Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. (2) şi (3), art. 175, art. 176, art. 178, art. 179 şi art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Ghiţă în Dosarul nr. 8.646/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.102D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Euroins România Asigurare Reasigurare - S.A. din Voluntari, doamna avocat Roxana-Mihaela Catea din Baroul Bucureşti, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Euroins România Asigurare Reasigurare - S.A. din Voluntari a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care susţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate s-a limitat doar la a enumera dispoziţii din Legea fundamentală, fără să argumenteze însă contrarietatea dintre acestea şi prevederile legale criticate. Prin urmare, apreciază că, sub acest aspect, susţinerile autorului excepţiei nu constituie adevărate critici de neconstituţionalitate, astfel încât, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174, art. 175, art. 176 şi art. 179 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, având în vedere că normele legale reglementează doar posibilitatea clasificării nulităţilor în nulităţi absolute şi nulităţi relative, iar nulităţile din aceeaşi categorie urmează acelaşi regim juridic. De aceea, interpretarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la crearea unei pretinse discriminări este una eronată şi nu se poate reţine nici contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 5. Referitor la prevederile art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă susţine că excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă, motivarea autorului fiind insuficientă, în sensul că nu se arată, în concret, contrarietatea cu prevederile Legii fundamentale. În subsidiar, apreciază că această dispoziţie legală nu contravine Constituţiei, având în vedere că necunoaşterea legii nu se poate invoca de către persoane. Astfel, martorul nu ar putea să invoce că prin omisiunea relatării unor chestiuni s-ar putea face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. Totodată, textul legal criticat trebuie coroborat cu alin. (1) al aceluiaşi articol, astfel încât martorul ar cunoaşte de la bun început obligaţia sa de a relata în integralitate adevărul şi de a nu omite nimic din ceea ce ştie. Prin urmare, apreciază că art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă îndeplineşte cerinţele de previzibilitate şi claritate a normei legale. 6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nulităţile sunt sancţiuni care intervin în situaţia încălcării unor norme. Astfel, apreciază că trebuie respinsă, ca neîntemeiată, critica raportată la încălcarea principiului legalităţii potrivit căruia prin reglementarea nulităţilor absolute sau a nulităţilor relative se creează instrumente de eludare a legii. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici pretinsa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât discriminarea priveşte un tratament juridic diferit aplicabil unor persoane aflate în aceeaşi situaţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 7 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.646/302/2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. (2) şi (3), art. 175, art. 176, art. 178, art. 179 şi art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Ghiţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele procesuale criticate introduc noţiunile abstracte de nulitate absolută, respectiv nulitate relativă, instituind astfel un regim sancţionator diferit în funcţie de această clasificare cvasiartificială. Prin această clasificare este încălcat principiul legalităţii instituit de art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece se creează un instrument de eludare a obligativităţii generale şi necondiţionate de respectare a legii. 9. Potrivit definiţiei date la art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. Or, prin concursul normelor legale criticate, este creată o discriminare între normele legale în vigoare, apărând astfel două categorii de legi, şi anume o categorie a cărei încălcare este sancţionată în cazul nulităţilor absolute şi o altă categorie a cărei încălcare este permisă. Mai mult, de numeroase ori, nulitatea relativă este privită în practică drept instrument de fraudare discreţionară a legii şi de veritabil abuz de drept. În consecinţă, normele procesuale criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care statuează obligaţia erga omnes de respectare a oricărui act normativ cu caracter de lege. 10. Referitor la dispoziţiile art. 174 alin. (2) şi (3), art. 175, art. 176, art. 178 şi ale art. 179 din Codul de procedură civilă, texte legale criticate şi în raport cu prevederile art. 16 din Codul de procedură civilă, se susţine, în esenţă, că acestea derogă de la lege, în sensul că agenţilor statului li se permite sau chiar sunt încurajaţi să ignore legea sub pretextul că aceste încălcări de lege sunt numai relative. Or, cât timp unei persoane oarecare nu i se permite nici cea mai uşoară culpă, devine evident că relativizarea nulităţilor constituie inclusiv permisiune şi invitaţie la încălcarea legii chiar de către agenţii statului. 11. Se mai arată că art. 176 pct. 6 din Codul de procedură civilă, prin utilizarea formulării „alte cerinţe extrinseci actului de procedură“, poate fi interpretat inclusiv contrar scopului urmărit de legiuitor prin art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 12. În continuare, se susţine că prin obligarea cetăţeanului de a dovedi existenţa unei vătămări produse ca urmare a nesocotirii legii de către agenţii statului se ajunge la negarea prezumţiei de nevinovăţie. 13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. (9) în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se susţine, în esenţă, că acestea sunt contradictorii prin omisiune cu art. 273 alin. (1) din Codul penal referitor la mărturia mincinoasă. Astfel, martorului i se pune în vedere că săvârşeşte mărturie mincinoasă numai prin declararea necorespunzătoare a adevărului, textul criticat lăsând posibilitatea de a fi interpretat în sensul că omisiunea de a declara complet ceea ce ştie nu intră sub incidenţa legii penale. Deoarece textul legal criticat creează un instrument de ocolire/eludare a normei de incriminare prevăzute de Codul penal, încalcă principiul legalităţii instituit de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Textul procedural criticat creează martorului impresia falsă că declaraţia incompletă nu intră în conţinutul mărturiei mincinoase şi îl absolvă de vinovăţie. 14. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, în condiţiile în care, în realitate, se invocă o problemă de interpretare şi aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii. Or, modul în care instanţele judecătoreşti interpretează şi aplică legea nu poate forma obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 174 alin. (2) şi (3), art. 175, art. 176, art. 178, art. 179 şi art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 174 alin. (2) şi (3): "(2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public.(3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat." – Art. 175: "(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.(2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară." – Art. 176: "Nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: 1. capacitatea procesuală; 2. reprezentarea procesuală; 3. competenţa instanţei; 4. compunerea sau constituirea instanţei; 5. publicitatea şedinţei de judecată; 6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel." – Art. 178: "(1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.(2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.(3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond.(4) Partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă.(5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca." – Art. 179: "(1) Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.(2) Dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate.(3) Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.(4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie." – Art. 319 alin. (9): "După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă." 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă faptul că în susţinerea acesteia sunt invocate şi prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 11 din Codul civil, ale art. 16 din Codul de procedură civilă şi ale art. 273 din Codul penal. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, fiind în realitate nemulţumit de soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile legale criticate, solicită modificarea acestora cu scopul de a împiedica aplicarea lor. Prevederile legale criticate consacră reglementări generale, de clasificare a nulităţilor, aplicarea lor nefiind condiţionată de criterii cu finalitate sau eficienţă discriminatorie, ci fiind exclusiv dependentă de identitatea dintre situaţia de fapt reală şi cea definită prin ipotezele lor. Prin urmare, Curtea constată că motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate la cazul concret dedus soluţionării de către instanţa judecătorească. Or, problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, iar nu instanţei constituţionale. 21. Astfel, instanţa judecătorească este cea care dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre dispoziţiile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legilor. Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să îşi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale. 22. Totodată, Curtea subliniază faptul că un control de constituţionalitate se exercită prin raportare la norme de rang constituţional sau convenţional, şi nu la compararea mai multor texte legale între ele, comparaţie din care să rezulte un viciu de neconstituţionalitate. Sub acest aspect, raportarea criticilor de neconstituţionalitate la dispoziţii legale cuprinse în Codul de procedură civilă, în Codul civil sau în Codul penal nu poate fi analizată de către instanţa constituţională, întrucât excedează controlului de constituţionalitate. Curtea a mai reţinut, în jurisprudenţa sa, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. De aceea, o astfel de situaţie nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorul excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate, este de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. (2) şi (3), art. 175, art. 176, art. 178, art. 179 şi art. 319 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Ghiţă în Dosarul nr. 8.646/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
