Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, obiecţie formulată de un număr de 51 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, precum şi deputaţi neafiliaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Prin Adresa nr. 2/5954 din 14 iunie 2018, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.596 din 14 iunie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 914A/2018. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie. 4. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, autorii apreciază că Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative are caracter individual, întrucât nu reglementează relaţiile sociale dintr-o anumită materie, ci are ca obiect înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni, privite ut singuli, operaţiune care ar fi trebuit realizată în condiţiile prescrise de lege. Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. nu are natura unei autorităţi sau instituţii publice, ci este un operator economic, întrucât nu acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, ci în vederea obţinerii de profit, aşa cum prevede art. 2 din legea criticată. De asemenea, ţinând cont de faptul că, potrivit expunerii de motive, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. este o măsură de implementare a Programului de guvernare 2017-2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 53/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, precum şi de faptul că are capital integral de stat, autorii apreciază că acesta are natura unei persoane juridice de drept public, în sensul art. 191 alin. (2) din Codul civil, fiind, aşadar, supusă înfiinţării „prin acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege“. Cu referire la modurile de înfiinţare a societăţilor se reţine, pe de o parte, că societăţile de interes naţional se înfiinţează în condiţiile art. 17 teza întâi din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, potrivit căruia „unităţile economice de interes republican se organizează ca societăţi comerciale prin hotărâre a Guvernului“, iar, pe de altă parte, societăţile de drept comun se înfiinţează în condiţiile Legii societăţilor nr. 31/1990. Deci, indiferent de calificarea juridică a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. drept societate de interes naţional sau societate de drept comun, înfiinţarea acestuia trebuia realizată pe cale administrativă, prin emiterea unei hotărâri a Guvernului sau prin îndeplinirea operaţiunilor administrative de înregistrare prevăzute de Legea nr. 31/1990, după caz. 5. Prin urmare, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. printr-un act de reglementare primară constituie o încălcare a prerogativelor constituţionale ale Parlamentului, cuprinse la art. 61 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, autorii consideră că Parlamentul a încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin faptul că s-a substituit puterii executive, efectuând pe cale legislativă o operaţiune de competenţa puterii executive, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, statuat la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin faptul că domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, intuitu personae, creând, astfel, societăţii nou-înfiinţate un privilegiu faţă de ceilalţi operatori economici, care sunt supuşi înfiinţării potrivit dreptului comun. În susţinerea acestor concluzii, autorii sesizării invocă considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 777 din 28 noiembrie 2017. 6. În continuare, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative încalcă şi principiul bicameralismului, aşa cum acesta a fost definit pe cale jurisprudenţială de Curtea Constituţională. Apreciază că există deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, compararea celor două versiuni relevând faptul că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a adoptat o serie de amendamente care au modificat în mod semnificativ funcţionarea şi organizarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., cele mai importante fiind următoarele: modificarea art. 4 alin. (1) în sensul introducerii şi a unui set de indicatori de performanţă pe termen scurt, care vor fi luaţi în calcul în procesul de evaluare a activităţii şi a modului de îndeplinire a obiectivelor de către Fond; eliminarea alin. (3) şi (4) ale art. 4, care stabileau în sarcina Ministerului Finanţelor Publice competenţa de elaborare a indicatorilor de performanţă şi reglementau Comitetul consultativ, care avea rolul de a acorda suport de specialitate Ministerului Finanţelor Publice la elaborarea acestora; modificarea art. 7 alin. (1) în sensul creşterii capitalului social iniţial al Fondului, de la 1.850.000.000 lei la 9.000.000.000 lei; modificarea art. 7 alin. (2) lit. a) şi b), prin care s-au schimbat datele de referinţă în funcţie de care se calculează valoarea aportului în natură la capitalul social iniţial al Fondului; modificarea art. 7 alin. (6), prin care s-a schimbat modalitatea de efectuare a vărsămintelor aferente aportului în numerar la capitalul social iniţial al Fondului, astfel: la constituire, de la 50.000.000 lei, la 200.000.000 lei, diferenţa, în termen de 5 ani de la constituire, faţă de 3 ani, în forma adoptată de prima Cameră; modificarea anexei nr. 1, în sensul suplimentării numărului de societăţi ale căror acţiuni vor constitui aport în natură la capitalul social iniţial al Fondului. 7. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, autorii obiecţiei susţin că prin legea care face obiectul controlului de constituţionalitate este introdusă o serie de dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, care creează Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. un regim juridic distinct, care i se aplică în mod exclusiv. Astfel, prin art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (10), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 12 alin. (1) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. este sustras de sub incidenţa unei serii de acte normative (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, Legea nr. 297/2004, Legea nr. 24/2017, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2001, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002), creându-i-se, pe această cale, un tratament juridic distinct, mai favorabil decât cel de drept comun. Prin urmare, se apreciază că derogările instituite au natura unor privilegii, astfel că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 8. În continuare, autorii obiecţiei formulează critici prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul încălcării principiului securităţii raporturilor juridice. Apreciază că, din ansamblul actului normativ, nu rezultă cu claritate cărui scop este afectată activitatea Fondului. Astfel, pe de o parte, din art. 4 alin. (1) rezultă că activitatea Fondului este subsumată unor obiective de interes public, precum dezvoltarea infrastructurii în România, crearea locurilor de muncă, stimularea inovaţiei şi a noilor tehnologii, creşterea capitalului uman pe termen lung sau creşterea competitivităţii româneşti, iar, pe de altă parte, din art. 2, art. 5 alin. (2) şi (3) rezultă că finalitatea urmărită este exclusiv obţinerea de profit, deciziile de management fiind luate „pe baze comerciale“. Mai mult, dispoziţiile referitoare la raporturile dintre Fond şi societăţile la care acesta este acţionar sunt contradictorii. Astfel, potrivit art. 4 alin. (2), „în administrarea societăţilor la care F.S.D.I. este acţionar majoritar, F.S.D.I. va avea în vedere şi strategiile sectoriale guvernamentale“. Deci, dispoziţia stabileşte că Fondul va avea competenţe de administrare asupra societăţilor la care este acţionar, în vreme ce art. 5 alin. (5) din lege dispune că „societăţile din portofoliul F.S.D.I. îşi stabilesc în mod independent strategiile comerciale şi comportamentul concurenţial pe piaţă“, sens în care „F.S.D.I. în calitatea de acţionar, nu va stabili şi/sau nu va influenţa, direct sau indirect, strategiile comerciale şi comportamentul concurenţial pe piaţă al societăţilor pe care le deţine în portofoliu, şi nu se va implica în activitatea de zi cu zi a companiilor pentru care are acţiuni în portofoliu“. Prin urmare, cu privire la prevederile art. 2, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2) şi (3), respectiv la cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (5) din Legea care face obiectul prezentei sesizări, autorii consideră pe deplin aplicabile considerentele reţinute de Curte, în Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012: „Existenţa unor soluţii legislative contradictorii şi anularea unor dispoziţii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaşi act normativ conduc la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat în mod expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“. 9. În fine, autorii consideră că normele derogatorii instituite prin art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (10), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 12 alin. (1) nu respectă exigenţele de tehnică legislativă, întrucât legiuitorul s-a limitat la a arăta că Fondul nu cade sub incidenţa actelor normative indicate, fără a reglementa şi soluţia legislativă diferită în raport cu reglementarea-cadru în materie, aplicabilă în speţă. Prin urmare, aceste prevederi creează incertitudine în privinţa aplicării lor, cu consecinţa încălcării principiului securităţii juridice, cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 10. Cu adresa nr. 2/5968 din 15 iunie 2018, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de un număr de 66 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative. 11. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.643 din 15 iunie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 927A/2018. 12. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă. 13. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, autorii arată că legea criticată încalcă principiul bicameralismului prevăzut de dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie, prin adoptarea în Camera decizională, Camera Deputaţilor, a unei forme cu un conţinut juridic şi configuraţie semnificativ diferite faţă de forma adoptată în prima Cameră sesizată, Senatul României, în privinţa modului în care se constituie aportul de capital în natură prin adăugarea în forma adoptată de Camera decizională a 10 entităţi economice (dintre care 4 entităţi economice nu au fost avute în vedere nici în forma iniţială a legii şi nici după dezbaterea desfăşurată în Senatul României). Ca urmare a măririi numărului de entităţi economice de stat care aderă la fond s-a procedat, în Camera decizională, la modificarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din lege, prin mărirea capitalului social subscris de la 1.500.000.000 lei la 9.000.000.000 lei. 14. Legea are ca obiect înfiinţarea societăţii Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (F.S.D.I.), persoană juridică română, societate pe acţiuni, unde statul român are calitatea de acţionar unic. Or înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni reprezintă o activitate ce trebuia realizată printr-o reglementare secundară, şi nu printr-un act care are forţa legii. În această situaţie, Parlamentul a încălcat separaţia puterilor în stat prevăzută de art. 1 alin. (4) din Constituţie, reglementând într-un domeniu care este în competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, viciu care afectează legea în ansamblul său. Chiar dacă titlul legii se referă la „înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative“, se observă că modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română“ - S.A. şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională“ - S.A. sunt tot modificări de corelare ca urmare a înfiinţării Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. 15. O lege intuitu personae contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu. Mai mult, exercitarea competenţei de legiferare în mod discreţionar prin adoptarea de legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale Parlamentului consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. 16. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, autorii sesizării susţin că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din legea criticată încalcă art. 1 alin. (5), raportat la art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Conform art. 4 alin. (2) din lege, „în administrarea societăţilor la care F.S.D.I. este acţionar majoritar, F.S.D.I. va avea în vedere şi strategiile sectoriale guvernamentale“. Sintagma „va avea in vedere“ este una lipsită de precizie, nefiind clar dacă Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, exercitând calitatea de acţionar în cadrul societăţilor de la care a preluat acţiunile deţinute de statul român, este obligat să urmeze strategiile stabilite de Guvern sau acestea au un caracter de recomandare faţă de organele de conducere ale acestui fond. Astfel, multiplele interpretări ale unei sintagme neclare ridică dificultăţi în aplicarea normei, nefiind clar care este forţa juridică a strategiilor sectoriale guvernamentale pentru F.S.D.I. şi, pe cale de consecinţă, cum mai sunt protejate interesele naţionale ale statului în anumite activităţi economice, vizate de respectivele strategii sectoriale, în conformitate cu art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. 17. Prevederile art. 5 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din legea criticată, prin faptul că veniturile din dividendele companiilor care intră în portofoliul Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii nu mai revin bugetului de stat, ci acestei companii pe acţiuni, încalcă art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „stabilirea prin lege a unei alocaţii cu caracter permanent“ este neconstituţională şi încalcă principiul anualităţii (a se vedea Decizia nr. 562 din 16 decembrie 2004). De asemenea, excluderea acestor venituri de la procesul de elaborare anuală a bugetului de stat încalcă principiul anualităţii prevăzut de art. 138 alin. (2) din Legea fundamentală. 18. Dispoziţiile art. 6 alin. (2) încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât statul fiind acţionar unic al societăţii pe acţiuni numite Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., structura acţionariatului neputându-se schimba pe durata de funcţionare a societăţii, folosirea sintagmei „Adunarea Generală a Acţionarilor“ este lipsită de claritate şi precizie, inducând ideea că deciziile Adunării Generale a Acţionarilor sunt decizii colective, luate de o pluralitate de acţionari, aspect ce contravine exigenţelor de calitate a legii, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 19. Cu privire la prevederile art. 7 alin. (1), (6) şi (8) din lege, autorii obiecţiei susţin că acestea încalcă art. 111 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. b) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituie o obligaţie a Ministerului Finanţelor Publice de a acoperi, din bugetul de stat, o sumă de 8,8 miliarde de lei în următorii 5 ani. De asemenea, obligaţia ministerului de a efectua vărsămintele la cererea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii în termen de 15 zile de la primirea cererii acestei societăţi, fără precizarea unor criterii, a unor limite sau a unui calendar pentru realizarea acestor vărsăminte, pune în pericol interesele naţionale ale statului român în activitatea economică, financiară şi valutară, cu încălcarea prevederilor constituţionale. 20. Dispoziţiile art. 7 alin. (9) din lege încalcă art. 1 alin. (4), art. 135 alin. (2) lit. b) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece transmiterea cu titlu gratuit (în cazul de faţă, a pachetelor de acţiuni din anexa legii) a unor bunuri aflate în proprietatea privată a statului către o societate pe acţiuni, persoană juridică, reprezintă un act de dispoziţie asupra respectivelor bunuri şi ţine de competenţa de administrare a bunurilor proprietate privată a statului, revenind în mod exclusiv Guvernului. Or prin această operaţiune realizată de legiuitor se încalcă atât principiul separaţiei puterilor în stat, Parlamentul realizând o intervenţie într-un domeniu aflat în competenţa Guvernului, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 21. Pe de altă parte, transferul respectivelor acţiuni din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a F.S.D.I. se realizează cu titlu gratuit. Acest aspect aduce atingere protecţiei instituite de Constituţie cu privire la interesele statului în activitatea economică, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală. Chiar dacă societatea pe acţiuni are drept unic acţionar tot statul român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, F.S.D.I. reprezintă o altă entitate juridică, cu personalitate juridică proprie şi distinctă de cea a statului, în beneficiul căreia legiuitorul a transferat dreptul de proprietate asupra respectivelor pachete de acţiuni. Aşadar, transmiterea cu titlu gratuit a unui bun aflat în proprietatea privată a statului în proprietatea privată a unei persoane juridice aduce atingere prevederilor constituţionale invocate. 22. Prevederile art. 10 alin. (1) din lege încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor criticate, „actul constitutiv al F.S.D.I. este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege“. Art. 10 alin. (3) din lege prevede că „După înmatricularea F.S.D.I. la Oficiul Registrului Comerţului, actul constitutiv va putea fi modificat în condiţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. Conform art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv poate fi modificat „prin hotărâre a adunării generale ori a Consiliului de administraţie, respectiv directoratului“. Într-o astfel de situaţie, un act cu rang de lege ar putea fi modificat printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, aspect ce încalcă principiul ierarhiei actelor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 23. Art. 11 alin. (1) şi (2) din lege încalcă art. 16 alin. (1) şi (2), raportat la art. 44 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Efectul acestei dispoziţii, corelată cu celelalte reglementări cuprinse în lege, este faptul că statul român pierde veniturile din dividende sau din repartizarea profitului de la companiile la care acesta deţine acţiuni (cele listate în anexa legii), acestea sunt transmise cu titlu gratuit către F.S.D.I., iar această societate pe acţiuni nu are obligaţia de a efectua vărsăminte către bugetul de stat din profitul ei şi nici să aloce dividende statului, care este acţionar unic. În acest mod, sunt afectate sursele de venit ale statului, aducându-se atingere intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară a statului român, contrar prevederilor constituţionale. Mai mult, exceptarea de la normele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi în Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării creează un vid legislativ nepermis, instituind posibilitatea ca vânzarea de acţiuni sau active ale statului să se deruleze fără nicio restricţie, în orice condiţii şi în orice moment. O astfel de reglementare pune în pericol interesele naţionale ale statului român în activitatea economică, financiară şi valutară, încălcând dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. În plus, această reglementare creează un tratament diferenţiat nejustificat obiectiv şi raţional între companiile incluse în anexa legii şi celelalte companii la care statul deţine acţiuni, prin procedura diferită aplicată în privinţa acţiunilor de privatizare. 24. Prevederile art. 12 alin. (2) din lege încalcă art. 31 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie excepţii suplimentare faţă de cele prevăzute de art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, text care prevede în mod limitativ cazurile exceptate. 25. Autorii obiecţiei mai susţin că dispoziţiile art. 13 pct. 2 şi ale art. 14 pct. 2 din legea criticată încalcă principiul securităţii juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât legea este echivocă atât cu privire la modul de funcţionare al Companiei Naţionale „Loteria Română“, cât şi a Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională“. Prin dispoziţiile abrogatoare criticate, legiuitorul pune în imposibilitate de funcţionare două companii ale statului român, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. c) din Constituţie. 26. Cu Adresa nr. 1.121 din 4 iulie 2018, Preşedintele României a trimis Curţii Constituţionale sesizarea privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 5.310 din 4 iulie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1037A/2018. 27. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorul formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă. 28. Motivele de neconstituţionalitate extrinsecă vizează obiectul de reglementare al Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative care încalcă, în opinia autorului obiecţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 1 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1) din Constituţie. Susţine că, întrucât statul are calitatea de unic acţionar pe toată durata existenţei F.S.D.I., iar scopul înfiinţării F.S.D.I. este acela de a dezvolta şi finanţa din fonduri proprii şi din fonduri atrase proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile, rezultă că F.S.D.I. este o societate ce va desfăşura o activitate comercială, persoană juridică de drept public în sensul art. 191 alin. (2) din Codul civil. Prin urmare, înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni trebuia realizată printr-un act al autorităţilor administraţiei publice centrale, iar nu prin lege. Aşadar, instituind prin lege înfiinţarea F.S.D.I., Parlamentul a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie în componenta sa referitoare la separaţia puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ţine de competenţa de reglementare a autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, viciu de natură să antreneze - conform jurisprudenţei instanţei constituţionale - neconstituţionalitatea legii în ansamblul său. Referirea din titlul legii criticate şi la „modificarea unor acte normative“ nu schimbă această stare de lucruri, întrucât modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română“ - S.A., respectiv Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională“ - S.A. sunt simple modificări de corelare legislativă devenite necesare ca urmare a înfiinţării Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. 29. Motivele de neconstituţionalitate intrinsecă vizează o serie de dispoziţii din legea criticată. Astfel, art. 1, art. 2, art. 6 alin. (2) şi art. 9 din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative, prin obiect, scop, strategia investiţională, modul de selectare a conducerii şi modalitatea de înstrăinare a acţiunilor sau activelor din proprietatea F.S.D.I., încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât folosesc o terminologie impredictibilă şi conturează un cadru normativ incomplet şi lipsit de previzibilitate. 30. Art. 4 alin. (2) din lege încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, întrucât unicul acţionar al F.S.D.I. este statul, iar F.S.D.I. exercită şi calitatea de acţionar în cadrul societăţilor de la care a preluat acţiunile deţinute de statul român, iar caracterul de simplă recomandare a strategiilor sectoriale guvernamentale riscă să pună în pericol, să afecteze protecţia intereselor publice naţionale în activitatea economică desfăşurată de societăţi comerciale în cadrul cărora statul este acţionar majoritar. 31. Art. 7 alin. (1) din lege încalcă art. 1 alin. (5), art. 135 alin. (2) lit. b) şi lit. d), art. 136 alin. (3) şi (4), precum şi art. 140 alin. (1) din Constituţie, deoarece din analiza conţinutului anexei nr. 1 la lege rezultă că în cadrul F.S.D.I. au fost incluse şi companii ce în ultimii ani au înregistrat pierderi (de exemplu: CFR, Poşta Română, CE Oltenia). Dincolo de faptul că din lege nu rezultă care sunt criteriile după care au fost selectate companiile incluse în anexa nr. 1, în ceea ce le priveşte pe cele care înregistrează pierderi, autorul sesizării consideră că acestea nu pot participa la finanţarea F.S.D.I. decât prin vânzarea pachetelor de acţiuni. Or, în această situaţie, statul pierde controlul acestor companii, unele dintre acestea făcând parte din ramuri naţionale strategice, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) şi d), precum şi ale art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie. Aşadar, prin raportare la dispoziţiile constituţionale menţionate, soluţia legislativă este de natură să afecteze interesul naţional în activitatea economică. 32. Art. 7 alin. (9) şi (10) din lege încalcă art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi g), art. 136 alin. (3) şi (4), art. 147 alin. (4), precum şi art. 148 alin. (2) prin raportare la norma de referinţă reprezentată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat că trecerea cu titlu gratuit a unor acţiuni ale unei societăţi, din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a unei unităţi administrativ-teritoriale, reprezintă un act de dispoziţie cu privire la capitalul social al societăţii, iar aceste acte nu ţin de competenţa de legiferare a Parlamentului, ci de cea de administrare a bunurilor proprietate publică/privată a statului, care aparţine în mod exclusiv Guvernului (Decizia nr. 574/2014). Or transmiterea cu titlu gratuit a pachetelor de acţiuni deţinute la societăţile cuprinse în lista ce reprezintă anexa nr. 1 a legii criticate către o societate pe acţiuni încalcă competenţa de administrare a bunurilor proprietate privată a statului, competenţă ce revine Guvernului. Aşadar, modalitatea aleasă de legiuitor de transmitere a acestor acţiuni (lege) încalcă atât principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Acest transfer trebuie să se realizeze în baza hotărârii adunărilor generale ale acţionarilor, iar nu în temeiul legii. De asemenea, statul nu este acţionar unic la toate societăţile ce vor intra în portofoliul F.S.D.I. Din această perspectivă, soluţia aleasă de legiuitor cu privire la modalitatea de transfer a acţiunilor va conduce, practic, la afectarea dreptului acţionarilor minoritari de a-şi exprima poziţia în cadrul companiilor respective în legătură cu transferul dreptului de proprietate al acţiunilor majoritare la F.S.D.I. Dintr-o altă perspectivă, lipsa de transparenţă în vânzarea acţiunilor aduse aport la capitalul social, prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, va avea un impact financiar puternic prin implicaţiile deciziilor F.S.D.I. asupra companiilor deja listate la Bursa de Valori Bucureşti. 33. Art. 10 alin. (1) din lege încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât anexa nr. 2 a legii supuse controlului de constituţionalitate cuprinde actul constitutiv al F.S.D.I., act cu aceeaşi forţă juridică ca cea a legii, însă la art. 10 alin. (3) din lege se prevede că după înmatricularea F.S.D.I. la oficiul registrului comerţului, actul constitutiv va putea fi modificat în condiţiile Legii nr. 31/1990. O astfel de prevedere ar conduce la situaţia în care un act de natură legislativă ar putea fi modificat printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor a unei societăţi pe acţiuni, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, reglementare ce contravine principiului ierarhiei actelor juridice. 34. Art. 11 alin. (1) şi (2) din lege încalcă art. 16 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 reprezintă instituirea unei derogări de la obligaţia companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat de a repartiza profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit într-o proporţie de cel puţin 50% sub formă de dividende în cazul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. Aşadar, dividendele de la companiile prevăzute în anexa nr. 1 din lege nu mai revin statului român drept venituri nefiscale, ci societăţii pe acţiuni F.S.D.I., fapt ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală referitoare la bugetul public naţional. Curtea Constituţională a statuat că, prin intermediul bugetelor, „se exercită un control permanent asupra constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor publice, precum şi asupra societăţilor care au raporturi cu bugetul public naţional“ (Decizia nr. 633/2015). Astfel, în opinia autorului sesizării, extragerea acestor surse publice de venit de la realizarea bugetului de stat nu numai că încalcă art. 138 alin. (1) din Constituţie, dar contravine şi principiului anualităţii şi, implicit, dispoziţiilor art. 138 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, prin această operaţiune, prin care o entitate nouă preia acţiunile statului de la respectivele companii, gestionându-le fără a avea obligaţia de a repartiza din profitul acesteia către bugetul de stat, se afectează în mod direct sursele de venit ale statului, contrar obligaţiei de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară a statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală. 35. Art. 12 din lege încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituirea unor excepţii nu se justifică obiectiv şi raţional, aceasta este de natură să creeze un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii (regimul juridic aplicabil membrilor din conducerea companiilor/ societăţilor la care statul deţine capital integral sau majoritar), stabilirea nivelului remuneraţiilor consiliului de supraveghere de la întreprinderile publice contravenind prevederilor constituţionale invocate. 36. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 37. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 2/6.775 din 6 iulie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.377 din 6 iulie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914A/2018, cu Adresa nr. 2/6.776 din 6 iulie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.376 din 6 iulie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 927A/2018 şi cu Adresa nr. 2/6.880 din 10 iulie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.639 din 10 iulie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.037A/2018. Arată că, deşi nu există o definiţie a fondurilor suverane de investiţii general acceptată, fondurile suverane de investiţii sunt definite ca instrumente de investiţii publice, care gestionează un portofoliu diversificat de active financiare interne şi internaţionale, cum ar fi: acţiuni, obligaţiuni, imobiliare sau alte instrumente financiare finanţate de active valutare. Trei elemente sunt identificate a fi comune acestor fonduri suverane de investiţii: sunt deţinute de stat, sunt finanţate din rezerve valutare şi sunt gestionate separat de rezervele oficiale. Cu toate că fiecare fond suveran de investiţii are un scop propriu pentru care este înfiinţat, ele au ca obiective comune: asigurarea stabilităţii economice, generarea de profit mare al investiţiei, diversificarea exporturilor de resurse naturale, consolidarea dezvoltării regionale sau creşterea gradului de economisire pentru generaţiile viitoare. 38. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, se arată că Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. este o întreprindere publică în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările ulterioare, cu un regim juridic special, întrucât concentrează într-o singură entitate juridică mai multe pachete de acţiuni ale statului deţinute la mai multe companii cu capital de stat. Strategia investiţională a F.S.D.I. se aprobă de către Guvern şi este corelată cu un set de indicatori de performanţă pe termen scurt, mediu şi lung. În privinţa transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor aduse ca aport la capitalul social al F.S.D.I., care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, s-a reglementat un regim derogatoriu atât de la prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cât şi de la anumite prevederi ale Legii nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, reglementări cu caracter organic. Prin măsurile legislative adoptate, pachetele de acţiuni aduse aport la capitalul social al F.S.D.I. se transferă din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a F.S.D.I., acesta putând dispune liber de respectivele acţiuni, în calitate de bunuri proprii. 39. Pentru aceste motive, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că soluţiile legislative prin care se modifică regimul juridic al proprietăţii private a statului constând în pachetele de acţiuni aduse aport la capitalul social al F.S.D.I. puteau fi reglementate numai prin lege, şi nu prin hotărâre a Guvernului, astfel încât nu se încalcă prerogativele constituţionale ale Parlamentului cuprinse la art. 61 alin. (1) din Constituţie şi nici principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie, invocate de autorii sesizării de neconstituţionalitate. 40. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant că aceste dispoziţii constituţionale consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu al egalităţii în drepturi a persoanelor juridice, textul constituţional fiind aplicabil acestora din urmă numai în cazul în care textele de lege criticate stabilesc un regim discriminatoriu ce s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea acestora în faţa legii şi a autorităţilor publice. Or, în cauza de faţă, criticile se referă la operatorii economici persoane juridice, fără să se argumenteze dacă şi cum prevederile legale adoptate afectează drepturile sau libertăţile cetăţenilor (în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 21 iunie 2006). 41. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, din analiza comparativă a documentelor privind desfăşurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a formei proiectului de lege adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, respectiv a formei legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, se constată că modificările operate de către Camera Deputaţilor faţă de forma proiectului de lege adoptat de Senat nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de conţinut juridic şi nici o configuraţie deosebită semnificativ faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat. De asemenea, prin soluţiile legislative adoptate de Camera decizională, legea nu se îndepărtează de la obiectivele urmărite de iniţiativa legislativă. 42. În ceea ce priveşte critica autorilor sesizării, potrivit căreia din ansamblul actului normativ nu rezultă cu claritate cărui scop este afectată activitatea F.S.D.I. că dispoziţiile referitoare la raporturile dintre Fond şi societăţile la care acesta este acţionar sunt contradictorii, că normele derogatorii nu respectă cerinţele de tehnică legislativă, astfel că se creează incertitudine în privinţa aplicabilităţii lor, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază toate aceste susţineri ca fiind neîntemeiate, normele legale respectând prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie care consacră principului securităţii raporturilor juridice. 43. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 111, art. 135 alin. (2) lit. b), art. 138 şi ale art. 147 alin. (4), cu referire la mai multe prevederi ale legii, arată că, în considerarea statutului juridic special al F.S.D.I., majoritatea prevederilor legale contestate reprezintă derogări de la unele prevederi din legislaţia specială în materie, imperios necesare pentru a asigura F.S.D.I. independenţa operaţională necesară şi organisme de conducere eficiente care să acţioneze exclusiv în interesul F.S.D.I., în vederea realizării scopului pentru care a fost creat. Derogările reglementate de legea contestată sunt redactate cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. În consecinţă, toate prevederile legale contestate, care reprezintă derogări de la alte norme legale, sunt constituţionale, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, conform cărora respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie. 44. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţiile de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, reţine următoarele: 45. În vederea soluţionării prezentelor sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilităţii acestora. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ Astfel, se constată că actul supus controlului de constituţionalitate este o lege adoptată de Parlamentul României, sesizările fiind formulate de un număr de 51 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, precum şi deputaţi neafiliaţi, respectiv de un număr de 66 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, precum şi de Preşedintele României, subiecte de drept care întrunesc, potrivit dispoziţiilor legale, calitatea de titulari ai sesizării Curţii Constituţionale cu obiecţii de neconstituţionalitate. 46. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizărilor trebuie realizată şi prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile“. Cu privire la acest aspect se constată că Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative a fost adoptată, în procedură normală, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în data de 6 iunie 2018 şi a fost depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii în data de 11 iunie 2018 şi trimisă spre promulgare în data de 16 iunie 2018. Sesizarea formulată de un număr de 51 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, precum şi deputaţi neafiliaţi a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 14 iunie 2018, iar sesizarea formulată de 66 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 15 iunie 2018. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizările de neconstituţionalitate au fost formulate în termenul legal de 5 zile, Curtea constată că obiecţiile de neconstituţionalitate sunt admisibile. În ceea ce priveşte sesizarea formulată de Preşedintele României, aceasta a fost înregistrată la Curte în data de 4 iulie 2018, deci în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie, astfel că şi această sesizare îndeplineşte condiţia de admisibilitate a formulării în temenele legale şi constituţionale. 47. Prin urmare, Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate. 48. Actul de sesizare în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 914A/2018 are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 2, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (2), (3) şi (5), art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (10), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 12 alin. (1) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, precum şi legea, în ansamblul său. 49. Actul de sesizare în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 927A/2018 are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), (6), (8) şi (9), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (2), art. 13 pct. 2 şi art. 14 pct. 2 din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, precum şi legea, în ansamblul său. 50. Actul de sesizare în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.037A/2018 are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1, 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), (9) şi (10), art. 9, art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 12 din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, precum şi legea, în ansamblul său. 51. Având în vedere faptul că obiectul celor trei sesizări îl constituie dispoziţii ale aceluiaşi act normativ, pentru o bună administrare a actului de justiţie constituţională, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, plenul Curţii Constituţionale dispune, din oficiu, conexarea celor trei cauze, respectiv a dosarelor nr. 927A/2018 şi nr. 1.037A/2018 la Dosarul nr. 914A/2018, care a fost primul înregistrat, urmând ca instanţa constituţională să pronunţe o singură decizie prin care să efectueze controlul de constituţionalitate a priori asupra dispoziţiilor Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său. 52. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 61 alin. (1), art. 111, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi g), art. 136 alin. (3) şi (4), art. 138, art. 140 alin. (1), art. 147 alin. (4) şi ale art. 148 alin. (2). 53. Propunerea de lege privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative a fost iniţiată de un număr de 181 de deputaţi şi senatori şi înaintată Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 16 noiembrie 2017. În data de 18 aprilie 2018, propunerea legislativă este adoptată de Senat şi înaintată spre Camera decizională, iar, la data de 6 iunie 2018, Camera Deputaţilor, în temeiul art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie, a adoptat, cu amendamente, legea şi a trimis-o spre promulgare Preşedintelui României în data de 16 iunie 2018. În termenul legal, un număr de 51 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, precum şi deputaţi neafiliaţi, respectiv un număr de 66 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, precum şi Preşedintele României au formulat prezentele obiecţii de neconstituţionalitate. 54. Curtea reţine că, în cauză, sunt formulate două categorii de critici de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său: pe de o parte, cele care privesc competenţa Parlamentului de a adopta legi în ceea ce priveşte înfiinţarea unor societăţi pe acţiuni, şi, pe de altă parte, cele care privesc respectarea principiului bicameralismului. De asemenea, autorii sesizărilor formulează o serie de critici de neconstituţionalitate intrinsecă, care vizează conţinutul normativ al dispoziţiilor legii. 55. Examinând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, respectiv critica raportată la prevederile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc [a se vedea Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, sau Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21]. 56. Prin jurisprudenţa mai sus citată, Curtea a mai arătat că Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. O lege adoptată în condiţiile de mai sus contravine principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu, şi, ca atare, este sub acest aspect în totalitate neconstituţională. Într-adevăr, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege“. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Or o astfel de interpretare este contrară celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale. 57. Cu privire la caracterul normativ al legii, instanţa constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, precitată, că, „în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale“. 58. În acest context, Curtea constată că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (a se vedea Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013). 59. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. dă expresie unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabile, prin definiţie, numai unui singur caz expres determinat, creând o societate cu un singur acţionar supusă regulilor prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. 60. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 16 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările şi completările ulterioare, „Unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege“. Societăţile pe acţiuni sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Potrivit art. 17 din lege, „unităţile economice de interes republican se organizează ca societăţi comerciale prin hotărâre a Guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administraţiei locale de stat“, iar, în temeiul art. 18 din lege, prin actul de înfiinţare a societăţii se aprobă statutul şi se stabilesc forma juridică, obiectul de activitate, denumirea şi sediul principal al societăţii, capitalul social subscris, structura şi modalitatea de constituire a acestuia, precum şi modalitatea de prelucrare a activului şi pasivului unităţii economice de stat care se constituie. În baza actului de înfiinţare, societatea se înscrie în registrul camerelor de comerţ şi industrie, iar actul de înfiinţare se publică în Monitorul Oficial al României. 61. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit art. 191 din Codul civil, persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege [alin. (1)], iar, prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa prin acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege [alin. (2)]. 62. În privinţa cauzei de faţă, Curtea constată că societatea constituită, deşi nu dispune de prerogative de putere publică, prestează un serviciu public, situaţie în care îi sunt aplicabile prevederile art. 191 alin. (2) din Codul civil, ceea ce o califică drept o persoană juridică de drept public. În acest sens, Curtea constată că art. 191 alin. (1) din Codul civil se referă la autorităţile şi instituţiile statului [înfiinţarea Guvernului, ministerelor, autorităţilor administrative autonome (spre exemplu, Consiliul Concurenţei), Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională etc.], la unităţile administrativ-teritoriale, toate acestea exercitând prerogativele puterii publice, în timp ce alin. (2) al aceluiaşi text legal se referă la operatorii economici, partidele politice etc., respectiv la persoane juridice care sunt calificate de drept public prin prisma scopului şi obiectului lor de activitate, prestând, spre exemplu, un serviciu de interes public/general, administrând bunuri proprietate publică etc. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 249 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 31 mai 2018, paragraful 55). 63. În sensul că societatea nou-creată este o persoană juridică de drept public conform art. 191 alin. (2) din Codul civil, Curtea reţine faptul că aceasta este deţinută în întregime pe toată durata sa de funcţionare de către statul român [art. 1 alin. (2) din lege], are ca scop dezvoltarea şi finanţarea de proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile în diverse sectoare economice [art. 5 din actul constitutiv], statul român are calitatea de acţionar unic pe toată durata existenţei Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. [art. 7 alin. (4) din actul constitutiv], drepturile şi obligaţiile izvorâte din calitatea de acţionar sunt exercitate de către Ministerul Finanţelor Publice [art. 1 alin. (2) din lege], strategia investiţională a Fondului se aprobă de către Guvern [art. 4 alin. (1) din lege] etc. 64. Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 15/1990, înfiinţarea unei societăţi, precum cea de faţă, se dispune printr-un act de reglementare secundară, care se subsumează competenţei autorităţii administraţiei publice centrale. Operaţiunea juridică se circumscrie domeniului de reglementare a actelor cu caracter infralegal, administrativ şi nu corespunde finalităţii constituţionale a activităţii de legiferare, care presupune reglementarea unei sfere cât mai largi de relaţii sociale generale, în cadrul şi în interesul societăţii. Din această perspectivă, Curtea reţine că actul normativ criticat este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Parlamentul intrând în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ. 65. Mai mult, Curtea constată că înfiinţarea unei societăţi este o operaţiune cu caracter individual care vizează un singur raport juridic. Or concretizarea actului juridic al înfiinţării, în sens de negotium juris, se realizează doar printr-un act administrativ individual, respectiv hotărâre a Guvernului, în sens de instrumentum. Aşadar, potrivit cadrului normativ în vigoare, respectiv dispoziţiile Legii nr. 15/1990, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, ca societate pe acţiuni, se poate realiza doar prin hotărâre a Guvernului, act cu caracter administrativ prin care se aprobă şi actul constitutiv al societăţii. 66. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că legea criticată a fost adoptată, pe de o parte, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, şi a rolului Parlamentului, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi, pe de altă parte, cu încălcarea principiului consacrat de art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege“. 67. Ca urmare a constatării viciilor de neconstituţionalitate extrinsecă determinate de încălcarea dispoziţiilor menţionate mai sus, în special a celor privind rolul Parlamentului, Curtea apreciază că nu mai este necesară examinarea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la principiul bicameralismului parlamentar şi nici a criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau, mutatis mutandis, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009). 68. În concluzie, având în vedere că soluţiile legislative privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, a căror neconstituţionalitate a fost reţinută, constituie elemente esenţiale ale reglementării actului normativ, Curtea constată că viciile de neconstituţionalitate afectează actul normativ, în întregul său. 69. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de un număr de 51 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, precum şi de deputaţi neafiliaţi, respectiv de un număr de 66 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, precum şi de Preşedintele României şi constată că Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - S.A. şi pentru modificarea unor acte normative este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, prim-ministrului şi Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
