Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 531 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 531 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 134 din 14 februarie 2025

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), cu sediul în Bucureşti, în numele şi pentru membrul de sindicat Ilie Georgian Telefca, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.391D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.551D/2022, nr. 2.848D/2022, nr. 342D/2023, nr. 512D/2023, nr. 695D/2023, nr. 1.142D/2023, nr. 1.232D/2023, nr. 1.522D/2023, nr. 1.600D/2023, nr. 2.244D/2023, nr. 2.289D/2023, nr. 2.355D/2023, nr. 2.406D/2023, nr. 2.633D/2023, nr. 2.634D/2023, nr. 2.688D/2023, nr. 2.772D/2023, nr. 3.241D/2023, nr. 387D/2024 şi nr. 2.372D/2024, având un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 sau, după caz, dispoziţiile art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, precum şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, excepţii ridicate de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.551D/2022, nr. 2.848D/2022, nr. 342D/2023, nr. 512D/2023, nr. 695D/2023, nr. 1.142D/2023, nr. 1.232D/2023, nr. 1.522D/2023, nr. 1.600D/2023, nr. 2.244D/2023, nr. 2.289D/2023, nr. 2.355D/2023, nr. 2.406D/2023, nr. 2.633D/2023, nr. 2.634D/2023, nr. 2.688D/2023, nr. 2.772D/2023, nr. 3.241D/2023, nr. 387D/2024 şi nr. 2.372D/2024 la Dosarul nr. 2.391D/2022, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine, în acest sens, că măsurile de îngheţare salarială stabilite prin textele de lege criticate concretizează politica salarială a statului, asupra căreia legiuitorul, fiind în competenţa sa exclusivă de legiferare, are o largă marjă de apreciere. Totodată, menţinerea cuantumului salariului şi al sporurilor la un nivel anterior pentru personalul bugetar nu încalcă drepturile fundamentale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Măsurile legale criticate, care au un caracter tehnic, au vizat stoparea unor eventuale măriri salariale pe fondul crizei pandemice din anul 2020 şi nu au afectat cuantumul aflat în plată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Decizia civilă nr. 973 din 22 septembrie 2022, Decizia civilă nr. 383/CM din 25 octombrie 2022, Decizia civilă nr. 1.323 din 21 noiembrie 2022, Decizia civilă nr. 1.344/CA din 24 noiembrie 2022, Decizia civilă nr. 70 din 26 ianuarie 2023, Încheierea din 23 ianuarie 2023, Decizia civilă nr. 301 din 30 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 29.313/3/2021, nr. 8.276/118/2021*, nr. 1.693/118/2022, nr. 7.691/118/2021, nr. 7.622/118/2021, nr. 35.120/3/2021 şi nr. 3.945/118/2022, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţiile constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.391D/2022, nr. 2.551D/2022, nr. 2.848D/2022, nr. 342D/2023, nr. 512D/2023, nr. 2.289D/2023 şi nr. 2.406D/2023.
    8. Prin Încheierea din 3 mai 2023, Decizia civilă nr. 197/CM din 13 iunie 2023, Încheierea din 19 iunie 2023 şi Încheierea din 3 octombrie 2023, pronunţate în dosarele nr. 267/118/2022*, nr. 2.618/118/2022, nr. 5.195/118/2022 şi nr. 6.958/118/2022*, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, precum şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţiile constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.142D/2023, nr. 2.244D/2023, nr. 2.355D/2023 şi nr. 2.772D/2023.
    9. Prin Încheierea din 7 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 8.231/118/2021*, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, precum şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021. Excepţia constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.522D/2023.
    10. Prin Încheierea din 13 martie 2023, Decizia civilă nr. 408/CA din 11 mai 2023, Decizia civilă nr. 503/CA din 8 iunie 2023, încheierile din 9 octombrie 2023, Încheierea din 25 septembrie 2023, Încheierea din 6 noiembrie 2023, Încheierea din 30 octombrie 2023 şi Decizia civilă nr. 194 din 22 februarie 2024, pronunţate în dosarele nr. 3.949/118/2022, nr. 3.954/118/2022, nr. 15.300/3/2022, nr. 4.682/118/2022, nr. 7.346/118/2022, nr. 7.345/118/2022, nr. 6.846/118/2022, nr. 3.953/118/2022 şi nr. 1.694/118/2022, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, precum şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021. Excepţiile constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 695D/2023, nr. 1.232D/2023, nr. 1.600D/2023, nr. 2.633D/2023, nr. 2.634D/2023, nr. 2.688D/2023, nr. 3.241D/2023, nr. 387D/2024 şi nr. 2.372D/2024.
    11. Excepţiile de neconstituţionalitate, având o motivare identică, au fost invocate de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), cu sediul în Bucureşti, în numele şi pentru unii membri de sindicat.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate instituie o derogare de la regula aplicării etapizate a creşterilor salariale stabilită pentru perioada 2019-2022 de art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
    13. Se susţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 a condus la încălcarea exigenţelor de predictibilitate şi previzibilitate ale legii, având în vedere că practica îngheţării salariilor prin ordonanţă de urgenţă nu este compatibilă cu natura drepturilor salariale asigurate din bugetul de stat, care trebuie să aibă la bază un mecanism de stabilire transparent şi să fie clare, previzibile şi predictibile. În acest sens este indicată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011) şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    14. Autorul excepţiei arată că, deşi Legea-cadru nr. 153/2017 enumeră printre principiile sale eliminarea inechităţilor salariale, chiar acest act normativ instituie, în art. 38 alin. (2) şi (3), exceptări de la regula aplicării etapizate, însă funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne şi militarii nu se regăsesc printre aceste categorii socioprofesionale exceptate, astfel că aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 s-a făcut iniţial diferenţiat, cu un calendar diferit în funcţie de categoria socioprofesională. Criteriul temporal al unor legi care, în practică, nu s-au aplicat (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) ori care au fost aplicate integral doar unor categorii profesionale, în timp ce altora le-au fost aplicate doar parţial, aşa cum este Legea-cadru nr. 153/2017, limitând astfel unele drepturi salariale, în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, nu s-au aplicat, încalcă principiul egalităţii în drepturi, al echităţii şi al egalităţii de tratament, precum şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar.
    15. Aşadar, chiar şi anterior îngheţării salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 existau diferenţieri între diverse categorii socioprofesionale, precum funcţionarii publici cu statut special, îngheţarea neavând decât efectul perpetuării discriminărilor între categoria menţionată anterior şi celelalte categorii cărora li s-au aplicat dispoziţii care au dus la majorări salariale doar cu privire la acestea.
    16. Autorul excepţiei consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale poate avea loc doar în condiţii stricte, iar motivele invocate la adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi.
    17. De altfel, Curtea Constituţională a sancţionat în jurisprudenţa sa dispoziţii din ordonanţe de urgenţă ale Guvernului prin care erau prevăzute creşteri salariale mai mici decât cele acordate printr-o lege anterioară (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010).
    18. O altă discriminare ce nu se poate justifica în mod obiectiv în cadrul sistemului de salarizare a fost creată între poliţişti/militari şi personalul bugetar prevăzut de Legea nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, şi anume personalul didactic medico-farmaceutic din universităţi care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie acreditate, cu privire la care legiuitorul a reglementat un nou drept salarial, în timp ce pentru prima categorie menţionată a dispus îngheţarea salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020. Or, nediscriminarea este un principiu de drept universal, prevăzut de Constituţia României, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind protejat şi la nivelul viziunii şi politicilor Uniunii Europene, cum ar fi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi, în particular, două directive care vizează integrarea în domeniul forţei de muncă a cetăţenilor (Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică), toate aceste acte normative fiind, prin urmare, încălcate.
    19. Aceleaşi considerente sunt avute în vedere de autorul excepţiei şi în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
    20. Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât stabilirea măsurilor de politică salarială intră în atributul exclusiv al legiuitorului, drepturile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nefiind încălcate.
    21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 1.232D/2023 şi nr. 2.244D/2023, prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.332 din 31 decembrie 2020, precum şi cele ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.202 din 18 decembrie 2021. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020:
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    (...)

    (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    (4) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, valoarea indemnizaţiei de hrană se menţine la nivelul din anul 2020.

    (5) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională acordă cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană actualizate la nivelul lunii ianuarie 2019, potrivit normelor în vigoare.;

    – Art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021:
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    (...)

    (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    (6) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, valoarea lunară a indemnizaţiei de hrană se menţine la nivelul din anul 2021.

    26. Dispoziţiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, respectiv cele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 doar pentru anul 2021, iar cele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, având un conţinut normativ similar, doar pentru anul 2022, însă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestora în redactarea care continuă, şi după ieşirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepţiile au fost invocate.
    27. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la principiul nediscriminării şi egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia dreptului de proprietate, art. 47 - Nivelul de trai şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, din motivarea criticii se deduce în mod rezonabil invocarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, cu privire la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă ale Guvernului.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa recentă, respectiv Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 faţă de critici identice formulate de acelaşi autor ca în prezenta cauză.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 388 din 17 septembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024.

    29. Faţă de obiectul excepţiei soluţionate prin decizia mai sus amintită, autorul prezentei excepţii invocă şi prevederile art. I alin. (3)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, fără însă a suplimenta sau adapta şi argumentele de neconstituţionalitate.
    30. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, Curtea observă că acestea conţin, în esenţă, soluţii juridice identice, şi anume măsuri de prorogare a unor creşteri salariale, prorogare stabilită anual de Guvern prin acte normative proprii succesive, astfel: pentru anul 2021, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi, respectiv, pentru anul 2022, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021. Cu respectarea acestei particularităţi, Curtea reţine următoarea similitudine de conţinut juridic al normelor legale criticate: între art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021; între art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021; şi, respectiv, între art. I alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
    31. Astfel, autorul excepţiei este nemulţumit de soluţiile legislative prevăzute de textele legale criticate care dispun menţinerea pentru anul 2021 (prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020) şi pentru anul 2022 (prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021) a aceluiaşi nivel salarial cu cel aferent lunii decembrie 2020, în toate componentele sale (sporuri, indemnizaţii, compensaţii, prime, indemnizaţia de hrană şi alte componente ale sistemului de salarizare) în măsura în care personalul bugetar ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În opinia autorului excepţiei, intervenţiile legislative echivalează cu eliminarea succesivă, timp de 2 ani consecutivi, a creşterilor salariale prevăzute pentru anul 2021 şi anul 2022 de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.
    32. Prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, Curtea a observat că, potrivit expunerii de motive ce însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, acest act normativ instituie unele măsuri fiscal-bugetare, adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 şi al pandemiei de COVID-19, măsuri care urmăresc, în esenţă, reducerea unor cheltuieli publice, pe de o parte, şi, pe de altă parte, utilizarea unor resurse financiare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă anterior menţionată a fost adoptată într-o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecinţe deosebit de grave şi insurmontabile la nivelul întregii societăţi, cerinţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie fiind astfel respectate. Faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că motivele invocate de Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu sunt suficiente pentru a justifica derogarea de la regulile salarizării stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă o simplă consideraţie de ordin subiectiv, ce nu poate avea valenţele unei reale demonstraţii de neconstituţionalitate (paragraful 31).
    33. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a exigenţelor ce derivă din art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că aceste critici nu pot fi reţinute, deoarece nu se poate susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi, implicit, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 sunt „nelegale“ în raport cu Legea-cadru nr. 153/2017. Legiuitorul delegat are competenţa constituţională să uzeze de astfel de instrumente normative şi procedee de reglementare - de derogare de la legea menţionată, în cazul de faţă -, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin esenţa ei, ordonanţa de urgenţă reflectă modalitatea constituţională excepţională de legiferare, prin care puterea executivă - reprezentată de Guvern - este abilitată să intervină rapid, cu măsuri ferme şi de aplicabilitate imediată, pentru îndepărtarea anumitor consecinţe negative sau riscuri generate de o situaţie neobişnuită, cu caracter extraordinar, astfel că, în acest context, este improprie invocarea aşteptărilor legitime ce decurg prin raportare la legile-cadru într-o materie sau alta, menite, de regulă, să implementeze pe termen mediu şi/sau lung politica legislativă în respectivul domeniu, în condiţii obişnuite, de normalitate (paragraful 30).
    34. Curtea nu a putut reţine nici criticile referitoare la pretinsa încălcare a principiului nediscriminării şi al egalităţii, ocrotit prin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, generată atât prin stabilirea unor excepţii în cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017, cât şi prin instituirea, prin Legea nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 septembrie 2020, a unui drept salarial nou în favoarea altei categorii socioprofesionale, concomitent cu îngheţarea salariilor poliţiştilor. În acest sens, Curtea a reţinut, în paragraful 34 al Deciziei nr. 388 din 17 septembrie 2024, că nu poate examina criticile ce vizează instituirea unor excepţii de la regulile salarizării, întrucât nu Legea-cadru nr. 153/2017 constituie obiectul controlului de constituţionalitate în cauză, ci Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020. În plus, Curtea a subliniat constant în jurisprudenţa sa competenţa suverană a legiuitorului în stabilirea politicii fiscal-bugetare a statului, deci inclusiv în materie de salarizare, acesta având, desigur, obligaţia respectării exigenţelor impuse de Constituţie, astfel încât un tratament juridic diferit să fie justificat prin condiţii în mod obiectiv şi rezonabil diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013).
    35. Cât priveşte invocarea unui nou drept salarial reglementat prin Legea nr. 205/2020, Curtea a reţinut că însăşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 a dispus, în art. VII, prorogarea pentru luna ianuarie 2022 a termenului pentru aplicarea acestui nou drept salarial, astfel că, în realitate, acesta nu a fost acordat, susţinerile autorului excepţiei neavând suport real (paragrafele 35 şi 36). Curtea a conchis că măsura restrictivă de menţinere a veniturilor salariale din anul 2021 la nivelul celor acordate pentru luna decembrie 2020 se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, a cărui salarizare este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, fără niciun fel de discriminare, astfel că pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu a fost reţinută (paragraful 37).
    36. Prin aceeaşi decizie de referinţă, la paragrafele 40-42, Curtea a constatat că şi criticile de neconstituţionalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, protejat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, sunt neîntemeiate. Curtea a arătat în mod constant în jurisprudenţa sa că noţiunea de „bun“, consacrată de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi analizată în accepţiunea conferită acesteia de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este aplicabilă salariului care urmează a fi plătit în viitor, în virtutea distincţiei dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 5 februarie 2013, precitată; Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Curtea a reamintit, în acest context, dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reţinând, în această privinţă, că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23) întrucât statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
    37. Cu privire la art. 47 din Constituţie, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa în materie, prin care a statuat că obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent nu are un conţinut determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcţie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului (a se vedea Decizia nr. 366 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011). Stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieţii, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia (Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragraful 44). În considerarea acestor statuări de principiu, Curtea a conchis, la paragraful 44 al Deciziei nr. 388 din 17 septembrie 2024, că măsura restrictivă criticată se integrează ansamblului de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente în raport cu necesităţile existente la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi nu contravine obligaţiei statului de a institui, conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, un salariu minim pe ţară, astfel că nu s-a putut reţine o afectare a nivelului de trai decent.
    38. În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că acest text nu poate fi incident, în cauză fiind criticate dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, şi nu ale unei legi, aplicabile fiind, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale printr-o ordonanţă de urgenţă, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Faţă de considerentele conform cărora sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 16, 44 şi 47 din Constituţie, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nici nerespectarea normelor cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală (paragraful 45).
    39. Având în vedere similitudinea soluţiilor legislative cuprinse în textele de lege criticate ale celor două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, precizată anterior, şi în raport cu identitatea criticilor de neconstituţionalitate formulate atât în prezenta cauză, cât şi în cea soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, considerentele care au fundamentat soluţia acolo pronunţată, de respingere, ca neîntemeiată, a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în această cauză.
    40. În ceea ce priveşte faptul că măsurile restrictive stabilite pentru anul 2021 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 au fost prelungite, sub aspect temporal, şi pentru anul 2022, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Curtea reţine, din analiza notei de fundamentare ce însoţeşte acest din urmă act normativ, că limitarea creşterii cheltuielilor bugetare permanente (cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice) a fost necesară, alături de alte măsuri, pentru evitarea vulnerabilizării şi producerii unor consecinţe negative asupra bugetului de stat aferent anului 2022, cum ar fi un deficit al bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, reducerea veniturilor bugetare în anul 2022 cu 0,5% din produsul intern brut sau fonduri insuficiente în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în contextul menţinerii crizei sanitare determinate de situaţia epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Curtea consideră că împrejurările expuse au caracter obiectiv, cuantificabil şi se constituie în situaţii extraordinare, care au impus urgent măsuri cu caracter excepţional, temporar şi derogatoriu de la legea generală a salarizării, astfel că nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei, în opinia căruia motivele invocate la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 nu sunt justificate.
    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu sediul în Bucureşti, în numele şi pentru unii membri de sindicat (Ilie Georgian Telefca şi alţii), în dosarele nr. 29.313/3/2021, nr. 8.276/118/2021*, nr. 1.693/118/2022, nr. 7.691/118/2021, nr. 7.622/118/2021, nr. 35.120/3/2021, nr. 3.945/118/2022, nr. 267/118/2022*, nr. 2.618/118/2022, nr. 5.195/118/2022, nr. 6.958/118/2022*, nr. 8.231/118/2021*, nr. 3.949/118/2022, nr. 3.954/118/2022, nr. 15.300/3/2022, nr. 4.682/118/2022, nr. 7.346/118/2022, nr. 7.345/118/2022, nr. 6.846/118/2022, nr. 3.953/118/2022 şi nr. 1.694/118/2022 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. I alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 531 din 22 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"