Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, obiecţie formulată de 38 de deputaţi. 2. Cu Adresa nr. 2/9.008 din 20 octombrie 2022, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de 38 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 17 octombrie 2022, sesizare intitulată de autorii acesteia „Cerere de extindere din oficiu a controlului de neconstituţionalitate determinat de obiecţiile de neconstituţionalitate formulate“. 3. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.487 din 20 octombrie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.350A/2022. 4. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorii sesizării invocă numai critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la procedura de adoptare a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, se susţine că, prin modul de desfăşurare a şedinţei plenului Senatului din 17 octombrie 2022 şi de adoptare a legii, au fost încălcate flagrant garanţiile constituţionale privind procedura de adoptare a legilor, aşa cum sunt prevăzute în art. 74 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte dreptul la dezbatere, dreptul de susţinere a amendamentelor şi principiul „majoritatea decide, opoziţia se exprimă“, respectiv în art. 76 alin. (1) şi (3) din Constituţie, sub aspectul adoptării legii într-o procedură de urgenţă ad-hoc neprevăzută de Regulamentul Senatului. 5. De asemenea, se susţine că au fost încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi supremaţia Constituţiei, ale art. 2 în ceea ce priveşte substituirea Biroului permanent organului reprezentativ care exercită legitim suveranitatea naţională, ale art. 8 referitor la pluralismul politic, precum şi ale art. 64 alin. (1), potrivit căruia organizarea şi funcţionarea Senatului se stabilesc doar prin regulament propriu, nu prin acte ale structurilor componente. 6. Astfel, din coroborarea prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (3) din Constituţie rezultă că o lege organică aflată într-o procedură de urgenţă nu poate fi adoptată decât în condiţiile prevăzute expres şi detaliat în Regulamentul Senatului. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în vederea adoptării unui act normativ coerent şi fundamentat, din punctul de vedere al organizării procedurii de lucru, Parlamentul trebuie să dea dovadă de supleţe şi flexibilitate, în limitele Constituţiei şi ale regulamentelor parlamentare (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, paragraful 51, sau Decizia nr. 261 din 5 mai 2022). Cu alte cuvinte, supleţea, celeritatea, flexibilitatea, raţionalizarea procedurii parlamentare se realizează cu respectarea exigenţelor procedurale stabilite prin Constituţie. Marja largă de apreciere a organelor de lucru ale Parlamentului nu poate depăşi însă cadrul constituţional existent. 7. Cadrul regulamentar de adoptare a legilor aflate în procedura de urgenţă este prevăzut în art. 89 alin. (2), art. 94, art. 113-118 şi altele din Regulamentul Senatului. Desfăşurarea şedinţelor Senatului, respectiv procedura de vot în cazul adoptării legilor organice în procedura de urgenţă sunt reglementate detaliat în art. 122-148 din Regulamentul Senatului. Relevante sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate formulate sunt prevederile referitoare la dezbaterea pe articole a proiectului legislativ, dezbaterea amendamentelor şi supunerea acestora la vot în mod distinct, respectiv la votul final asupra proiectului rezultat din dezbaterea pe articole. 8. Or, legea care face obiectul sesizării de neconstituţionalitate a fost adoptată într-o procedură ad-hoc, neprevăzută de Regulamentul Senatului, stabilită de către Biroul Permanent, care şi-a arogat astfel competenţe de legiferare care constituţional sunt rezervate doar Senatului. În acest sens, autorii sesizării precizează că stabilirea procedurii de desfăşurare a şedinţei din 17 octombrie 2022, prin Hotărârea nr. 27 din 19 septembrie 2022 ca fiind în sistem „hibrid“, având drept consecinţă limitarea procesului democratic al dezbaterii parlamentare, nu este o simplă problemă de aplicare sau interpretare a Regulamentului Senatului, care nu ar fi supusă controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin emiterea acestei hotărâri, Biroul permanent s-a substituit Senatului, singurul care, potrivit art. 64 alin. (1) din Constituţie, îşi poate stabili organizarea şi funcţionarea prin regulament, şi, în acelaşi timp, a condus la exercitarea suveranităţii naţionale în nume propriu de către un grup de 13 persoane, membri ai acestei structuri parlamentare, contrar prevederilor art. 2 alin. (2) din Constituţie. Astfel, art. 111 din Regulamentul Senatului reglementează procedura legislativă aplicabilă în situaţii excepţionale, care, la rândul ei, este o procedură excepţională, aplicabilă în caz de epidemii, pandemii, fenomene naturale extreme, cutremure, acte de terorism şi alte situaţii care fac imposibilă prezenţa parlamentarilor la sediul Senatului. În aceste situaţii excepţionale, declarate ca atare de Biroul permanent, „şedinţele plenului Senatului se vor desfăşura prin mijloace electronice, printr-o procedură care va fi stabilită prin hotărâre a Biroului permanent al Senatului“. Rezultă că în art. 111 din regulamentul menţionat s-a prevăzut procedura legislativă propriu-zisă, iar, prin art. 136 din acelaşi regulament s-a reglementat exclusiv procedura de desfăşurare a şedinţei prin mijloace electronice, adică s-au stabilit aspectele tehnice presupuse de situaţia excepţională, care urmează să fie instituite de Biroul permanent. Totodată, potrivit art. 137 din Regulament Senatului, procedura prevăzută la art. 136 alin. (1) se poate aplica şi în alte situaţii, pentru o perioadă limitată, stabilită prin hotărârea Biroului permanent al Senatului şi adoptată cu acordul prealabil al Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. 9. După cum se observă, în alte situaţii decât cele excepţionale, Biroul permanent al Senatului poate stabili, potrivit art. 137 din Regulamentul Senatului, ca şedinţa să se desfăşoare tot prin mijloace electronice, acestei şedinţe fiindu-i aplicate doar procedurile tehnice adoptate de Biroul permanent potrivit art. 136, iar nicidecum şi procedura legislativă propriuzisă excepţională, prevăzută la art. 111 din acelaşi regulament. Astfel, ceea ce s-a delegat prin regulamentul menţionat către Biroul permanent este exclusiv posibilitatea de a stabili normele tehnice legate de desfăşurarea şedinţelor prin mijloace electronice, la distanţă, respectiv chestiuni care ţin de mijlocul electronic folosit, soluţia informatică etc., iar nicidecum procedura propriu-zisă de legiferare, care, potrivit art. 64 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi reglementată decât prin Regulamentul Senatului, votat cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. 10. De altfel, asupra tuturor acestor aspecte Curtea Constituţională s-a pronunţat, în sensul arătat, chiar când a verificat constituţionalitatea Hotărârii nr. 16/2020 pentru completarea Regulamentului Senatului. Astfel, prin Decizia nr. 156 din 6 mai 2020, Curtea Constituţională a stabilit că „delegarea dispusă prin textul regulamentului nu priveşte elementele fundamentale ale dezbaterii parlamentare, ci aspecte tehnice ce ţin de modul de desfăşurare a şedinţelor comisiilor permanente sau a şedinţelor de plen“, arătând în acelaşi timp că prin această delegare nu se încalcă principiul constituţional al pluralismului politic prevăzut de art. 8 din Constituţie, decât în măsura în care Biroul permanent va acţiona cu încălcarea normelor de loialitate constituţională şi, prin actul adoptat, nu va afecta elementele fundamentale ale dezbaterii parlamentare generic exprimate în principiul „opoziţia se exprimă, iar majoritatea decide“, prezumând că orice entitate, inclusiv Biroul permanent, va acţiona cu respectarea normelor de loialitate constituţională, astfel că nu va depăşi limitele delegării acordate şi va adopta acte neconstituţionale. 11. Or, prezumţia de comportament loial constituţional a fost încălcată în mod flagrant de către Biroul permanent atunci când prin Hotărârea nr. 37 din 19 septembrie 2022 a prevăzut că procedura de legiferare pentru şedinţa din 17 octombrie 2022 va fi aceea prevăzută la anexa nr. 1 la Hotărârea Biroului permanent nr. 19/2022, precum şi atunci când prin această ultimă hotărâre a reglementat o procedură de legiferare neprevăzută şi nereglementată de Regulamentul Senatului (sistem mixt de prezenţă, fizic şi online) şi a extins procedura excepţională de legiferare arătată la art. 111 şi la alte situaţii decât cele excepţionale menţionate explicit în art. 136, depăşind astfel limitele delegării. 12. Respectarea dispoziţiilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (3) din Constituţie reprezintă fundamentul dezbaterilor democratice din Parlament care, prin substratul lor de valoare, presupun un schimb de idei între cei ce exercită suveranitatea naţională. Evitarea sau limitarea dezbaterilor parlamentare printr-un abuz de competenţă, fără a respecta prevederile constituţionale exprese în acest sens, denotă o atingere adusă înseşi unei valori fundamentale a statului, şi anume caracterului său democratic. Dezbaterile parlamentare în forma lor comună/generală sunt în mod intrinsec legate de democraţie, astfel că orice abatere de la aceasta trebuie să fie realizată numai în condiţiile şi limitele stabilite prin Constituţie. Nesocotirea acestei valori supreme plasează destinatarul normei juridice într-o situaţie de perpetuă insecuritate juridică. 13. Aşadar, deşi la o primă vedere pare că Senatul nu a respectat doar un aspect procedural, poate formal, în realitate, consecinţele pe care această neregularitate le implică sunt grave, afectând ideea de democraţie şi de securitate juridică în substanţa lor. Totodată, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, în domeniul dreptului parlamentar, principala consecinţă a naturii elective a mandatului reprezentativ şi a pluralismului politic o constituie principiul pe care doctrina l-a consacrat în mod sugestiv „majoritatea decide, opoziţia se exprimă“. Regula majorităţii implică, în mod necesar, în cadrul procedurilor parlamentare, evitarea oricăror mijloace care ar conduce la o manifestare abuzivă din partea majorităţii sau a oricăror mijloace obstrucţioniste care ar avea drept scop împiedicarea desfăşurării normale a procedurii parlamentare (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 649 din 24 octombrie 2018). Or, principiul „majoritatea decide, opoziţia se exprimă“ implică, în mod necesar, un echilibru între necesitatea de exprimare a poziţiei minorităţii politice cu privire la o anumită problemă şi evitarea folosirii mijloacelor de obstrucţie, în scopul asigurării, pe de-o parte, a confruntării politice din Parlament, deci a caracterului contradictoriu al dezbaterilor, şi, pe de altă parte, a îndeplinirii de către acesta a competenţelor sale constituţionale şi legale. Cu alte cuvinte, parlamentarii, fie că provin din rândul majorităţii, fie că provin din cel al opoziţiei, trebuie să se abţină de la exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale şi să respecte o regulă de proporţionalitate, de natură să asigure adoptarea deciziilor ca urmare a unei dezbateri publice prealabile. Atât în procesul legislativ, cât şi în activitatea de control parlamentar asupra Guvernului sau în realizarea celorlalte atribuţii constituţionale, parlamentarii, în exercitarea mandatului, sunt, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din Legea fundamentală, „în serviciul poporului“. Dezbaterea parlamentară a problemelor importante ale naţiunii trebuie să asigure respectarea valorilor supreme consacrate de Legea fundamentală, precum statul de drept, pluralismul politic şi democraţia constituţională. Acesta este motivul pentru care Curtea Constituţională a considerat că sunt necesare exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor constituţionale atât de către majoritatea, cât şi de minoritatea parlamentară, precum şi cultivarea unei conduite a dialogului politic, care să nu excludă aprioric consensul, chiar dacă motivaţiile sunt diferite, atunci când miza este interesul major al naţiunii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012). 14. Tot astfel, prin Decizia nr. 156 din 6 mai 2020, precitată, Curtea Constituţională a arătat că atribuţia Biroului permanent de a stabili procedura tehnică de desfăşurare a şedinţelor în sistem electronic nu vizează exercitarea suveranităţii naţionale sau exercitarea suveranităţii în nume propriu de către un grup, constituit în Biroul permanent al unei Camere, decât în măsura în care acesta se limitează la luarea acestei decizii ca fiind o măsură tehnică şi urgentă care asigură continuitatea funcţionării Parlamentului, premisă necesară exercitării suveranităţii naţionale de către Parlament. Cum Biroul permanent a stabilit o procedură propriu-zisă de legiferare, cu caracter excepţional, cu limitarea dezbaterii parlamentare, contrar prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 76 din Constituţie şi prevederilor Regulamentului Senatului, acesta s-a comportat practic ca însuşi Senatul, exercitând astfel în nume propriu suveranitatea naţională, contrar art. 2 din Constituţie, potrivit căruia suveranitatea se exercită doar prin organele reprezentative constituite prin alegeri. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 74 din Constituţie privind iniţiativa legislativă acoperă şi dreptul deputaţilor şi senatorilor de a depune, de a dezbate şi de a susţine amendamente de către (Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, paragraful 37, sau Decizia nr. 137 din 20 martie 2018, paragraful 46). Prin Decizia nr. 156 din 6 mai 2020, Curtea Constituţională a stabilit că procedura de desfăşurare a şedinţei prin mijloace electronice reprezintă, astfel cum s-a arătat, un set de măsuri cu caracter organizatoric, care nu vizează dreptul senatorilor de a depune amendamente, drept intrinsec legat de mandatul de putere publică cu care aceştia sunt învestiţi. În realitate însă, întrucât Biroul permanent a reglementat ca pentru situaţii excepţionale chiar elementele fundamentale ale dezbaterii parlamentare, dreptul senatorilor de a susţine amendamentele şi de a vota asupra lor potrivit procedurii de adoptare a legilor în regim de urgenţă a fost anulat, fiind astfel încălcată şi această componentă a art. 74 alin. (1) din Constituţie. 15. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra acesteia. 16. Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, prin Adresa nr. 2.773 din 1 noiembrie 2022, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.751 din 2 noiembrie 2022, prin care apreciază, în esenţă, că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu a fost formulată de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori, ci de 38 de deputaţi. Astfel, din perspectiva exigenţelor constituţionale prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi, în ceea ce priveşte titularul dreptului de sesizare, obiecţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă. 17. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, prin Adresa nr. 2/9.450 din 1 noiembrie 2022, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.731 din aceeaşi dată, prin care consideră, în esenţă, că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, din perspectiva exigenţelor constituţionale prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi, în ceea ce priveşte titularul dreptului de sesizare. Astfel, sesizarea nu a fost formulată de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori, ci, după cum rezultă din documentul intitulat „Tabel cu semnatarii sesizării de neconstituţionalitate“, ataşat sesizării, aceasta a fost semnată de 38 de deputaţi, obiecţia de neconstituţionalitate formulată fiind, astfel, inadmisibilă. 18. Guvernul a comunicat Curţii Constituţionale punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/7.800/2022, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.825 din 4 noiembrie 2022, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la titularul dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. 19. La dosar, 3 persoane fizice, în calitate de cetăţeni, au depus memorii amicus curiae prin care susţin neconstituţionalitatea Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 17 octombrie 2022. 21. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, ale art. 2 privind suveranitatea, ale art. 8 privind pluralismul politic, ale art. 64 alin. (1) privind stabilirea prin regulament a organizării şi funcţionării Camerelor Parlamentului, ale art. 74 alin. (1) privind iniţiativa legislativă, ale art. 75 privind sesizarea Camerelor şi ale art. 76 privind adoptarea legilor şi a hotărârilor. 22. Referitor la actul de sesizare, Curtea reţine că, în prezentul dosar, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 2/9.008 din 20 octombrie 2022, sesizarea formulată de 38 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 17 octombrie 2022, sesizare intitulată de autorii acesteia „Cerere de extindere din oficiu a controlului de neconstituţionalitate determinat de obiecţiile de neconstituţionalitate formulate“. Având în vedere că temeiul invocat de autorii sesizării îl reprezintă art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care consacră controlul de constituţionalitate a priori, Curtea constată că sesizarea celor 38 de deputaţi, care formează obiectul prezentului dosar, este distinctă de sesizarea celor 57 de deputaţi, sesizare privind tot neconstituţionalitatea Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, trimisă la Curtea Constituţională de secretarul general al Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 2/9.012 din aceeaşi dată şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.349A/2022. 23. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, trebuie realizată sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27). 24. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate care formează obiectul Dosarului nr. 2.350A/2022 a fost formulată de 38 de deputaţi. Or, potrivit art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, „la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile constituţionale enumeră expres şi limitativ titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori. Prin urmare, în cazul de faţă, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, lege nepromulgată, s-a făcut de către 38 de deputaţi, iar nu de către cel puţin 50 de deputaţi, aşa cum prevede expres Constituţia, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, referitor la titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 247 din 4 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 31 mai 2022). 25. Astfel, constatarea neîndeplinirii condiţiei de admisibilitate referitoare la titularii sesizării Curţii Constituţionale are efecte dirimante asupra obiecţiei de neconstituţionalitate, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a acesteia. 26. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, formulată de 38 de deputaţi. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
