Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Titan Mar - S.A. din comuna Chiajna, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 33.110/3/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.780D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.928D/2019 şi nr. 3.333D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 6.013/303/2015/a5.3.2.2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Natalino Ferruccio Galassini în Dosarul nr. 3.140/111/C/2018-A al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 3.333D/2019 autorul excepţiei a decedat. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.928D/2019 şi nr. 3.333D/2019 la Dosarul nr. 1.780D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la judecarea cererii de recuzare, arată că aceasta nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci reprezintă o procedură integrată procesului în curs de judecată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 534 din 15 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 33.110/3/2017/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Titan Mar - S.A. din comuna Chiajna, judeţul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare. 8. Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.013/303/2015/a5.3.2.2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Laurenţiu Modan într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare. 9. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.140/111/C/2018-A, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Natalino Ferruccio Galassini într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe, precum şi împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de abţinere a judecătorului fondului cauzei, respectiv cererea de recuzare a acestuia. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederea legală care permite soluţionarea obiectului cererii de fond, deşi incidentul procedural al recuzării nu a fost soluţionat în mod definitiv, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare pentru că nu permite desfiinţarea hotărârii pronunţate pe fond. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât justiţiabilul trebuie să aştepte soluţionarea cauzei pentru a putea ataca încheierea de respingere a recuzării, ceea ce reprezintă o discriminare faţă de alte categorii de justiţiabili şi o încălcare a accesului liber la justiţie. Or, acest recurs trebuie să fie judecat imediat ce se declară, fără a se aştepta ca acţiunea în care s-a făcut recuzarea să fie încheiată. 11. Totodată, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de precizie şi claritate sub aspectul modului în care pot fi soluţionate recursurile întemeiate pe acest text de lege, fapt ce conduce la soluţii diferite. 12. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit atacarea încheierii prin care s-a respins declaraţia de abţinere a unui judecător raportat la faptul că părţilor nu le este permis să aducă argumente în procedura de soluţionare a declaraţiei de abţinere, iar dacă reiterează argumentele pe care le-ar putea invoca în cuprinsul unei cereri de recuzare, aceasta este respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 47 alin. (3) din Codul de procedură civilă. 13. În cauza care este soluţionată de un judecător incompatibil conform art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din Codul de procedură civilă şi care formulează o declaraţie de abţinere ulterior respinsă, un justiţiabil nu mai are posibilitatea formulării unei cereri de recuzare, fără ca aceasta să îi fie respinsă ca inadmisibilă. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 53 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 53 din Codul de procedură civilă: "(1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.(2) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.(3) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.“" 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 146 lit. d) privind competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate şi a reţinut, în esenţă, prin Decizia nr. 534 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1095 din 17 noiembrie 2021, paragrafele 22-25, 27 şi 28, că raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural al recuzării, subzistă şi în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit ca termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului, şi nu de la data pronunţării încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, precum şi la comunicarea acestei hotărâri. 22. Faptul că exerciţiul acestui drept procedural este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit - şi este o raţiune suficientă - să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atari căi de atac şi să realizeze un spor de celeritate în soluţionarea cauzelor. 23. Prin dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat în mod expres admisibilitatea căii de atac a recursului în situaţia în care hotărârea prin care s-a soluţionat cauza este definitivă. Legiuitorul a intenţionat să supună verificării judiciare soluţionarea unui incident procedural asupra căruia instanţa s-a pronunţat anterior hotărârii prin care a fost soluţionată cauza, măsură ce nu poate fi contestată decât odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată pricina dedusă judecăţii. 24. Astfel, în situaţia în care hotărârea pronunţată în cauză este supusă căilor de atac, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul, iar în cazul în care hotărârea asupra fondului este definitivă, contestaţia putând fi formulată numai în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat recursul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. 25. Reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare prin dispoziţiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare şi ca o modalitate de asigurare chiar a securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanţă nelegal constituită să pronunţe o hotărâre dată chiar în numele legii, situaţie prin care să fie afectat chiar fundamentul statului de drept (Decizia nr. 138 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 22 august 2018, paragraful 21). 26. Curtea nu a reţinut nici susţinerea potrivit căreia este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor care se află în ipoteza normei, respectiv oricăreia dintre părţi care, înainte de începerea dezbaterilor sau după începerea acestora, de îndată ce a cunoscut motivele de incompatibilitate, a formulat cerere de recuzare a judecătorului (art. 44 din Codul de procedură civilă), cerere respinsă de către instanţă, împotriva căreia aceeaşi parte poate formula recursul prevăzut de dispoziţiile legale criticate. 27. Având în vedere cele de mai sus, nu poate fi primită nici critica, formulată în prezenta cauză, referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor legale criticate sub aspectul modului în care pot fi soluţionate recursurile formulate în temeiul art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 28. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016), făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, cu privire la soluţiile pronunţate de instanţele de recurs, se subliniază că normele de procedură nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întregul cadru legislativ în materie. 29. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 83 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 3 iulie 2018, paragrafele 21-23, în sensul că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare şi abţinere reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situaţii speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008). 30. Având în vedere că declaraţia de abţinere nu este o acţiune de sine stătătoare care să vizeze realizarea sau recunoaşterea unui drept al părţilor, ci un incident procedural în cadrul litigiului în curs de judecată, formularea sa are drept scop tocmai asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării cu imparţialitate a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, este de competenţa instanţei de judecată să se pronunţe asupra acestui incident procedural, iar faptul că regula procesual civilă potrivit căreia încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac nu poate avea ca efect nici încălcarea principiului unicităţii şi imparţialităţii justiţiei. Mai mult, cererea de recuzare este formulată de părţile din proces, iar declaraţia de abţinere este formulată chiar de judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de lege, instanţa de judecată fiind cea care rezolvă aceste incidente procedurale. 31. Curtea a mai reţinut că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu. 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, cele statuate în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 33. În ceea ce priveşte critica referitoare la posibilitatea părţilor de a formula cerere de recuzare în condiţiile respingerii declaraţiei de abţinere, Curtea reţine că aceasta vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească ce va verifica dacă cererea de recuzare îşi găseşte sau nu temeiul în declaraţia de abţinere, aspecte ce nu pot fi soluţionate pe calea controlului de constituţionalitate care vizează conformitatea legii cu dispoziţiile Legii fundamentale. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Titan Mar - S.A. din comuna Chiajna, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 33.110/3/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 6.013/303/2015/a5.3.2.2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, şi de Natalino Ferruccio Galassini în Dosarul nr. 3.140/111/C/2018-A al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 53 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
