Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Marius George Icătoiu în Dosarul nr. 25.715/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.518D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, critica autorului excepţiei, potrivit căreia sintagmele „a face afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ din cuprinsul textului criticat nu sunt previzibile, nu poate fi primită, deoarece sintagma „a face afirmaţii“ trebuie privită în coroborare cu art. 114 din Codul de procedură penală. De asemenea, sintagma „împrejurări esenţiale“ este lămurită de doctrină, care califică împrejurările esenţiale ca fiind orice fapte/date/situaţii/circumstanţe care, având legătură cu fondul cauzei, au importanţă în ceea ce priveşte soluţia ce se dă în procesul respectiv. În jurisprudenţă se arată acelaşi lucru, că împrejurarea are caracter esenţial dacă este concludentă în raport cu învinuirea adusă. Aşa fiind, faţă de aceste argumente nu se poate susţine că textul criticat nu ar fi previzibil şi că destinatarii săi nu şi-ar putea adapta conduita în mod corespunzător. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 19 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.715/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Marius George Icătoiu în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la libertatea individuală. Astfel, sintagmele „a face afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, deoarece fiecare individ uman percepe şi receptează diferit ceea ce vede şi aude, în funcţie de caracterul şi psihologia sa, nivelul de instrucţie şi cunoştinţe, sex, vârstă, experienţă de viaţă, acelaşi eveniment nefiind redat identic de către persoanele care au asistat la producerea sa. Prin modul în care a fost concepută şi definită infracţiunea, legiuitorul a stabilit o incriminare ce are un caracter general, putând fi asimilată, în cazul unei afirmaţii considerate pro causa, infracţiunii de favorizare a făptuitorului, deoarece se poate interpreta ca un ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. 7. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală constată că inculpatul a invocat aspecte care au relevanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, respectiv a cerinţei esenţiale a normei de incriminare cuprinse în textul art. 273 alin. (1) din Codul penal (declaraţia mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce ştie trebuie să vizeze fapte sau împrejurări esenţiale ale cauzei, cum sunt cele vizând obiectul probei, elementul material al infracţiunii, situaţia premisă, cerinţele esenţiale etc.), aspecte care urmează să fie supuse analizei pe fond a cauzei, întrucât aprecierea probelor este de esenţa activităţii organului judiciar, care trebuie să supună unui control extrem de circumspect toate aprecierile ce se fac în cauză, caracterul mincinos al mărturiei trebuind dovedit. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia Curţii Constituţionale nr. 146 din 12 martie 2015). 10. Guvernul a observat că norma incriminatoare la care se referă excepţia de neconstituţionalitate sancţionează fapta martorului care face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat. Or, aprecierea atitudinii subiective a martorului faţă de afirmaţiile neconforme cu realitatea se face însă de organele judiciare de la caz la caz, acest aspect fiind valabil pentru orice faptă prevăzută de legea penală adusă în atenţia organelor judiciare. Astfel, conform regulilor generale ale Codului penal, infracţiunea este prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. 11. Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei privind caracterul subiectiv şi imprevizibil al sintagmelor invocate nu sunt întemeiate, formularea textului de lege nefiind de natură a genera dificultăţi de interpretare. Sintagmele „afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ nu sunt susceptibile de interpretări diferite, orice destinatar al acestei norme fiind de aşteptat a cunoaşte înţelesul incriminării şi a-şi putea adapta conduita exigenţelor legale. 12. Dispoziţiile legale criticate sunt formulate clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau neechivoce şi reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale, astfel încât şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi susţine că întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, întrucât sunt redactate cu suficientă precizie astfel încât destinatarii normei penale de incriminare să aibă posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. 14. Având în vedere că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, în cauza de faţă, elementele infracţiunii nu necesită alte intervenţii din partea legiuitorului, fiind îndeplinite cerinţele calitative ale legii, inclusiv previzibilitatea. 15. Textul de lege criticat este suficient de precis şi de clar pentru a se observa cu uşurinţă că sancţiunea se aplică doar în condiţiile în care fapta se realizează, din punctul de vedere al elementului material, prin acţiunea martorului de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie cu privire la aspectele esenţiale pentru cauza în care este ascultat şi asupra cărora a fost întrebat. 16. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se arată că nu poate fi reţinută, deoarece cerinţa procesului echitabil vizează numai procedura de desfăşurare a procesului, şi nu cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică materia dreptului substanţial. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 273 alin. (1) din Codul penal, cu denumirea marginală Mărturia mincinoasă, care au următorul conţinut: „Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“ 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 23 referitor la Libertatea individuală, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică sintagmele „a face afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ din cuprinsul art. 273 alin. (1) din Codul penal, susţinând că sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, motiv pentru care apreciază că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21,art. 23, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sintagmele „a face afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, Curtea constată că o noţiune legală poate avea un conţinut şi înţeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească [Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, paragraful 31]. Prin urmare, dacă noţiunea nu are înţeles autonom înseamnă că se aplică înţelesul/semnificaţia său/sa din limbajul comun/curent/uzual, care trebuie aplicat(ă) prin corelare cu întreg ansamblul legislativ aplicabil cauzei. De aceea, nu se poate aduce în discuţie o obligaţie absurdă impusă legiuitorului - să definească prin lege fiecare noţiune folosită în definirea altei noţiuni. Revine instanţelor judecătoreşti competenţa de a interpreta legea în mod corespunzător, prin apelarea la metodele de interpretare. 23. Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-adevăr, sintagmele „a face afirmaţii mincinoase“ şi „împrejurări esenţiale“ nu au fost definite în legislaţia penală sau în cea procesual penală, aspect ce denotă intenţia legiuitorului de a conferi acestora sensul lor uzual. În limbajul curent, „a face afirmaţii mincinoase“ presupune a spune altceva decât cele ştiute, a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esenţial este să existe o nepotrivire între cele declarate ca martor şi cele ştiute de el. Elementul material al laturii obiective se realizează fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune şi constă în fapta martorului care face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat. Nu are importanţă dacă afirmaţiile mincinoase sunt pozitive, adică martorul afirmă ca existente împrejurări despre care ştie că nu există în realitate, sau negative, adică afirmă ca inexistente împrejurări despre care ştie că există în realitate. Tot astfel, când mărturia mincinoasă se săvârşeşte în modalitatea omisivă, este necesar ca martorul să fi fost întrebat asupra împrejurărilor esenţiale. Numai în măsura în care martorului i se atrage atenţia, printr-o întrebare, asupra unei anumite împrejurări, acesta îşi poate da seama că acea împrejurare este esenţială şi, prin urmare, că orice alterare a adevărului aduce atingere activităţii de înfăptuire a justiţiei. Întrebarea expresă adresată martorului asupra împrejurărilor esenţiale constituie o condiţie pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă. 24. De asemenea, cerinţa privitoare la „împrejurările esenţiale“ determină conţinutul declaraţiei care poate constitui o mărturie mincinoasă, limitându-l la obiectul probei, la ceea ce interesează a fi probat în cercetarea sau soluţionarea cauzei. Conceptul de „împrejurări“ vizează atât faptele principale ale cauzei, cât şi circumstanţele în care au avut loc acestea, precum şi orice alte date de natură a servi la soluţionarea cauzei (de exemplu, identificarea autorului, un alibi). Caracterul de împrejurare „esenţială“ este dat de eficienţa probatorie a acesteia, de pertinenţa şi concludenţa sa în cercetarea şi soluţionarea cauzei respective, fiind indiferent dacă instanţa care a soluţionat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat declaraţiile date de martor ca fiind nesincere, întrucât infracţiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmaţiile mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale, neavând relevanţă dacă au influenţat sau nu soluţia pronunţată (a se vedea şi Decizia nr. 1.319/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală). 25. Aşa fiind, Curtea constată că, în concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta privind calitatea legilor, dispoziţiile legale criticate sunt clare şi neechivoce, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care îşi poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). 26. De asemenea, în privinţa variantei comisive de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă, sintagma „face afirmaţii mincinoase“ nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece, la fel ca şi în cazul celorlalte infracţiuni, constatarea săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă şi sancţionarea ei urmează a fi făcute de către instanţa de judecată competentă, în urma cercetării judecătoreşti, atunci când se constată că fapta există, că ea a fost săvârşită de către inculpat şi că aceasta constituie infracţiune, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana în cauză este prezumată a fi nevinovată. Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi cu privire la sintagma „împrejurări esenţiale“. 27. Totodată, referitor la critica potrivit căreia „legiuitorul a stabilit o incriminare ce are un caracter general, putând fi asimilată în cazul unei afirmaţii considerate pro causa, infracţiunii de favorizarea făptuitorului“, Curtea constată că aceasta se circumscrie efectiv în zona de competenţă a instanţelor de drept comun care, în acord cu art. 126 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală, sunt singurele în drept să asigure interpretarea şi aplicarea legii, iar, în măsura în care se conturează o practică neunitară, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii atât cu prilejul soluţionării recursurilor în interesul legii, cât şi cu prilejul pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului prioritar al infracţiunii de mărturie mincinoasă faţă de norma prevăzută de art. 269 din Codul penal - indiferent dacă afirmaţiile necorespunzătoare adevărului sau omisiunea declarării sunt destinate şi împiedicării sau îngreunării efectuării cercetărilor într-o cauză şi tragerii la răspundere penală, precum şi ajutorării făptuitorului - excedează sferei de competenţă a Curţii Constituţionale. 28. Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate au în vedere conţinutul constitutiv al unei infracţiuni, vizând, prin urmare, aplicarea unor norme de drept penal substanţial. Or, garanţiile specifice dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil se asigură prin mijloace juridice specifice dreptului procesual penal (a se vedea în acest sens Decizia nr. 695 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 8 februarie 2018, paragraful 18). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius George Icătoiu în Dosarul nr. 25.715/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 273 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
