Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 111 şi 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Narcis Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.060/179/2016 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.414D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Iulian Nedelcu în Dosarul nr. 2.844/312/2018 al Judecătoriei Slobozia, şi în Dosarul nr. 128D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a dispoziţiilor art. 111 şi 115 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Vasile Mihai în Dosarul nr. 15.335/231/2018 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.414D/2019 şi nr. 128D/2020 la Dosarul nr. 533D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând Decizia nr. 861 din 14 decembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.060/179/2016, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 111 şi 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 1.393 din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.844/312/2018, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 11. Prin Încheierea din 16 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.335/231/2018, Judecătoria Focşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a dispoziţiilor art. 111 şi 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 12. Excepţia a fost ridicată de Narcis Cristian Militaru într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei sentinţe prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii şi de Iulian Nedelcu şi de Mihai Vasile în cauze având ca obiect contestaţiile introduse împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică lipsa de reglementare, în textele de lege criticate, a sancţiunii nulităţii absolute pentru neconsemnarea în cuprinsul procesului-verbal a sancţiunii principale a amenzii şi a sancţiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice, precum şi pentru neconsemnarea momentului din care încep să curgă sancţiunile, a duratei acestora şi a organului constatator care aplică sancţiunile complementare. 14. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, se arată că acesta reglementează în mod obligatoriu doar descrierea faptei contravenţionale şi indicarea actului normativ, dar nu este reglementată obligaţia consemnării sancţiunilor principale şi complementare. Astfel, nu există predictibilitate pentru organul constatator sau pentru contravenienţi. În aceste condiţii, procesul-verbal trebuie atacat în 15 zile de la comunicarea sa, iar dacă sancţiunile nu sunt menţionate - chiar dacă s-a descris fapta contravenţională şi s-a indicat actul normativ -, procesul-verbal este nul de drept. 15. În opinia autorilor trebuie modificată această procedură a aplicării sancţiunii, deoarece nu este predictibilă, iar atunci când cetăţeanul este sancţionat, pe lângă descrierea faptei, trebuie să se scrie clar în procesul-verbal sancţiunea principală şi durata sa, precum şi sancţiunea complementară şi durata sa, în caz contrar trebuind sancţionat acest act administrativ cu nulitate absolută. Prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunţat cu privire la lipsa consemnării sancţiunii complementare, însă aceasta nu poate determina schimbări legislative. 16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se arată că, potrivit art. 96 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, sancţiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul trebuie să fie limitată în timp. Potrivit textului de lege criticat, se dispune reţinerea permisului de conducere, care nu este sinonimă cu sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, astfel că nu de fiecare dată când se reţine permisul înseamnă ca s-a dispus în mod automat sau din oficiu şi sancţiunea complementară. Dacă sancţiunea complementară nu este cuprinsă în procesul-verbal de contravenţie cu data şi durata acesteia, se pune întrebarea cum va putea petentul să formuleze plângerea împotriva acesteia, de la ce dată este dispusă şi pe ce perioadă se execută. 17. Întrucât, în prezent, tipizatele de procese-verbale nu au tipărită rubrica de sancţiune complementară, este neclar cine dispune suspendarea ca sancţiune complementară: agentul constatator care aplică amenda (sancţiunea principală) sau alt organ constatator (şeful serviciului rutier)? Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu reglementează clar cu privire la persoana care aplică sancţiunea şi perioada pentru care sancţiunea este dispusă atunci când contravenientul săvârşeşte o abatere în afara judeţului de domiciliu. Acest aspect este reglementat prin Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, care, în art. 191, face referire la competenţa şefului serviciului rutier de la locul săvârşirii contravenţiei. Se arată că, în funcţie de locul săvârşirii faptei, sancţiunea complementară se aplică diferit de autorităţi diferite, ceea ce duce la neclaritatea textului de lege criticat. 18. Probleme identice ridică şi art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în ceea ce priveşte materia penală, în care procurorul nu poate decât să prelungească dreptul de circulaţie, dar nu poate să se pronunţe asupra sancţiunii complementare aplicate de poliţist, context în care două chestiuni nu sunt clare: „este totuşi materia penală sau contravenţională reglementată prin art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002; cine exercită controlul asupra măsurii dispuse de o singură persoană - poliţistul“ - atunci este vorba despre o faptă penală? 19. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece revine instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, precum şi a deciziilor nr. 8/2018 şi nr. XXII/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 20. Judecătoria Focşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi dispoziţiile art. 111 şi 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. 25. Din examinarea art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că prevederile incidente în cauze sunt cele ale art. 111 alin. (1) lit. c) [care fac trimitere la art. 102 alin. (3) şi la art. 101 alin. (3) - unde sunt reglementate faptele contravenţionale săvârşite de autori], alin. (2) şi (5), celelalte alineate ale art. 111 nefiind aplicabile în cauză. De asemenea, critica formulată priveşte numai art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 26. Cu privire la art. 16 alin. (1) şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea observă că acestea au fost modificate prin Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, şi păstrează soluţia legislativă criticată de autorii excepţiei. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (5) şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care au următorul cuprins: - Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea.“; – Art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Lipsa uneia dintre menţiunile privind numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.“; – Art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...] c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi (4) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1); [...](2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie. [...](5) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi g), la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), la art. 102 alin. (3) lit. b), e) şi f) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi la art. 334 alin. (1) şi (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile.;" – Art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat, în condiţiile stabilite prin Convenţia europeană cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.(2) Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliţia rutieră care a dispus măsura." 27. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate aduc atingere textelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la respectarea supremaţiei legii şi la criteriile de calitate ale legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 25 - Libera circulaţie şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului prin raportare la art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat. Din examinarea actelor existente la dosare, Curtea constată că faptele sancţionate contravenţional în cauzele în care s-a ridicat excepţia au fost săvârşite pe teritoriul naţional, astfel că textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 29. Curtea reţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt norme ce reglementează generic cu privire la conţinutul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a faptelor calificate de legiuitor drept contravenţii. Fiind norme cu aplicabilitate generală, acestea nu pot prezenta o precizie absolută. Aşa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în cauzele conexate Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, numeroase legi folosind formule mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent şi previzibil. 30. Aşa fiind, Curtea reţine că prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 [privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare], pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite, s-a reţinut că „situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă“. De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018 [referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, s-a reţinut că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic este sancţionată cu nulitatea relativă parţială a procesului-verbal, condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reţinerea permisului de conducere“. 31. În acest context, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, pe motiv că nu sunt clare deoarece art. 16 alin. (1) nu reglementează obligaţia menţionării în procesul-verbal a sancţiunilor principale şi complementare şi a intervalului pentru care acestea sunt luate şi art. 17 nu prevede printre motivele de nulitate absolută şi lipsa menţionării respectivelor sancţiuni, ar reprezenta atât o intruziune în activitatea legiuitorului prin completarea legii, cât şi invalidarea unor interpretări date în temeiul legii prin deciziile pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii. 32. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă. 33. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, pentru motivul că procesele-verbale nu au tipărită o rubrică pentru sancţiuni complementare, pentru că nu este clar cine dispune suspendarea dreptului de a conduce ca sancţiune complementară şi pe ce perioadă este dispusă măsura, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sancţiunile contravenţionale complementare se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală. Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 109 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (în forma în vigoare la data încheierii proceselor-verbale), forma şi conţinutul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se stabilesc prin regulament. În acest sens, prin art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, s-a prevăzut că procesul-verbal va cuprinde în mod obligatoriu gradul profesional, numele şi prenumele agentului constatator şi sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă dispusă. 34. Nici aceste aspecte nu constituie însă critici de neconstituţionalitate, ci aspecte ce ţin de interpretarea legii, iar Curtea nu poate completa textul de lege supus controlului care reglementează cazurile în care se reţine permisul de conducere cu prevederi care ţin de cuprinsul procesului-verbal, respectiv persoanele care îl întocmesc, prevederi aflate în alte articole din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sau în regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Din această perspectivă, excepţia apare tot ca fiind inadmisibilă, prin raportare la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 861 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 12 august 2022). 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (5) şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Narcis Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.060/179/2016 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Nedelcu în Dosarul nr. 2.844/312/2018 al Judecătoriei Slobozia şi de Vasile Mihai în Dosarul nr. 15.335/231/2018 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Slobozia şi Judecătoriei Focşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
