Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 719 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Ursu şi Marian Desliu în Dosarul nr. 26.362/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.299D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dreptul persoanei de a se adresa justiţiei nu exclude, ci chiar impune o analiză din partea instanţei judecătoreşti, ca organ prin care se realizează actul de justiţie în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate trebuie să fie interpretate sistematic prin prisma art. 701 din Codul de procedură civilă, care reglementează cazurile de suspendare a executării silite, ce reprezintă un incident procedural care se materializează în sistarea temporară a tuturor actelor de urmărire. În cazul prevăzut de art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă intervine suspendarea legală şi de drept, instanţa judecătorească neavând un drept de apreciere. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.524A din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 26.362/299/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Adriana Ursu şi Marian Desliu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea autorilor excepţiei de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite, ieşirea din indiviziune cu privire la terenul care face obiectul executării silite, precum şi constatarea suspendării de drept a executării silite până la soluţionarea cererii de ieşire din indiviziune. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din cuprinsul art. 818 alin. (2) din Codul de procedură civilă se desprinde concluzia că este protejat coproprietarul nedebitor al bunului imobil urmărit silit, deci un terţ faţă de raportul execuţional, dar numai în situaţia partajului iniţiat de către creditorii personali ai debitorului. Deşi situaţiile deduse judecăţii sunt similare, tratamentul juridic al terţului coproprietar al bunului imobil urmărit, în situaţia în care partajul nu este cerut de creditori, ci chiar de terţul coproprietar, este cu totul diferit sub aspectul condiţiilor în care operează suspendarea. 6. În continuare se arată că, în lipsa suspendării de drept a executării silite şi prin obligarea celui care solicită suspendarea la plata taxei judiciare de timbru şi a cauţiunii, se încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Dacă nu se plăteşte cauţiunea extrem de oneroasă nu se va putea discuta cererea de suspendare a executării, deci nu va exista un proces, în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. În ceea ce priveşte încălcarea art. 53 din Constituţie se arată că, în măsura în care art. 818 alin. (2) coroborat cu alin. (1) al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă este interpretat ca limitând efectele suspendării de drept la ipoteza partajului solicitat de către creditorii personali ai debitorului şi art. 719 alin. (4) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres şi limitativ situaţiile în care suspendarea executării este obligatorie, iar autorul cererii de suspendare nu trebuie să plătească o cauţiune, nu se referă şi la partajul bunului urmărit, solicitat de terţul proprietar, ingerinţa statului în exercitarea drepturilor procesuale se concretizează într-o restricţie excesivă, care afectează însăşi esenţa dreptului de acces la instanţă, şi nu este necesară într-o societate democratică şi nu este nici proporţională cu scopul urmărit de legiuitor. 8. Se mai susţine că protecţia dreptului de proprietate trebuie să fie egală, indiferent de titular. Or, nu există nicio raţiune legală pentru ca dreptul de proprietate al unui terţ coproprietar al bunului urmărit să fie protejat în ipoteza partajului cerut de creditorii personali ai debitorului, iar dreptul de proprietate al unui terţ coproprietar al bunului urmărit să nu fie protejat în ipoteza partajului cerut de chiar acest terţ. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Acestea reglementează situaţiile în care se poate dispune suspendarea executării silite, respectiv situaţia specială în care suspendarea intervine de drept până la soluţionarea partajului, când creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş urmăresc un bun imobil aflat în proprietate comună. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 719 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 719 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei; c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei. […](4) Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă: 1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu; 2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă; 3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.;" – Art. 818 alin. (1) şi (2): "(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acţiunea în împărţeală poate fi notată în cartea funciară.(2) Până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluţionarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripţia dreptului la acţiune contra debitorului coproprietar sau devălmaş." 14. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 818 din Codul de procedură civilă, bunurile imobile ale unui debitor coproprietar vor putea fi urmărite de creditorii săi personali doar în urma partajării acestora. Partajul suspendă de drept urmărirea, dacă aceasta a fost începută, şi prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, dacă aceasta nu a fost încuviinţată anterior. Suspendarea va dăinui până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost soluţionat partajul. 16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate, terţi interesaţi în cadrul raportului execuţional, sunt nemulţumiţi de faptul că dispoziţiile legale criticate - cu referire la suspendarea de drept a executării silite - au aplicabilitate doar în situaţia în care creditorii personali ai debitorului solicită partajul bunului aflat în coproprietate, iar nu şi în situaţia în care partajul este solicitat, în cadrul judecării contestaţiei la executare, de către un terţ care invocă un drept de coproprietate cu privire la bun. Terţii interesaţi au posibilitatea de a solicita instanţei judecătoreşti suspendarea executării silite cu plata prealabilă a unei cauţiuni în condiţiile art. 719 din Codul de procedură civilă. 17. În acest context, Curtea observă că existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmăribile poate constitui un impediment în realizarea executării silite, întrucât creditorul se poate îndrepta doar împotriva debitorului său, iar nu şi împotriva celorlalţi proprietari care nu sunt datori faţă de acesta. În consecinţă, urmărirea imobiliară nu se poate realiza înainte de împărţirea bunurilor comune. 18. Or, formularea unei cereri de partajare a bunurilor debitorului coproprietar de către creditorul personal al acestuia are drept scop înlăturarea impedimentului la executare şi continuarea procedurii de executare silită fără a mai fi necesar să se solicite în cursul acesteia partajarea imobilului. Aşadar, impedimentul la executare nu mai există atunci când cota-parte determinată din dreptul de proprietate asupra imobilului care aparţine debitorului este neîndoielnic stabilită şi este înscrisă în cartea funciară, iar urmărirea se va face asupra părţii de bun. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că împărţeala pe care o instituie dispoziţiile legale criticate, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării creanţei faţă de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor. 19. Referitor la cauţiunea prevăzută de art. 719 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut, în esenţă, că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014, Decizia nr. 59 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2015, sau Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016). 20. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv o condiţie pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce nicio atingere principiului constituţional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia. 21. De asemenea, în legătură cu problema cauţiunii, Curtea a reţinut, prin raportare la dispoziţii legale similare, că jurisprudenţa sa este în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93, că accesul liber la justiţie „nu este absolut şi că el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi (...)“. Important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010). 22. Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea a constatat că instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. Procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau a executării înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare (Decizia nr. 1.004 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 19 septembrie 2011). 23. În continuare, Curtea reţine că titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile este deţinătorul unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul său trebuie apărat şi protejat, iar acesta trebuie să beneficieze de toate garanţiile specifice recunoscute în legislaţie, inclusiv de acelea care să îi asigure, la nevoie, realizarea dreptului pe cale silită. Executarea silită este procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, îl constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă, să o aducă la îndeplinire în mod silit. Creditorul nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele interesate din procedura contestaţiei la executare în cadrul căreia invocă calitatea lor de coproprietari ai imobilului urmărit. 24. Prin urmare, faptul că art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă reglementează suspendarea de drept a urmăririi imobilului până la soluţionarea partajului în situaţia în care creditorii personali ai debitorului coproprietar sau codevălmaş cer partajul, iar nu şi situaţia în care alţi coproprietari ai imobilului cer partajul, fără a avea în acelaşi timp şi calitatea de creditori, nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale ale art. 16. Un terţ care invocă un drept de coproprietate cu privire la un bun poate să solicite suspendarea executării în condiţiile art. 719 din Codul de procedură civilă, respectiv cu plata unei cauţiuni. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Ursu şi Marian Desliu în Dosarul nr. 26.362/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 719 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 818 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
