste argumente reţinute de Curtea Constituţională cu privire la recuzarea judecătorilor îşi găsesc pe deplin aplicabilitatea în ceea ce priveşte arbitrii desemnaţi în vederea soluţionării pe cale arbitrală a unui litigiu, cu atât mai mult cu cât aceştia funcţionează în cadrul unei jurisdicţii cu caracter privat, aşa cum precizează art. 541 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Însuşi faptul că în această procedură privată se poate recurge la jurisdicţia statală, care, prin intermediul tribunalului de drept comun în circumscripţia căruia are loc arbitrajul, se va pronunţa printr-o hotărâre judecătorească învestită cu autoritatea specifică puterii judecătoreşti reprezintă o expresie a dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil în condiţii de egalitate. Lipsa căii de atac împotriva încheierii pronunţate de tribunalul menţionat nu este nicidecum de natură să confere caracter neconstituţional procedurii recuzării arbitrilor, reglementată de Codul de procedură civilă. 23. În ceea ce priveşte invocarea de către autoarea excepţiei, în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi, a celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 354 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, se constată că sunt lipsite de incidenţă în cauza de faţă considerentele deciziei menţionate, fiind pronunţate de instanţa constituţională cu privire la o cu totul altă instituţie juridică şi cu referire la efecte juridice complet diferite. Astfel, prin decizia invocată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 252^3 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală care instituia caracterul definitiv al încheierii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate în cursul judecăţii şi a constatat că soluţia legislativă care nu permite, în cursul judecăţii, contestarea luării de către instanţă a măsurii valorificării bunurilor mobile sechestrate este neconstituţională. 24. Argumentul esenţial al instanţei de contencios constituţional a vizat faptul că persoanele interesate sunt private de o garanţie procedurală efectivă pentru apărarea dreptului lor de proprietate afectat prin instituirea acestei măsuri. Curtea a reţinut (paragraful 39 din decizia precitată) că, „întrucât dreptul la un proces echitabil poate fi examinat în legătură cu încălcarea/negarea unor garanţii procesuale privind drepturi cu caracter civil, respectiv dreptul de proprietate privată, reglementarea unei căi de atac efective în beneficiul persoanelor al căror drept de proprietate este afectat prin măsuri procesuale restrictive reprezintă o exigenţă constituţională pe care legiuitorul trebuie să o respecte în vederea protejării şi garantării dreptului de proprietate privată“. Or, în cauza de faţă - aşa cum, de altfel, Curtea a precizat cu privire la abţinerea judecătorilor -, recuzarea arbitrilor „nu este o acţiune de sine stătătoare care să vizeze realizarea sau recunoaşterea unui drept al părţilor, ci un incident procedural în cadrul litigiului în curs de judecată, formularea sa are drept scop tocmai asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării cu imparţialitate a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie“ (a se vedea Decizia nr. 83 din 27 februarie 2018, mai sus citată, paragraful 22). Totodată, „aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examinează în funcţie de ansamblul procesului şi de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri“ (Decizia nr. 354 din 22 mai 2018, paragraful 40). 25. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reţine vreo contradicţie între dispoziţiile procedural civile care conferă caracter definitiv încheierii pronunţate de instanţă cu privire la recuzarea arbitrilor şi prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicienilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR-ADA) în Dosarul nr. 1.523/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 563 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
