Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, obiecţie formulată de 51 de deputaţi. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.818 din 21 iunie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 960A/2018. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că forma legii criticate adoptate în urma reexaminării acesteia la cererea Preşedintelui României diferă de forma şi scopul iniţiatorilor. Aceştia au avut în vedere înlăturarea piedicilor puse de legislaţia în vigoare marilor companii în privinţa finalizării programelor investiţionale pe care le derulează şi în care au, totodată, calitatea de expropriatori, în timp ce legea adoptată de către Camera Deputaţilor extinde sfera lucrărilor care pot fi declarate de utilitate publică, prin alterarea procedurii de expropriere, prin stabilirea de limite la cuantumul despăgubirilor, eliminându-se, totodată, constrângerile propuse de iniţiatorii propunerii legislative. Se concluzionează în sensul că, prin modificarea substanţială a propunerii legislative, legiuitorul s-a substituit iniţiatorului propunerii legislative, drept pentru care legea este neconstituţională în raport cu principiul bicameralismului. 4. Se susţine că art. I pct. 1 din lege cuprinde reglementări neclare, imprecis redactate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, dacă până la adoptarea legii criticate, sfera de reglementare a legii de bază viza lucrări care puteau fi declarate de utilitate publică, acestea conţinând justificarea interesului public în chiar normele legale a căror înfiinţare, organizare sau funcţionare, după caz, le reglementează. Cu titlu de exemplu sunt menţionate lucrările efectuate în vederea realizării serviciilor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate, colectare, canalizare şi evacuare a apelor pluviale, alimentare cu energie electrică în sistem centralizat, salubritate a localităţilor, iluminat public sau transport public local de călători sau lucrările efectuate în domeniile energiei electrice şi a gazelor naturale (a se vedea Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012). Or odată cu adoptarea legii criticate vor fi vizate lucrările pentru regenerare urbană, sintagmă care nu este definită şi nu poate fi aplicabilă la cazuri concrete; de aceea, efectele unei eventuale aplicări ale sale vor fi imprevizibile. Astfel, în condiţiile în care legea criticată va permite exproprierea de imobile, terenuri şi clădiri sub pretextul „regenerării urbane“, în lipsa unei justificări fundamentate în mod clar şi precis a utilităţii publice, se creează premisele încălcării şi a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 5. Se susţine că art. I pct. 19 din lege încalcă dreptul la justă despăgubire a persoanelor expropriate pentru cauză de utilitate publică, creând, prin modul diferit de stabilire a despăgubirilor de către instanţa judecătorească, o discriminare între persoanele expropriate în baza legii criticate şi cele expropriate în baza legii generale, respectiv Legea nr. 33/1994. Prin aplicarea noilor prevederi referitoare la stabilirea despăgubirilor, rolul instanţei judecătoreşti pare că este redus la precizarea nivelului dintre cele două praguri (despăgubirea solicitată de expropriat/altă persoană interesată şi cea oferită de expropriator), indiferent de cuantumul stabilit de experţi şi de daunele aduse proprietarului. Prin urmare, se apreciază că sunt încălcate art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 7. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Se arată că legea criticată are prezentul conţinut normativ ca urmare a procedurii reexaminării la cererea Preşedintelui României, potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a reluat procedura legislativă potrivit prevederilor sale regulamentare, a admis cererea de reexaminare a Preşedintelui şi a adoptat legea criticată, iar Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a reluat, de asemenea, procedura legislativă, a admis cererea de reexaminare a Preşedintelui şi a adoptat Legea în forma adoptată de prima Cameră sesizată în urma reexaminării la cererea Preşedintelui. Prin urmare, procedura legislativă fiind reluată în ambele Camere, ca urmare a reexaminării la cererea Preşedintelui, Camera decizională a adoptat Legea în forma adoptată de Senat, primă Cameră sesizată, cu respectarea întocmai a principiului bicameralismului, consacrat de Legea fundamentală. 9. Cu privire la sintagma „regenerare urbană“, cuprinsă în art. I pct. 1 al legii, se arată că, raportat la art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, şi având în vedere faptul că prin prezenta lege nu s-a intenţionat a se da sintagmei „regenerare urbană“ un alt înţeles decât cel comun, rămâne ca ea să aibă acelaşi înţeles pe care l-a avut şi până în prezent, potrivit practicii curente şi literaturii urbanistice, respectiv acela de acţiune care conduce la soluţionarea problemelor urbane, pe baza unor principii general acceptate, în concordanţă cu obiectivele dezvoltării durabile. Potrivit Declaraţiei de la Toledo şi politicilor sectoriale şi regionale ale Uniunii Europene, regenerarea urbană sustenabilă reprezintă unul din obiectivele politicii de coeziune a Uniunii Europene şi se bazează pe programele naţionale ale statelor membre. Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010, adoptată la finalul Reuniunii informale a miniştrilor din Uniunea Europeană responsabili cu dezvoltarea urbană, a subliniat necesitatea unei dezvoltări urbane inteligente, durabile şi incluzive din punct de vedere social, care poate fi realizată numai printr-o viziune globală şi comprehensivă asupra problemelor oraşului. De aceea, se susţine că noţiunile şi conceptele utilizate sunt configurate în concordanţă cu dreptul pozitiv, iar stabilirea soluţiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil şi univoc. Prin urmare, întrucât răspunde cerinţelor de claritate şi previzibilitate, astfel cum acestea rezultă din Legea nr. 24/2000, se apreciază că art. I pct. 19 din lege cu referire la sintagma „regenerare urbană“ este constituţional, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 10. Cu privire la susţinerea privind încălcarea art. 16 şi 44 din Constituţie se arată că instanţa constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite şi că principiul constituţional al egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, prin conţinutul său, legea criticată este o lege specială, derogatorie în materia exproprierii, prin care se imprimă întregii proceduri privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, celeritatea necesară pentru realizarea unor investiţii de interes naţional, judeţean şi local. Întreaga procedură derogatorie reglementată de această lege se face cu respectarea întocmai atât a prevederilor art. 44 alin. (3), (5) şi (6) din Constituţie privind dreapta şi prealabila despăgubire de comun acord cu proprietarul, respectiv, prin justiţie, în caz de divergenţă, cât şi a prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Totodată, textele de lege atacate se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări. 11. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Analizând motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta vizează, în realitate, art. I pct. 1 (cu referire la sintagma „regenerare urbană“ cuprinsă în art. 1) şi pct. 19 [cu referire la art. 22 alin. (7)] din lege, precum şi a legii în ansamblul său. Prin urmare, textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins: - Art. I pct. 1 [cu referire la sintagma „regenerare urbană“ cuprinsă în art. 1]: „Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării: (...) lucrări de regenerare urbană (...)“; – Art. I pct. 19 [cu referire la art. 22 alin. (7)]: „Despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată“. 14. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (3) şi (6) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi stabilirea despăgubirilor aferente acesteia şi art. 61 privind principiul bicameralismului. (1) Parcursul legislativ al legii analizate 15. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local a fost iniţiată de 19 deputaţi şi înregistrată la Biroul permanent al Senatului la 21 octombrie 2015. La data de 19 aprilie 2016, legea a fost respinsă de plenul Senatului [pentru = 81, împotrivă = 1, abţineri = 9]. 16. La data de 19 aprilie 2016, propunerea legislativă a fost transmisă Camerei Deputaţilor. La data de 7 noiembrie 2017, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor [pentru = 219, împotrivă = 27, abţineri = 14, nu au votat = 1]. 17. La data de 21 noiembrie 2017, legea a fost depusă pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii. La data de 14 decembrie 2017, Preşedintele României a formulat cererea de reexaminare, conform art. 77 alin. (2) din Constituţie. 18. La data de 27 martie 2018, Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senat a adoptat un raport de admitere, cu amendamente, în conformitate cu obiecţiile Preşedintelui României. La data de 11 aprilie 2018, legea a fost adoptată de plenul Senatului [pentru = 97, împotrivă = 0, abţineri = 0]. 19. La data de 11 aprilie 2018, propunerea legislativă a fost transmisă Camerei Deputaţilor. La data de 22 mai 2018, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului au adoptat un raport comun de admitere a cererii de reexaminare şi au propus adoptarea legii în forma adoptată de Senat. La data de 13 iunie 2018, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor [pentru = 221, împotrivă = 29, abţineri = 16, nu au votat = 1]. 20. La data de 21 iunie 2018, Curtea Constituţională a fost sesizată cu prezenta obiecţie de neconstituţionalitate. (2) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 21. Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată, cât şi sub cel al titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un număr de 51 de deputaţi. 22. Cu privire la termenul în care a fost sesizată, Curtea constată că legea a fost adoptată, în procedură generală, ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare de către Preşedintele României, de Camera decizională, Camera Deputaţilor, la data de 13 iunie 2018, iar la 18 iunie 2018 a fost depusă pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată şi înregistrată la Curtea Constituţională în data de 21 iunie 2018. Aşadar, Curtea fost sesizată în interiorul termenului de protecţie prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu referire la termenul de 5 zile. 23. Curtea reţine, însă, că raportat la criticile de neconstituţionalitate formulate, obiecţia de neconstituţionalitate ar fi trebuit invocată în perioada 21-25 noiembrie 2017 (termenul de protecţie) sau în perioada 26 noiembrie-13 decembrie 2017, perioadă în care Preşedintele încă nu a formulat cererea de reexaminare. 24. Astfel, cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la faptul că forma legii adoptată de Camera Deputaţilor anterior reexaminării a diferit esenţial faţă de forma legii respinsă de Senat, drept pentru care ar fi fost încălcat principiul bicameralismului, putea fi efectuată numai în perioadele antereferite de la paragraful precedent. La acest moment, respectiv după admiterea cererii de reexaminare, critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind legea în ansamblu poate viza numai derularea procedurii legislative privind adoptarea legii ca urmare a formulării cererii de reexaminare. 25. De asemenea, criticile de neconstituţionalitate punctuale formulate în privinţa art. I pct. 1 (cu referire la sintagma „regenerare urbană“ cuprinsă în art. 1) şi pct. 19 [cu referire la art. 22 alin. (7)] din lege vizează, de asemenea, forma legii adoptată anterior cererii de reexaminare. Deşi Senatul şi Camera Deputaţilor, mai exact comisiile sesizate în fond, arată că au admis cererea de reexaminare, în realitate admiterea este una parţială. Astfel, pe de o parte, cererea de reexaminare nu a privit expres art. I pct. 1 (cu referire la sintagma „regenerare urbană“ cuprinsă în art. 1) din lege, ci o chestiune de corelare între art. I pct. 1, respectiv pct. 2 şi 3 din lege, iar, pe de altă parte, cererea de reexaminare, deşi a vizat art. I pct. 19 [cu referire la art. 22 alin. (7)] din lege, a fost respinsă cu privire la acest text legal, fiind menţinută soluţia legislativă adoptată anterior cererii de reexaminare. Or, cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că autorii obiecţiei de neconstituţionalitate pot invoca numai diferenţa specifică dintre forma legii adoptate iniţial, respectiv la 7 noiembrie 2017, şi cea adoptată după cererea de reexaminare, respectiv la 13 iunie 2018, aspect neglijat însă în cazul de faţă de către aceştia [a se vedea în acest sens Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragrafele 30-34]. 26. Prin urmare, având în vedere că autorii obiecţiei de neconstituţionalitate formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă ce nu privesc nici adoptarea legii în procedura de reexaminare şi nici dispoziţiile legale introduse după reexaminare, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să respingă obiecţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 27. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 (cu referire la sintagma „regenerare urbană“ cuprinsă în art. 1) şi pct. 19 [cu referire la art. 22 alin. (7)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a legii în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
