Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, obiecţie formulată de 74 de deputaţi şi 6 senatori. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.934/25 iunie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 966A/2018. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că reglementarea cazului de menţinere a calităţii de consilier local sau judeţean din poziţia de independent ca urmare a fuziunii partidelor politice pe listele cărora a fost ales duce la o lipsă de stabilitate în cadrul administraţiei publice locale şi la încălcarea configuraţiei politice. Astfel, convertirea mandatelor membrilor partidelor politice care fuzionează în mandate de independenţi duce la constatarea potrivit căreia mandatul astfel continuat nu mai corespunde voinţei iniţiale a electoratului, care a acordat votul său unui candidat în considerarea partidului şi a programului politic. O astfel de reglementare contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale, fiind, aşadar, contrară art. 147 alin. (4) din Constituţie. 4. Se mai arată că legea este lacunară, întrucât nu reglementează ipoteza reorganizării partidelor politice prin divizare, cea a fuziunii organizaţiilor minorităţilor naţionale, nu defineşte noţiunea de „independent“ şi nu este corelată cu Legea partidelor politice nr. 14/2003. 5. Se mai susţine că, prin convertirea unui ales local, membru al unui partid politic, în „independent“, contrar voinţei acestuia de a activa în cadrul formaţiunii politice rezultate ca urmare a fuziunii, nu face altceva decât să înlăture voinţa cetăţenilor care şi-au exercitat dreptul de asociere, încălcându-se grav dreptul acestora de a-şi stabili condiţiile asocierii, condiţii ce pot fi controlate numai de instanţa judecătorească în baza Legii nr. 14/2003. În consecinţă, se apreciază că legea criticată încalcă art. 40 alin. (1) din Constituţie. 6. În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi observaţiile cuprinse cu privire la legea criticată în punctul de vedere al Guvernului şi avizul Consiliului Legislativ. De asemenea, în sprijinul celor de mai sus, se fac largi referiri la Decizia Curţii Constituţionale nr. 761 din 17 decembrie 2014. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 8. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că autorii acesteia invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, fără a ţine cont de noua ipoteză a normei juridice; astfel, deciziile invocate nu privesc situaţia în care partidul politic fuzionează. Se consideră că, în situaţia fuziunii, se schimbă configuraţia politică de la momentul alegerii, dar şi programul politic, nefiind vorba, în cazul dedus judecăţii, de migraţie politică, ci, din contră, de prevenirea acesteia prin faptul că în cazul în care partidul politic al cărui membru a fost consilierul local/judeţean este radiat din Registrul partidelor politice în ipotezele descrise de Legea nr. 14/2003 rămâne consilier local/judeţean independent. 9. Legea criticată respectă cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea normelor juridice, atribute care să asigure sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, întrucât în conţinutul acesteia nu se regăsesc pasaje obscure sau soluţii normative contradictorii, este precis, fiind redactat într-un stil specific normativ dispozitiv, care prezintă norma instituită fără explicaţii sau justificări, prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română. Conceptele şi noţiunile utilizate sunt configurate în concordanţă cu dreptul pozitiv, iar stabilirea soluţiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil şi univoc, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin urmare, neîncălcând niciuna dintre prevederile cadrului normativ referitor la tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile legi criticate sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 10. Se mai indică faptul că, „prin aplicarea testului de proporţionalitate, având în vedere că prevederea dedusă controlului constituţional priveşte apărarea unei măsuri necesare într-o societate democratică, şi anume prevenirea migraţiei politice, nu se aduce atingere prevederilor art. 40 din Constituţie“. 11. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 10, art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care cuprinde un articol unic, cu două puncte. Acesta are următorul cuprins: - Articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 9 alin. (2) lit. h^1)]: „[(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:] h^1) pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă de competitor electoral a fost ales. Prin excepţie, în cazul în care două sau mai multe partide fuzionează consilierul local sau judeţean ales pe lista unuia dintre aceste partide politice devine independent“; – Articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 15 alin. (2) lit. g^1)]: „[(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:] g^1) pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă de competitor electoral a fost ales. Prin excepţie, în cazul în care două sau mai multe partide fuzionează, primarul sau preşedintele consiliului judeţean ales pe lista unuia dintre aceste partide politice devine independent“ . 14. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea, în critica de neconstituţionalitate formulată, se fac referiri la dispoziţiile: - Art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010: „(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoc.“; – Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000: „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 15. Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată, cât şi sub cel al titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un număr de 74 de deputaţi. 16. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate a fost semnată şi de un număr de 6 senatori, însă semnăturile acestora nu pot fi luate în considerare, întrucât, pentru a fi validă o sesizare din partea senatorilor, ea ar fi trebuit să fie semnată, potrivit art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, de un număr de cel puţin 25 de senatori. De asemenea, Curtea reţine că nu se poate amalgama numărul de deputaţi cu cel al senatorilor, fiind vorba de titulari ai dreptului de sesizare diferiţi [a se vedea mutatis mutandis şi Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 25 iulie 2017, paragraful 21]. 17. Cu privire la termenul în care a fost sesizată Curtea Constituţională, Curtea constată că legea a fost adoptată, în procedură generală, de Camera decizională, Senatul, la data de 20 iunie 2018, dată la care a fost depusă pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii, iar obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată şi înregistrată la Curtea Constituţională în data de 22 iunie 2018. Aşadar, Curtea, sub acest aspect, a fost legal sesizată, şi anume în interiorul termenului de protecţie prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu referire la termenul de 5 zile. (2) Parcursul legislativ al legii analizate 18. Legea pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost iniţiată de 107 de deputaţi şi senatori şi înregistrată la Biroul permanent al Senatului la 12 februarie 2018. Plenul Senatului a hotărât că această iniţiativă legislativă este, însă, de competenţa sa decizională, drept pentru care a transmis-o Camerei Deputaţilor pentru ca aceasta să o adopte ca primă Cameră sesizată (16 aprilie 2018). Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi membrii Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului au examinat propunerea legislativă în şedinţa comună din 29 mai 2018 şi au adoptat un raport de admitere cu amendamente. La data de 30 mai 2018, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor [pentru = 171, împotrivă = 96, abţineri = 3]. 19. La data de 30 mai 2018, propunerea legislativă a fost transmisă Senatului. Membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi membrii Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului au examinat propunerea legislativă în şedinţa comună din 20 iunie 2018 şi au adoptat un raport de admitere cu amendamente. La data de 20 iunie 2018, legea a fost adoptată de plenul Senatului [pentru = 77, împotrivă = 34, abţineri = 0]. 20. La data de 22 iunie 2018, Curtea Constituţională a fost sesizată cu prezenta obiecţie de neconstituţionalitate. (3) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate 21. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate care se referă la faptul că legea criticată încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că „păstrarea calităţii de consilier local sau judeţean în ipoteza în care acesta nu mai aparţine partidului pe lista căruia a fost iniţial ales ar echivala cu convertirea respectivului mandat într-un mandat de independent sau aparţinând, eventual, altui partid politic în care consilierul s-a înscris ulterior. Or, în condiţiile actualului sistem electoral ce prevede scrutinul de listă pentru alegerea consilierilor locali şi judeţeni, această ipoteză nu poate fi acceptată, deoarece mandatul în exerciţiu, astfel continuat, nu mai corespunde voinţei iniţiale a electoratului, care a acordat votul său unui candidat în considerarea partidului pe care, la acel moment, acesta îl reprezenta“ [Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015, paragraful 39]. „Sancţiunea pierderii mandatului, indiferent de modalitatea în care se pierde calitatea de membru de partid (demisie sau excludere), vizează numai consilierii locali şi judeţeni, aceştia fiind aleşi în cadrul unui scrutin de listă. Aşadar, votul exprimat de către corpul electoral a privit partidul politic, mai exact lista prezentată de acesta, nu şi candidaţii individuali, ceea ce a şi determinat configuraţia politică a consiliului local/judeţean reflectată prin numărul de mandate obţinute de partidele politice. Astfel, soluţia legislativă cuprinsă în art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 este o exigenţă ce rezultă direct din prevederile art. 8 alin. (2) din Constituţie, o soluţie legislativă contrară - care să nu condiţioneze încetarea mandatului de consilier local sau judeţean de pierderea calităţii de membru de partid sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă acesta a fost ales - putând fi acceptată doar în condiţiile modificării tipului de scrutin în cadrul căruia sunt aleşi consilierii locali sau judeţeni. În lipsa reglementării unui alt tip de scrutin, Curtea nu poate decât să constate, în cauza de faţă, încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie“ [Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, paragraful 41]. 22. Decizia antereferită a fost pronunţată în condiţiile în care premisa raţionamentului viza existenţa în continuare a partidului politic, fără ca acesta să fi făcut obiectul reorganizării, prin fuziune sau divizare. De aceea, în lipsa unei premise identice, soluţia nu poate fi identică. Prin urmare, legea, reglementând situaţia fuziunii, a optat pentru o soluţie legislativă care impune consilierului local/judeţean calitatea de independent în ideea că, pe de o parte, partidul absorbit sau, pe de altă parte, partidul rezultat din contopire nu mai este acelaşi partid politic ca cel care a câştigat mandatele respective în urma alegerilor, prevenind, astfel, posibilitatea ca, în condiţiile noii situaţii create, consilierul local/judeţean să fie exclus din partidul politic absorbant/nou creat ca sancţiune politică şi, pe această cale, să îşi piardă mandatul. Este o reglementare care protejează mandatul alesului local şi evită situaţiile aleatorii care pot interveni în privinţa acestuia în urma fuziunii. Intruziunea legiuitorului în viaţa partidului politic absorbant/nou creat are un scop legitim, întrucât urmăreşte menţinerea unei stabilităţi în cadrul autorităţii publice din care consilierul local/judeţean face parte şi previne posibilitatea fragilizării regimului juridic al acesteia în cazul unor fuziuni frecvente. Este o măsură adecvată, aptă în sine să îndeplinească scopul legitim urmărit, necesară într-o societate democratică, din moment ce alte mijloace legale nu ar putea asigura această protecţie juridică alesului judeţean/local în faţa modificărilor politice, şi care păstrează un just echilibru între interesele statului şi cele ale partidului politic, respectiv între prevederile constituţionale ale art. 121 şi 122 cu referire la consiliile locale/judeţene şi art. 8 alin. (2) cu referire la rolul partidelor politice. 23. Aceleaşi consideraţii se impun în privinţa primarului şi preşedintelui consiliului judeţean, în condiţiile în care aceştia îşi dau demisia din partidul absorbant/noul partid politic creat prin fuziune. 24. Prin urmare, Curtea constată că legea criticată nu încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie. 25. Cu privire la criticile raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că din modul de formulare a dispoziţiilor legale criticate se înţelege că devin independenţi atât consilierii locali/judeţeni/primarii partidului absorbant, cât şi cei ai partidului absorbit/nou creat. Or potrivit art. 38 alin. (1) teza a doua din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, în cazul fuziunii prin absorbţie, „în protocolul de fuziune se va preciza care partid îşi păstrează personalitatea juridică, având drept consecinţă păstrarea denumirii integrale, a denumirii prescurtate, a semnului permanent şi electoral, precum şi a programului politic“. În consecinţă, partidul absorbant îşi păstrează programul politic, astfel că măsura analizată, respectiv dobândirea calităţii de independent şi a consilierului local/judeţean din cadrul partidului absorbant nu se justifică. Este de observat că, iniţial, propunerea legislativă în forma iniţiatorului a vizat numai fuziunea prin absorbţie, iar calitatea de independent o dobândea consilierul local/judeţean din partidul politic absorbit (a se vedea şi expunerea de motive a legii); această optică a fost modificată la raportul dat de comisiile permanente, fără a fi motivată în vreun fel. 26. De aceea, prin modul inexact de redactare a textelor legale criticate se ajunge la situaţia în care toţi consilierii locali/judeţeni/primarii devin independenţi - în caz de fuziune. Însă, o atare redactare a textului constituie chiar o contradicţie în termeni cu scopul fuziunii prin absorbţie, întrucât, pe de o parte, nu se creează un partid nou, iar, pe de altă parte, partidul absorbant este cel ce rămâne cu personalitatea juridică şi care, de altfel, a participat în alegeri. Faptul că nu mai este acel partid în forma „pură“ de la alegeri nu poate conduce la ideea că toţi consilierii locali/judeţeni/primarii săi urmează să devină independenţi în mod obligatoriu. S-ar ajunge în situaţia ca un partid politic absorbit, oricât de mic ar fi, să provoace pentru partidul absorbant pierderea tuturor consilierilor locali/judeţeni/ primarilor, aceştia urmând să devină independenţi. Potrivit modului de redactare a normei legale criticate, o asemenea ipoteză este plauzibilă şi posibilă, întrucât din formularea textului se înţelege că situaţia de excepţie reglementată expres prin modificarea legislativă operată vizează oricare dintre aceste partide (absorbit/absorbant). Acceptarea unei asemenea soluţii legislative ar echivala cu o bulversare a funcţionării/compoziţiei politice a consiliilor locale şi judeţene, autorităţi publice fundamentale ale statului. 27. Prin urmare, având în vedere modul general de formulare a textului, care nu se limitează la situaţia partidului absorbit şi/sau a celui rezultat din contopire, Curtea constată caracterul său imprecis, lipsit de claritate şi imprevizibil. Or, încălcarea acestor cerinţe de calitate a legii este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie. 28. De asemenea, aceleaşi probleme de calitate a legislaţiei sunt puse în discuţie prin faptul că, în prezent, preşedintele consiliului judeţean nu mai este ales prin scrutin uninominal, ci de către consilierii judeţeni, din cadrul consilierilor judeţeni, astfel că nu mai este clar dacă acesta îşi poate pierde calitatea de consilier judeţean în condiţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) [demisie/excludere] sau numai în cele ale art. 15 alin. (2) lit. g^1) [demisie] din Legea nr. 393/2004. Din logica Deciziei nr. 761 din 17 decembrie 2014 [a se vedea, îndeosebi, paragrafele 42 şi 43] rezultă că, nemaifiind ales în condiţiile unui scrutin uninominal, ci al unuia de listă, de către consilierii judeţeni din cadrul consilierilor judeţeni, preşedintele consiliului judeţean îşi pierde mandatul ca orice alt consilier judeţean. Dacă, anterior Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, acesta avea un regim juridic similar cu primarul în privinţa sancţiunii pierderii calităţii de membru al partidului politic, pentru că era ales prin scrutin uninominal, după acest moment, el este ales consilier judeţean prin scrutin de listă şi, de abia ulterior, ca preşedinte al consiliului judeţean, prin vot, dintre şi de către consilierii judeţeni [art. 1 alin. (5) din legea antereferită prevede că „Preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, precum şi viceprimarii se aleg prin vot indirect, de către consiliile judeţene, respectiv consiliile locale“], drept care, în privinţa sa trebuie să devină aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 384 din 31 mai 2018, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, paragraful 72]. 29. În logica textului, dacă preşedintele consiliului judeţean pierde calitatea de membru al partidului politic, prin excludere, în continuare îşi poate menţine funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, fără a îndeplini însă condiţia sine qua non cu privire la calitatea de consilier judeţean, calitate pe care, în mod primar, o deţine. Or într-o astfel de situaţie nu se poate accepta că funcţia de conducere poate fi exercitată cu neîndeplinirea condiţiilor necesare ocupării funcţiei de bază. Prin urmare, în lipsa corelării articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 15 alin. (2) lit. g^1)] din legea criticată cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 se ajunge la o situaţie juridică neclară în privinţa preşedintelui consiliului judeţean, sub aspectul pierderii calităţii sale de membru al partidului pe listele căruia a fost ales consilier judeţean. Astfel, un consilier judeţean care a fost ales în considerarea acestei calităţi drept preşedinte al consiliului judeţean va continua să fie preşedinte al consiliului judeţean, fără să mai fie consilier judeţean. În mod corect, însă, o asemenea soluţie legislativă nu a fost reglementată în privinţa viceprimarului, care este, de asemenea, ales indirect dintre consilierii locali, iar dacă pierde calitatea de consilier local, pierde, în mod logic, şi calitatea de viceprimar. 30. Totodată, sintagma „preşedintele consiliului judeţean ales pe lista unuia dintre aceste partide politice“ din cuprinsul articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 15 alin. (2) lit. g^1)] din legea criticată este inexactă, din moment ce preşedintele consiliului judeţean nu este ales pe lista unui partid politic, ci consilierul judeţean este ales pe o astfel de listă. 31. Prin urmare, întrucât, pe de o parte, preşedintele consiliului judeţean nu mai este o autoritate distinctă, iar, pe de altă parte, nu este ales pe lista unui partid politic, rezultă că textul criticat conţine şi o lipsă de acurateţe evidentă care afectează claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, fiind, astfel, contrară prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 32. În privinţa criticilor punctuale şi exprese formulate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la faptul că legea nu reglementează ipoteza reorganizării partidelor politice prin divizare, cea a fuziunii organizaţiilor minorităţilor naţionale nu defineşte noţiunea de „independent“ şi nu este corelată cu Legea partidelor politice nr. 14/2003, Curtea constată că aspectele învederate fie reprezintă o critică a unei opţiuni legislative, aceea de a reglementa ipoteza fuziunii, nu şi a divizării partidelor politice, fie o pretinsă omisiune legislativă (lipsa definiţiei noţiunii de „independent“), fie chestiuni de interpretare a textului în contextul necesarei coroborări cu Legea nr. 14/2003. Or soluţionarea acestor aspecte nu este de competenţa Curţii Constituţionale, nepunându-se în discuţie o problemă de constituţionalitate. 33. Cu privire la critica referitoare la faptul că, prin convertirea unui ales local, membru al unui partid politic, în „independent“, contrar voinţei acestuia de a activa în cadrul formaţiunii politice rezultate ca urmare a fuziunii, se înlătură voinţa cetăţenilor care şi-au exercitat dreptul de asociere, încălcându-se grav dreptul acestora de a-şi stabili condiţiile asocierii, în condiţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili norme de ordine publică ce trebuie respectate atunci când se decide fuziunea unui partid politic cu altul. 34. De asemenea, Curtea reţine că nu se încalcă dreptul la asociere ale celor două partide politice care fuzionează, întrucât acestea sunt libere să se reorganizeze, iar faptul că consilierii locali/judeţeni/primarii partidului absorbit/nou rezultat devin independenţi nu este o piedică în calea fuziunii, ci un aspect care decurge din faptul că aceştia nu mai fac parte din partidul politic pe listele căruia au fost aleşi. Riscul pierderii unor mandate de consilier local/judeţean/primar prin fuziunea realizată şi a influenţei partidului politic absorbant/nou-creat asupra acestora decurge tocmai din faptul că nu mai reprezintă partidul politic absorbit/contopit pe listele căruia au fost aleşi. Fuziunea nu poate denatura actul alegerii, ci, din contră, trebuie să îl respecte. Nici dreptul alesului local de a face parte din partidul politic absorbant sau rezultat nu este încălcat, întrucât după fuziune şi dobândirea calităţii de independent se poate înscrie în partidul absorbant/rezultat, fără însă ca, ulterior, dacă pierde această calitate (prin excludere/demisie), să îi fie afectat mandatul de ales local. 35. De aceea, nimic nu împiedică legiuitorul să stabilească o reglementare distinctă în privinţa ipotezei date, faţă de cea comună, potrivit căreia protocolul de fuziune cuprinde „procedura de garantare a continuităţii vechimii în partid a membrilor partidelor politice care fuzionează“ [a se vedea art. 37 alin. (2) teza a doua din Legea partidelor politice nr. 14/2003]. De altfel, se observă că reglementarea comună lasă la aprecierea partidului politic această problemă, fără a conţine garanţii specifice în privinţa relaţiei partid politic - consilier local/judeţean/primar, ceea ce este de natură a fragiliza sistemul autorităţilor publice locale, situaţie în care legiuitorul are competenţa de a interveni. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituţie cu privire la dreptul de asociere. 36. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
