Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (6) şi ale art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Vilky Serv - S.R.L. din localitatea Nojorid, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 17.277/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile criticate întrunesc cerinţele de previzibilitate şi accesibilitate, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, arată că legiuitorul a instituit pentru operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice sarcina de a se înregistra la autoritatea competentă; această obligaţie, precum şi sancţiunea aferentă nerespectării acesteia sunt prevăzute de lege, procedura şi condiţiile în care se va realiza urmând să fie detaliate prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală dat în aplicarea legii şi care, în speţă, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.277/271/2015, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (6) şi ale art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Vilky Serv - S.R.L. din localitatea Nojorid, judeţul Bihor, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Codul fiscal. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate fac trimitere la acte normative cu forţă juridică inferioară legii, respectiv ordine ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care se instituie obligaţii suplimentare faţă de actul normativ principal. Or, acest mod de reglementare nu este previzibil şi accesibil, deoarece, pe de o parte, se face referire la normele infralegale care vor fi adoptate ulterior intrării legii în vigoare şi, pe de altă parte, acestea sunt permanent modificate. Prin urmare, având în vedere faptul că materia contravenţională este asimilată celei penale, iar prevederile în discuţie fac referire la obligativitatea respectării condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a căror încălcare este sancţionată contravenţional în modul cel mai sever, considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 sunt valabile şi în speţa de faţă. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 7. Judecătoria Oradea - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206^69 alin. (6) şi ale art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: - Art. 206^69 alin. (6): "(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală." – Art. 221^3 alin. (2) lit. ş): "(2) Următoarele fapte constituie contravenţii: [...] ş) desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu;" 13. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. De asemenea, este menţionat şi art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 441 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 29 octombrie 2019, sau Decizia nr. 401 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, Curtea a arătat că prevederile criticate reglementează, în primul rând, aspecte ce ţin de faptul că operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce priveşte procedura de înregistrare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, Curtea a reţinut că acestea sunt lăsate în sarcina preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea art. 206^69 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emis Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). 16. În ceea ce priveşte critica formulată în prezenta cauză raportată la prevederile art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12), prin prisma considerentelor Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, Curtea observă că situaţia de faţă nu este la fel cu cea reţinută prin decizia precitată, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale, întrucât în speţa respectivă era vorba despre infracţiuni, iar noţiunea utilizată, precum cea de reţinere la sursă, nu era definită; singura menţiune cu privire la conceptul de reţinere la sursă era cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară - respectiv în aplicarea Codului fiscal, fără a exista o legătură directă cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal. Prin urmare, în esenţă, nu îndeplineau cerinţa de accesibilitate a legii. 17. Or, în prezenta cauză se au în vedere sancţiuni contravenţionale. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Curtea a constatat că, în pofida faptului că acea cauză avea ca obiect o plângere contravenţională, textul constituţional al art. 23 alin. (12) din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, este pertinent pentru soluţionarea acesteia, având în vedere jurisprudenţa sa în materie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, referindu-se la Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei, paragraful 54, instanţa de contencios constituţional a arătat că în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [acuzaţie „în materie penală“], trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Se reţine, aşadar, că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. În consecinţă, Curtea a constatat că gravitatea sancţiunii impuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare determină aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie. 18. Cu referire la faptul că art. 23 din Constituţie nu ar fi aplicabil decât persoanelor fizice, Curtea a constatat că alin. (12) al acestui text constituţional se referă la legalitatea incriminării, principiu aplicabil atât cu privire la persoanele fizice, cât şi la cele juridice. Acceptând teza potrivit căreia principiul nulla poena sine lege se aplică numai persoanelor fizice, s-ar ajunge la situaţia ca persoanele juridice să poată fi sancţionate penal în lipsa unui text legal incriminator, ceea ce este inadmisibil. În consecinţă, Curtea a reţinut că textul constituţional al art. 23 alin. (12) vizează atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice. 19. Faţă de această împrejurare, în ceea ce priveşte incriminarea unei fapte, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, care implică exigenţa ca infracţiunile şi pedepsele să fie stabilite numai printrun act normativ cu forţă de lege - „în temeiul legii“, iar prin trimiterea la „condiţiile legii“ trebuie realizată coroborarea cu art. 1 alin. (5) din Constituţie care consacră principiul legalităţii şi care impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. 20. Or, din evaluarea cadrului legislativ în materie fiscală şi în mod special a normelor legale ce sunt incidente în speţa de faţă cu privire la produse accizabile, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii şi care impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile şi accesibile, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală. 21. În acest context, Curtea observă că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 31 martie 2017). 22. Din evaluarea cadrului legislativ în materie, Curtea observă că atât obligaţia operatorilor economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - de a se înregistra la autoritatea competentă, cât şi sancţiunile aferente desfăşurării acestor tipuri de activităţi cu nerespectarea obligaţiilor stabilite de lege sunt prevăzute expres prin norme cu rang infraconstituţional, respectiv de lege, iar prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt reglementate procedurile şi condiţiile în care urmează a se face înregistrarea la autoritatea competentă. 23. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar potrivit art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. Or, normele criticate, prin trimiterea la ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care sunt reglementate procedurile şi condiţiile în care urmează a se face înregistrarea, se circumscriu acestor norme de tehnică legislativă, întrucât atât legea cât şi ordinul sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. 24. Prin urmare, aceste norme sunt în concordanţă cu cele ale art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor. 25. În ceea ce priveşte posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorităţi să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituţionale, iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera şi spiritul legii, se poate declanşa controlul judecătoresc, în virtutea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competenţa de soluţionare aparţinând secţiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curţii de apel sau instanţei supreme (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017). 26. Raportând considerentele de principiu mai sus enunţate la speţa dedusă judecăţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea contravenţiilor şi sancţionarea acestora sunt prevăzute de norme de rang infraconstituţional, în sensul dat de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, iar din cele prezentate se desprinde cu uşurinţă conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor criticate, în speţă obligativitatea respectării condiţiilor impuse de lege în vederea desfăşurării activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat -, una dintre condiţii fiind înregistrarea la autoritatea competentă în condiţiile stabilite prin actele normative prevăzute de lege. 27. Faţă de această împrejurare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (6) şi ale art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003, în raport cu prevederile constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Vilky Serv - S.R.L. din localitatea Nojorid, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 17.277/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 206^69 alin. (6) şi ale art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
