Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 10.114/315/2017/a1 al Judecătoriei Târgovişte şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 160D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că instituirea obligaţiei reclamantului de a sesiza instanţa cu o cerere redactată conform cerinţelor legale nu poate avea accepţiunea încălcării dreptului de acces liber la justiţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 2.146 din 2 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.114/315/2017/a1, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a necompletării acesteia cu anumite înscrisuri cerute de instanţă în cadrul procedurii regularizării cererii de chemare în judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că se încalcă principiul legalităţii, întrucât în materia procedurii de chemare în judecată există două norme juridice care reglementează aceleaşi aspecte procedurale. Crearea unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate este contrară prevederilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, referitoare la evitarea paralelismelor legislative. 6. Astfel, în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de depunere a înscrisurilor în două sau mai multe exemplare, se susţine că sancţiunea anulării cererii este excesivă şi contravine art. 149 şi 150 din Codul de procedură civilă, care permit instanţei să îndeplinească din oficiu sau să pună în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Prin urmare, coexistă, pe de o parte, prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care, coroborate cu cele ale art. 194 şi 195 din acelaşi cod referitoare la conţinutul cererii de chemare în judecată şi numărul exemplarelor în care trebuie depusă, prevăd anularea cererii pentru nedepunerea înscrisurilor doveditoare în mai multe exemplare, şi, pe de altă parte, art. 196 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 149 şi 150 din acelaşi cod, care prevăd remedii clare pentru nedepunerea înscrisurilor anexate în numărul de exemplare cerute de lege. Totodată, art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabileşte că nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial un act de procedură de efectele sale, iar art. 177 din acelaşi cod stabileşte că nu se va anula actul de procedură atunci când este posibilă salvarea acestuia. 7. Se mai susţine că se încalcă şi dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie. În acest sens, se arată că, potrivit doctrinei, neindicarea dovezilor nu poate atrage aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de chemare în judecată, deoarece este o cerinţă legală care ocroteşte un interes privat şi nu produce o vătămare pârâtului, astfel că nulitatea este relativă, putând fi invocată din oficiu de către judecător, în orice stare a judecăţii cauzei. Neremedierea lipsurilor de către reclamant, în etapa de cercetare a procesului, poate atrage sancţionarea acestuia cu decăderea din dreptul de a mai propune probe. Totodată, în situaţia particulară a administrării unor înscrisuri, nedepunerea de către reclamant a unora dintre ele nu poate conduce la anularea cererii de chemare în judecată, instanţa având obligaţia de a face justiţie pe baza probelor existente la dosar sau a celor ce urmează a fi administrate conform regulilor de procedură specifice, inclusiv acelea care prevăd depunerea de către partea adversă a respectivelor probe, mai ales în cazul în care s-a şi cerut acest lucru, precum în prezenta speţă, conform art. 293 din Codul de procedură civilă. În cazul de faţă, autorul excepţiei arată că a solicitat depunerea de către partea adversă, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi a probelor foto şi video. 8. Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că anularea cererii de chemare în judecată în procedura de verificare şi regularizare a acesteia nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul de acces la justiţie, mai ales că o astfel de măsură se poate dispune doar după ce reclamantul a fost informat de instanţă cu privire la omisiunea sa şi la sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată. Invocă, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Lefter împotriva României, prin care s-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, fiind vorba despre o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare, o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii." 13. Textele de lege mai sus reproduse sunt criticate prin raportare la art. 149 - Numărul de exemplare, art. 150 - Înscrisurile anexate, art. 174 alin. (1) referitor la nulitate, care este sancţiunea ce lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, art. 177 - Îndreptarea neregularităţilor actului de procedură, art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată, art. 195 - Numărul de exemplare, art. 196 - Nulitatea cererii şi art. 197 - Timbrarea cererii din Codul de procedură civilă, fără ca acestea să poată fi considerate obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracteristicile statului român, respectiv principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, şi în art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, instanţa constituţională s-a mai pronunţat cu privire la prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, reţinând că etapa verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată urmăreşte asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă privind cuprinsul cererii de chemare în judecată, în scopul sesizării corecte a instanţei de judecată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 865 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 28 martie 2019, paragrafele 18 şi 19). 16. Curtea a mai constatat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a urmărit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale (Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15). 17. În cauza de faţă, însă, criticile formulate nu vizează conţinutul normativ propriu-zis al dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate, ci modul concret în care instanţa a înţeles să le aplice în cauză. Astfel, autorul excepţiei a contestat legalitatea şi temeinicia unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, întocmit de agenţi din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Dâmboviţa. În etapa regularizării cererii, instanţa a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 194-197 din Codul de procedură civilă şi a anulat cererea de chemare în judecată, ca urmare a faptului că nu a fost respectată cerinţa depunerii acesteia în dublu exemplar şi întrucât contestatorul nu s-a conformat solicitării de a depune un exemplar lizibil al copiei procesului-verbal contestat. 18. Ulterior, petentul autor al excepţiei a formulat cerere de reexaminare a încheierii de anulare a acţiunii introductive, instanţa competentă să se pronunţe asupra acesteia dispunând revenirea asupra măsurii anulării cererii şi continuarea judecăţii. Pentru a decide astfel, instanţa de reexaminare a constatat că, în realitate, contestatorul nu era ţinut de cerinţa depunerii cererii în dublu exemplar, întrucât aceasta a fost transmisă prin e-mail, devenind aplicabile prevederile art. 149 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care cererea a fost comunicată prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala petentului. În ceea ce priveşte pretinsa neîndeplinire a cerinţei depunerii unei copii lizibile a procesului-verbal contestat, instanţa de reexaminare a apreciat că nu se poate reţine lipsa de diligenţă a petentului, de vreme ce acesta a solicitat instanţei să dispună obligarea intimatului la depunerea unei copii lizibile, în condiţiile în care originalul procesului-verbal se afla în posesia acestuia. 19. Observăm, aşadar, că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate din modul defectuos de aplicare a acestora în cauza sa, constatat de însăşi instanţa care a fost sesizată cu soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare ce fusese iniţial pronunţată cu ignorarea unei judicioase coroborări a acestora cu alte prevederi din Codul de procedură civilă, enumerate, de altfel, de autorul excepţiei şi considerate relevante pentru corecta efectuare a procedurii regularizării cererii de chemare în judecată. 20. Or, Curtea Constituţională analizează concordanţa sau contrarietatea dintre prevederi cuprinse în legi sau ordonanţe ale Guvernului şi Legea fundamentală, aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii în funcţie de împrejurările concrete ale proceselor în care sunt ridicate excepţiile de neconstituţionalitate excedând contenciosului constituţional şi intrând în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor. Mai mult, în prezenta cauză, instanţa care a sesizat Curtea Constituţională a analizat raţionamentul care a condus la anularea cererii iniţiale a petentului, constatând omisiunea instanţei care a verificat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege de a aplica prevederile legale care reglementează procedura regularizării cererii prin interpretarea coroborată cu alte dispoziţii din Codul de procedură civilă incidente în speţă, sancţionând soluţia pronunţată şi dispunând continuarea judecării contestaţiei formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Faţă de cele arătate, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât critica vizează, în realitate, un control al aplicării legii, iar nu conformitatea cu dispoziţii sau principii cuprinse în Legea fundamentală, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 10.114/315/2017/a1 al Judecătoriei Târgovişte. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
