Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Petrăchiuţă în Dosarul nr. 18.661/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.736D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea, prin Decizia nr. 792 din 6 decembrie 2018, a analizat aceleaşi dispoziţii legale criticate sub aspectul că nedepunerea întâmpinării într-un anumit termen se sancţionează cu decăderea din dreptul de a mai propune probe şi a constatat constituţionalitatea acestora, argumentele expuse fiind aplicabile şi în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 18.661/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Petrăchiuţă într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară în cadrul căreia a fost decăzut din dreptul de a propune probe, întrucât acestea nu au fost depuse prin întâmpinare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece îl decad pe pârât din dreptul de a propune probe şi, în consecinţă, de a administra probe, în susţinerea şi apărarea drepturilor sale. În situaţia în care o parte este lipsită de dreptul de a propune probe, justiţia nu mai poate fi imparţială şi egală pentru toţi. 6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 96 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015, sau Decizia nr. 792 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 4 aprilie 2019, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora. 13. Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 205 din Codul de procedură civilă, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată. Acest act procedural va cuprinde, pe lângă datele de identificare ale pârâtului şi excepţiile procesuale faţă de cererea reclamantului, răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, precum şi dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere. Cererea de chemare în judecată se comunică pârâtului, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ocazie cu care i se pune în vedere şi obligaţia de a depune întâmpinarea în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii. În ceea ce priveşte respectarea termenelor procedurale, art. 185 din Codul de procedură civilă prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. O astfel de sancţiune este prevăzută şi de art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dispoziţie legală ce reprezintă o aplicare mutatis mutandis a reglementării generale în privinţa întâmpinării. 14. În continuare, Curtea a observat că art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă mai prevede că întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Astfel, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.523 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012). 15. În ceea ce priveşte întâmpinarea în cadrul procesului civil, aceasta reprezintă actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Prin acest act, reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza şi realizându-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. Prin această reglementare se asigură şi egalitatea de mijloace, de arme între părţile procesului, exigenţele art. 6 din Convenţie fiind astfel respectate. 16. Referitor la situaţia părţii decăzute din dreptul de a administra o probă, Codul de procedură civilă prevede, la art. 263, că aceasta va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice. 17. Prin urmare, Curtea a observat că decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă, nu echivalează cu suprimarea dreptului la apărare. De altfel, dispoziţia legală criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare revine legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Prin aceasta legiuitorul a urmărit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. S-a dorit, de asemenea, să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părţile trebuie să îşi aducă la cunoştinţă reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. 18. În concluzie, prin procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată către pârât, respectiv a întâmpinării către reclamant se asigură echilibrul procesual al părţilor în proces, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările şi probele utilizate în susţinerea lor de către pârât, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a cererii de chemare în judecată. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine nici încălcarea art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Petrăchiuţă în Dosarul nr. 18.661/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
