Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comprest Util - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 723/118/2019 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.406D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, avându-se în vedere de către legiuitor instituirea unor proceduri suple de soluţionare a acestor cereri, încheierea de respingere putând fi atacată odată cu fondul, instanţa superioară urmând să refacă toate actele primei instanţe dacă cererea de recuzare a fost respinsă pe nedrept. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 366 din 28 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 723/118/2019, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Comprest Util - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece soluţionarea cererii de recuzare de către un judecător de la aceeaşi instanţă cu judecătorul a cărui recuzare se cere nu poate fi rezolvată imparţial şi obiectiv de către acesta. 6. Dreptul la un proces echitabil, ca şi în cazul cererii de strămutare, devine iluzoriu în măsura în care cererea de recuzare nu este analizată de judecători de la o instanţă superioară, magistraţi care nu sunt colegi de serviciu cu magistraţii recuzaţi. Or, recuzarea este o fază a desfăşurării procesului prin care se solicită îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că şi-a pierdut imparţialitatea, fiind esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare, deşi nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. 7. Faptul că cererea de recuzare este soluţionată de un judecător care se află în situaţia de a analiza capacitatea colegului său de a soluţiona în mod obiectiv o cauză conduce la inaplicabilitatea de facto a textelor de lege care reglementează instituţia incompatibilităţilor, împrejurare confirmată de practica extinsă de respingere, într-o proporţie semnificativă, a cererilor de recuzare. 8. Dreptul de a solicita îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că şi-a pierdut imparţialitatea a fost recunoscut ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, care cuprinde, printre altele, dreptul părţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe imparţiale, asupra căreia să nu planeze niciun fel de dubii. 9. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi practice şi efective, or, soluţionarea cererii de recuzare de către un judecător coleg cu judecătorul recuzat transformă instituţia recuzării într-o instituţie pur iluzorie. 10. Deşi recuzarea nu presupune discutarea fondului dreptului subiectiv, soluţionarea acestui incident procedural este de natură să aducă modificări cu privire la cadrul litigiului, având astfel o importanţă esenţială în garantarea dreptului la un proces echitabil, dat fiind că înfăptuirea justiţiei nu se realizează doar prin aplicarea acelor dispoziţii care au înrâurire asupra fondului cauzei şi care determină pronunţarea unei anumite soluţii, ci şi prin aplicarea întregului cadru procedural incident în cauza dedusă judecăţii, care comportă legături evidente cu actul de justiţie, astfel cum este şi recuzarea. 11. Numai prin soluţionarea cererii de recuzare de judecători de la o instanţă superioară, magistraţi care nu sunt colegi de serviciu cu magistraţii recuzaţi, în mod similar cererilor de strămutare, vor fi respectate cerinţele dreptului la un proces echitabil şi numai în acest mod dreptul de a solicita îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că şi-a pierdut imparţialitatea va reprezenta o realitate, şi nu un simplu deziderat. 12. Nu se poate susţine în mod pertinent că soluţionarea cererii de recuzare de judecători de la o instanţă superioară ar avea drept consecinţă încălcarea principiului celerităţii soluţionării acestei proceduri, întrucât este o situaţie similară cererilor de strămutare care se judecă cu celeritate, de urgenţă, în camera de consiliu. 13. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că reglementarea criticată a mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 12 august 2019, prin care Curtea a statuat că aceasta este conformă cu Legea fundamentală. 20. Curtea a reţinut, în esenţă, că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare. 21. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a acesteia, Curtea a reţinut că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător şi, cu atât mai puţin, nerespectarea regulilor şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil. De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulţi judecători, aşa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar constitui un veritabil impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, referitor la înfăptuirea justiţiei. 22. Totodată, Curtea a mai reţinut că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii de recuzare, iar încheierea prin care aceasta s-a respins se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 23, Curtea a subliniat că garanţiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenţie, nu sunt aplicabile în procedura de soluţionare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. În acest sens se observă Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11 decembrie 2003, pronunţată în Cauza Schreiber şi Boetsch împotriva Franţei, prin care s-a reţinut că procedura de recuzare a unui judecător este o procedură incidentală şi independentă de procedura principală. Dreptul de a obţine înlocuirea unui judecător nu este un drept cu caracter civil, iar eventuala aplicabilitate a art. 6 la procedura principală nu poate conduce, prin conexitate, la aplicabilitatea art. 6 şi pentru procedura de recuzare. 23. Curtea a mai reţinut că incompatibilitatea, recuzarea şi abţinerea constituie incidente privind compunerea sau, după caz, constituirea instanţei şi sunt reglementate de norme de organizare judecătorească. Dat fiind tipul acestor norme de drept, noul Cod de procedură civilă a procedat la reaşezarea instituţiilor în cartea I, titlul II intitulat „Participanţii la procesul civil“, eliminându-le din partea consacrată competenţei instanţelor judecătoreşti, în care figurau în codul anterior. În ceea ce priveşte noţiunile de „compunere“ şi de „constituire“ a instanţei, ambele desemnează alcătuirea instanţei, distincţia dintre acestea privind faptul că prin compunerea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având funcţia de judecător, în timp ce prin constituirea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având nu numai funcţia de judecător, dar şi pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar şi procuror, după caz. 24. Ca regulă, în privinţa instanţei competente să soluţioneze aceste incidente procedurale şi a compunerii completului învestit în concret cu aceasta, art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că abţinerea sau recuzarea judecătorului se hotărăşte de un alt complet al instanţei din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu intră cel care a declarat că se abţine sau cel recuzat, după caz. Interdicţia participării judecătorului recuzat sau care declară că se abţine la soluţionarea incidentelor procedurale menţionate reprezintă ea însăşi o garanţie a imparţialităţii cu care acestea vor fi rezolvate. Aspectul că abţinerea şi recuzarea se pot soluţiona şi de către instanţa ierarhic superioară, în condiţiile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constituie una dintre excepţiile la care face referire art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel“, abţinerea şi recuzarea reprezentând incidente procedurale în desfăşurarea unui proces civil. Aşadar, prevederile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă devin incidente numai în situaţia în care nu se poate alcătui un complet pentru soluţionarea cererilor de abţinere sau recuzare din cauza faptului că la instanţa respectivă funcţionează un număr insuficient de judecători, care nu permite alcătuirea completului pentru soluţionarea incidentului procedural. Or, atât timp cât la instanţă există judecători care pot soluţiona incidentul privind incompatibilitatea, în compunerea completului intrând numai judecători, nu se poate dispune, în mod legal, trimiterea incidentului procedural instanţei ierarhic superioare. 25. Cu privire la imparţialitate, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 17, Curtea a reţinut că, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, „în numele legii“, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală. Aşadar, principiul imparţialităţii justiţiei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparţialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiţia să fie neutre, iar în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că neutralitatea este de esenţa justiţiei (a se vedea Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004). 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comprest Util - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 723/118/2019 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
